Petru Călian

## **Domnul Petru Călian:**

Vă mulțumesc. Domnule prim-ministru, Domnilor președinți, Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Complexul de argumente ale acestei moțiuni are la bază un fundament slab, rușinos pentru un astfel de act.

Proiectul privind legea salarizării unice vine într-o perioadă de apogeu a salariilor din sistemul bugetar, salarii uriașe și discriminatorii pentru restul societății. Era timpul ca în domeniul salarizării publice să fie introdusă o singură lege, care să clarifice haosul legislativ din ultimii 20 de ani.

Guvernul a dat dovadă de curaj și profesionalism, arătând că, în sfârșit, aparatul guvernamental este capabil să conceapă acele legi care trebuiau puse în practică de mulți ani. Incompetența de care este acuzat Guvernul are, de fapt, în substratul ei, o frustrare născută din incapacitatea Guvernului PNL—UDMR de a găsi o soluție pentru sistemul bugetar românesc.

Moțiunea debutează cu un argument populist care sună astfel: „cetățenii de azi nu trăiesc bine”. Dar oare cetățenii de ieri trăiau mai bine? Erorile trecutului au repercusiunile asupra prezentului. Cetățeanul de azi a ajuns în situația de a nu fi capabil să-și plătească datoriile rezultate în urma creditelor luate pe baza minciunilor Guvernului Tăriceanu, care a încurajat împrumutarea populației, chiar dacă efectele crizei se știau dinainte ca ea să apară și în România.

Creșterea economică anunțată anul trecut avea, de fapt, un substrat nesănătos. Deciziile eronate ale fostului Guvern se fac simțite astăzi. Consider că cetățenii de astăzi sunt suficienți de inteligenți pentru a înțelege motivul pentru care au fost luate aceste măsuri.

Guvernul Boc este acuzat de lipsă de realism, însă tocmai realismul situației economice actuale a condus la conceperea unei astfel de legi. Cine vorbește, de fapt, prin această moțiune? Cine este în spatele ei și stă tăcut, dar revoltat? Să fie oare acei bugetari ale căror salarii erau atât de mari încât sfidau chiar și mediul privat? Sau angajații care cumulau pensia cu salariul? Aceștia se simt neîndreptățiți, pentru că robinetul risipei s-a închis și pentru ei.

În textul moțiunii, PNL și UDMR ne recomandă ca în perioada de criză să facem economii, și nu strategii. Guvernul Boc „pune în practică” strategiile care nu au fost nici măcar concepute de către fostul Guvern, chiar dacă era cunoscut faptul că urmează o criză financiară și economică ce va afecta și țara noastră.

Anul trecut, Guvernul Tăriceanu anunța cu surle și trâmbițe o creștere economică și se lăuda cu reușitele sale. Acum, însă, prin această moțiune, vine în contradicție cu el însuși. Textul sună așa: „Numai o economie puternică, bazată pe ritmuri succesive de creștere poate să susțină o grilă de salarizare unitară”. Adică acea creștere economică mult mediatizată era, de fapt, una slabă și nesustenabilă?

PNL și UDMR se consideră o anexă a puterii executive, deoarece nu le-au fost aprobate toate amendamentele. Reamintim faptul că 39 din amendamentele propuse de toate grupurile parlamentare au fost introduse în noul proiect de salarizare. Din păcate, majoritatea amendamentelor concepute de PNL și UDMR au fost neserioase și neaplicabile, astfel încât aceste partide nu pot fi considerate nici măcar o roată de rezervă a unui angrenaj politic.