Puiu Ha∫otti

## **Domnul Puiu Ha∫otti:**

V„ mul˛umesc. Doamnelor ∫i domnilor senatori,

Disputele noastre politice ∫i procedurale, de o lun„ Óncoace, desf„∫urate de multe ori peste limita suportabilit„˛ii ∫i, oricum, Ón detrimentul rostului de c„p„t‚i Ón aceast„ perioad„ al Camerei superioare a Legislativului Rom‚niei, acela de a dezbate legile privind dorita integrare a ˛„rii Ón Uniunea European„, i-au f„cut, poate, pe unii dintre noi s„ uite c„, tot Ón septembrie, s-au Ómplinit 65 de ani de la ultimul act al tragediei na˛ionale rom‚ne∫ti din vara-toamna anului de trist„ amintire 1940. M„ refer, evident, la amput„rile teritoriale care au marcat sf‚r∫itul Rom‚niei Mari, construc˛ie statal„ la care contribuise Óntr-o apreciabil„ m„sur„ ∫i Partidul Na˛ional Liberal, Ón urma notelor ultimative sovietice din iunie, a a∫a-zisului Arbitraj, de fapt un veritabil dictat, Dictatul de la Viena, Ón august ∫i, Ón fine, a Tratatului cu Bulgaria, de la Craiova, 7 septembrie 1940. Ca rezultat al ced„rilor silite de teritorii str„mo∫e∫ti c„tre Uniunea Sovietic„, Ungaria ∫i Bulgaria, Rom‚nia a pierdut Ón dou„ luni ∫i jum„tate, Ón acel blestemat 1940, o treime din suprafa˛a sa, aproape 100.000 de km[2] , ∫i din popula˛ie, peste

6 milioane de locuitori, dintre care zdrobitoarea majoritate, rom‚ni. Numai cedarea Dobrogei de Sud, cunoscut„ sub numele de Cadrilater ∫i compus„ din jude˛ele Durostor ∫i Caliacra, regiune de veche ∫i constant„ vie˛uire rom‚neasc„ (Ón parantez„ fie spus, acea botunadie st„p‚nit„ de Mircea cel B„tr‚n ∫i atestat„, astfel, Ón titlul marelui voievod muntean din 23 noiembrie 1406), revenit„ Rom‚niei, regelui Carol I, Ón urma Conferin˛ei de Pace de la Bucure∫ti, din iulie-august 1913, care a pus cap„t celui de-Al Doilea R„zboi Balcanic. A∫adar, numai Cadrilaterul a Ónsemnat pierderea a 7.412 km[2 ] ∫i aproximativ 360.000 de locuitori. Stabilind ∫i faptul c„ acela∫i Tratat de la Craiova a prev„zut ∫i un schimb de popula˛ie, prin care aproape 65.000 de bulgari, de la noua frontier„, care revenea celei din 1912, ∫i 110.000 de rom‚ni, de la sud de aceasta, au fost transmuta˛i. Desigur, sunt prea bine ∫tiute Ómprejur„rile interna˛ionale Ón care au avut loc aceste evenimente mai mult dec‚t dureroase pentru fiin˛a statului unitar rom‚n ∫i pentru cea a poporului nostru, aflat atunci Óntr-o situa˛ie f„r„ ie∫ire, prins Ón menghina sufocant„ a Reich-ului lui Hitler ∫i a Imperiului ro∫u al lui Stalin.

Tartorii acelei vremi care nu au ezitat s„ Óncheie nefastul Pact de neagresiune din 24 august 1939, veritabil„ r„d„cin„ a n„pastei ab„tute asupra continentului ∫i, apoi, asupra lumii Óntregi.

La fel de cunoscute, cel pu˛in Ón mediile istoriografice, sunt ∫i disputele a posteriori legate de ceea ce ar fi trebuit s„ fac„, Ón acel context Rom‚nia: s„ reziste cu arma Ón m‚n„ sau s„ cedeze? Œntotdeauna am pledat, ∫i de la aceast„ tribun„, pentru prima variant„: rezisten˛a armat„.

P„rerile continu„ ∫i ast„zi s„ fie Ómp„r˛ite. Voi cita aici cu titlu de exemplu numai dou„ opinii conform c„rora ar fi trebuit, cum spuneam, s„ rezist„m. Prima Ói apar˛ine regelui Carol al II-lea, care a prezidat sf‚rtecarea Rom‚niei Mari ∫i dateaz„ din 1943, fiind Óncredin˛at„ jurnalului s„u.