Puiu Hașotti

## **Domnul Puiu Hașotti:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Istoria știe că dictatorii sunt convinși că gândirea lor este genială și că popoarele pe care le stăpânesc trebuie să învețe din „panseurile” lor.

De la Lenin și Stalin, Mao și Kim Ir Sung, toți au considerat că ideile lor sunt o sursă inepuizabilă de creație și îndrumare pentru masele supuse.

Domnul președinte Traian Băsescu, judecând după cea mai fidelă interpretă a gândirii sale, doamna Elena Udrea, ar fi partizanul unei dictaturi luminate.

În secolul al XVIII-lea, au existat așa-ziși despoți luminați, suverani care, confruntați cu diferite manifestări ale crizei regimului feudal, au încercat să evite un cataclism social printr-o politică de reforme. Unul dintre ei, Frederic cel Mare, regele Prusiei, a avut drept deviză: „Totul pentru popor. Nimic prin popor!”. Altfel spus, dorea bunăstarea regatului său, dar nu voia ca ea să se realizeze prin mișcări de masă.

Domnul președinte Traian Băsescu pare a avea drept deviză: „Totul pentru mine și clientela PDL-istă, UDMR-istă, independentă și nimic pentru popor”.

În lumina celor petrecute în ultimii 6 ani de când Domnia Sa stă la putere, a sunat foarte straniu cea mai recentă cugetare a sa despre formarea statului clientelar în România postdecembristă. Nu ne referim acum la gândirea rămasă secretă a rapoartelor de la Anvers, ci la manifestările publice din perioada postdecembristă.

Au rămas de pomină – cum bine știți – declarațiile sale, repede uitate sau încălcate, cum ar fi: „Petrică, ești cel mai bun”, înainte de a-l elimina pe Petre Roman din PD, sau „Voi demisiona în următoarele 5 minute în cazul suspendării”, pentru ca, apoi, să lupte cu mijloace absolut necinstite pentru a se crampona de funcția de președinte al țării, sau: „Nu voi gira o situație de criză a țării”, și, iată, criza a lovit România, iar domnul președinte Traian Băsescu stă puternic înfipt în fotoliul prezidențial de la Cotroceni, sau, în discuția cu Adrian Năstase la alegerile prezidențiale: „Ce ghinion pe români să aleagă între doi comuniști!”, și apoi, chipurile, a condamnat comunismul, sau: „Ne vom reîntâlni în Piața Universității”. Și lista poate fi una lungă.

În ultima conferință de presă Domnia Sa a descoperit cauza relelor – statul clientelar. Apărut în ce împrejurări, creat de cine, servind interesele cui?

Domnul președinte Traian Băsescu a spus, cu jumătate de gură, șoptit și scrâșnit, că are și el o parte de vină. Imediat însă un cirac al Domniei Sale – în speță, Cristian Boureanu –, într-o emisiune la TVR1, s-a grăbit să-l inocenteze la un talk-show, afirmând că președintele nu a fost lăsat să acționeze. La fel au spus și toți cei care au apărut la televiziuni dintre PDL-iști.

L-a împiedicat cineva să acționeze? Cel care a declarat, de la bun început, că vrea să fie un președinte-jucător, încălcând, bineînțeles, Constituția, cel care, de 6 ani de zile, a fost un factor perturbator al vieții politice, generând cu bună știință conflicte și blocaje, cel care, de la declanșarea crizei economice și financiare actuale, s-a substituit premierului, să-i zicem, Emil Boc, autodemascându-se ca partizan al republicii prezidențiale, unde nu există premier sau unde premierul este un simplu executant al voinței președintelui, cum este cazul de față, un astfel de șef de stat poate afirma, fie și prin interpuși, că nu a fost lăsat să acționeze?