Petru Șerban Mihăilescu

## **Domnul Petru Șerban Mihăilescu:**

Corect, ca să-l parafrazez și pe domnul senator Frunda, toată lumea are dreptate.

Dacă începem o dezbatere privind interesul superior al copilului, dacă începem o dezbatere despre nenorocirile care se întâmplă în România, dacă începem o dezbatere despre cât de minunată este viața copiilor în America, dacă sunt adoptați din România... Aici vreau să protestez într-un mod destul de evident împotriva unei intervenții a unei persoane de la Ambasada SUA la București, care a scris niște inepții, acum trei zile, privind adopțiile – aceasta este fără logică –, prevăzând ceea ce se va întâmpla.

Fondul este altul, domnule președinte. România a liberalizat adopțiile internaționale în anul 1990 și a fost o activitate destul de puțin benefică pentru țara noastră.

În anul 1997, printr-o ordonanță nefastă, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/1997, s-a instituționalizat ca această adopție internațională să fie făcută de două entități, peste o sută de ONG-uri și un număr egal de cabinete de avocatură românești, care au făcut afaceri enorme cu această chestiune.

În perioada 1997–2000 au fost peste 10.000 de cereri de adopție internațională, cu un vârf în anul 2000 de peste 3.000 de cereri.

De ce dau aceste cifre? Pentru că eu consider cifra de 1.000 de adopții pe an, pe care a comunicat-o domnul secretar de stat, dacă este pe an, o cifră rezonabilă.

Vă reamintesc că în toate aceste convenții, Haga, Strasbourg și tot ce vreți, adopția este doar o părticică. Sunt nenumărate metode privind inserția copilului în societate, privind inserția orfanilor de 18 ani, privitoare la ceea ce înseamnă orfan.

Ce înseamnă instituții de plasament? Ce facem cu opinia din România, că nu pot să-i spun opinie publică, care, în momentul în care aude de adopție internațională, duce la o...

Domnule senator Hașotti, vă rog eu frumos. Spun lucruri importante aici, pe cuvânt de onoare.