Petre Daea

## **Domnul Petre Daea:**

## Stimate domnule pre∫edinte,

## Stima˛i colegi,

Este greu s„ pui cuv‚ntul Ón locul Ón care rana s-a produs ∫i a fost despicat„ de v‚rtejul apelor dezl„n˛uite, Ón zonele Ón care omul s-a a∫ezat cu sufletul, pun‚nd cu

m‚na-i c„r„mida a∫ez„rii umane pentru el ∫i pentru cei ce se afl„, natural, lega˛i de Ónt‚mplarea existen˛ei.

Am v„zut multe Ón via˛a mea — ∫i poate voi mai vedea — dar nu am putut s„ cred privirilor c„, Ón v‚rtejul naturii dezl„n˛uite, str„luce∫te cristalinul indiferen˛ei autorit„˛ilor care, Ónt‚mpl„tor sau nu, au fila deciziei deschis„ la pagina nep„s„rii fa˛„ de cei ce au avut inspira˛ia de a r„m‚ne locului pentru ca Ón zon„ s„ fie construc˛ie, Óndemnuri ∫i dorin˛a de a fi ∫i a r„m‚ne.

Din nefericire, spuma apei, Ómpins„ de viteza nep„s„rii, a lovit u∫a Ónchis„ cu z„vorul cheii ce s-a considerat Ón siguran˛„. Am crezut c„ vine helicopterul autorit„˛ii pentru a m„sura ad‚ncimea apei, pentru a saluta umil ce natura a f„cut. Dar nu am crezut nici un moment c„ el va saluta ∫i nepriceperea ce s-a a∫ezat Ón echipa guvernamental„, care, Ónc‚ntat„ de realiz„rile primelor 100 de zile, nu a g„sit Ón glastra cu flori loc pentru a pune Óntrebarea momentului: dac„ po˛i sau nu ac˛iona, Ón zilele de prim„var„ rece, ca s„ se m„soare ad‚ncimea apei nu de la Bucure∫ti, ci din pridvorul ˛„ranului Ónc„rcat de m‚lul a∫ezat ∫i s„ priveasc„ cizmele g„urite de mersul Ón susul apei, pentru triste˛ea interven˛iei.

Biata mam„ care ∫i-a l„sat fiul s„-i poarte cenu∫a Ón b„t„tura genera˛iilor nu s-a g‚ndit niciodat„ c„ un copil sc„pat din chinurile na∫terii va ajunge Ón Sfatul fi„rii ∫i nu-∫i va umple ochii de suferin˛a nep„s„rii, pentru c„, Ón floarea prim„verii, g‚∫tele pasc iarba din podul de f‚n pe apele r‚urilor umflate de natura dezl„n˛uit„.

M-am uitat cu aten˛ie la rumeneala din obrajii guvernan˛ilor transpira˛i de frica c„ apa va veni la Bucure∫ti pentru a putea ie∫i Ón fa˛a Guvernului s„ dea salutul a∫tept„rii.

Din fericire pentru ei, natura a schimbat macazul. A ajuns la oamenii care o a∫teptau cel mai pu˛in ∫i s-a aruncat Ón st‚nga ∫i Ón dreapta pentru a boteza fiecare b„t„tur„ cu g„leata c„zut„ din c‚rligul rostului de a c‚nt„ri ∫i a m„sura ce dorim.

S-a pierdut num„r„toarea. Oamenii se roag„ la Dumnezeu s„ nu le mai dea ceea ce nu au cerut. Zadarnic stau cu ochii spre tabloul zugr„vit de lacrimile cerului, c„ci totul este nem„surat.

S-a aruncat pe p„m‚nt mai mult dec‚t pot duce drumurile ad‚ncite ale canalelor care s-au f„cut de ei ∫i de noi, de natur„ ∫i de dorin˛a ei.

Prezentarea televizat„, paginile scrise ∫i descrise de iscusi˛ii gazetari care au r„mas contemporani cu evenimentele au legat lan˛ul solidarit„˛ii umane. Din p„cate, slabe sunt reac˛iile oamenilor puternici prin farmecul personal, mare este nep„sarea celor ce-∫i m„soar„ Ón„l˛imea cu decizia istoric„ de a guverna prin nep„sarea lor ∫i Óng„duin˛a poporului.