Puiu Hașotti

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Mulțumesc. Alteța Voastră Regală, Preafericite Părinte Patriarh, Înaltpreasfinția Voastră, Domnilor președinți, Domnule prim-ministru, Excelențele Voastre, Doamnelor și domnilor,

Sărbătorim 150 de ani de la înființarea Camerei superioare a Parlamentului României, instituție fundamentală a democrației. Existența acestuia se întrepătrunde cu momentele-cheie ale dezvoltării României moderne, Senatul fiind definitoriu în procesul de reformare a statului și un garant, după 1990, al integrării României în Uniunea Europeană.

Senatul, în forma sa modernă, a apărut odată cu domnia lui Alexandru Ioan Cuza, anterior existând adunările de stări, din rândul cărora a derivat Adunarea Electivă. Prin Statutul dezvoltator al Convenției de la Paris, act promulgat pe data de 2 iulie 1864, Parlamentul a devenit bicameral, fiind divizat în Adunarea Electivă și Adunarea Ponderativă.

Personalități a căror moștenire politică se păstrează în memoria colectivă, oratori de elită care au dat forță acestei instituții, pornind de la discursurile lui Ion I.C. Brătianu până la pildele președintelui PNL de după 1990, Mircea IonescuQuintus, toate aceste figuri marcante au asigurat Senatului prestigiul și continuitatea de peste ani.

Luându-ne pe urmele marilor senatori liberali, am putea spune că sintagma latină _Senatus consultum ultimum_ poate fi justificată și în spațiul românesc.

Până aproape de izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial, Senatul a fost un factor ce a generat creșterea responsabilității politice și un nucleu al patriotismului autohton, legiferând alături și doar pentru poporul român. Senatul a reprezentat și reprezintă cheia de boltă a democrației românești.

Până la dezastrul comunist, Partidul Național Liberal a fost un partener veritabil și un apărător al instituțiilor statului de drept, iar istoria noastră, a liberalilor, se împletește, pe de o parte, cu cea a Casei Regale și, pe de altă parte, cu cea a Legislativului. La tribuna Senatului s-au remarcat vocile reformatorilor statului, elite și oameni cu o pregătire desăvârșită, a căror unică responsabilitate era asumată în fața românilor. Liberali precum Ion I.C. Brătianu, Ionel Brătianu, Dimitrie Constantin Brătianu, Vintilă Brătianu, Dimitrie Sturdza, Constantin Angelescu, Petru Sebeșanu Aurelian, Ștefan Golescu, Constantin Stere, Gheorghe Tăttărescu, Nicolae Fleva, Victor Iamandi, Mihail Kogălniceanu au sporit prestigiul acestei instituții în cadrul căreia au activat politic ca liberali.

Fie că s-au situat în opoziție, fie că au fost la putere, liberalii au profitat de pârghiile puterii legislative pentru a-i da României o nouă lege fundamentală în 1923, o unitate fiscală

și o stabilitate economică prin proiectele legislative dezbătute în Senat în 1924 și 1929, o reformare a domeniului agrar, în 1913 și 1921, o restructurare a învățământului prin legile din 1925, 1929 și 1932 și o reorganizare administrativă în 1924 și 1929.