Puiu Hașotti

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor senatori, urmând anticul dicton „Omul inteligent judecă cele noi după cele vechi”, vă rog să-mi îngăduiți a începe prezenta declarație printr-o foarte sumară evocare istorică.

Acum patru secole și jumătate pe tronul Moldovei a venit Ștefăniță Lupu, fiul ilustrului său părinte Vasile Lupu.

Odrasla nu s-a ridicat nici pe departe la înălțimea tatălui său. În schimb, acest Ștefăniță Lupu a rămas în conștiința colectivă a românilor ca Papură Vodă, deoarece în timpul scurtei sale domnii, fiind foamete mare, oamenii Țării Moldovei ajunseseră să mănânce pâine din papură.

Prin urmare, o împrejurare nefericită dintr-o domnie oarecare a Evului Mediu românesc avea să se repercuteze până la noi sub numele de „vremea lui Papură Vodă”, o imagine pe cât de dramatică, pe atât de evocatoare.

_Mutatis mutandis_ , mă întreb, și vă invit și pe dumneavoastră să vă întrebați, dacă doriți, cum va rămâne oare în analele istoriei noastre contemporane perioada președinției lui Traian Băsescu și a guvernării lui Emil Boc?

Nu vreau, și nici nu aș putea să mă substitui judecății viitorimii în formularea unui răspuns, în schimb, înregistrez și eu teme și subiecte de presă ale timpului din urmă, care, fiecare în parte și toate la un loc, ar putea constitui piste de urmat în lămurirea chestiunii.

Așadar, se poate pune întrebarea: În ce țară trăim?

Țara în care este desemnat un prim-ministru cu patru ani înainte fost candidat la președinție și care se retrage din cursă nu înainte de a-l îneca în lacrimi pe cel care, practic, avea să-i ia locul de onoare, în persoana unui politician îndoielnic și versatil care, peste noapte, din motive nicicând lămurite pe deplin, se dă din nou lovit, cum se spune, și îi deschide calea spre funcția de șef al Executivului actualului prim-ministru, care s-a jurat pe toți sfinții că nu va părăsi niciodată Primăria Clujului pentru un post la București.

În ce țară trăim?! Țara în care, timp de aproape doi ani, cu înalta încuviințare a președintelui Traian Băsescu, socialdemocrații și PD-L-iștii au colaborat în vederea formării unei majorități politico-parlamentare care, întemeiată pe promisiuni electorale cu totul și cu totul aberante, să-i aducă la putere.

În ce țară trăim?! În țara în care, într-o lună și ceva, din trei încercări, s-a găsit în cele din urmă un ministru al administrației și internelor, exact atunci când criminalitatea organizată și-a arătat, mai mult ca oricând, nefasta capacitate de manifestare de la un capăt la altul al României.

În ce țară trăim?! În țara în care dinspre PD-L a venit o inițiativă legislativă în totală contradicție cu gravitatea socialeconomică a momentului, vizând, nu-i așa, o problemă arzătoare la ordinea zilei, și anume când și cum sărbătorim Ziua Tatălui și Ziua Mamei.