R‡duly R—bert K‡lm‡n

## **Domnul R‡duly R—bert K‡lm‡n:**

Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte,

Domnule prim-ministru,

Distinºi membri ai Guvernului,

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

În 1991, România a solicitat aderarea la Consiliul Europei. În octombrie 1993, þara noastrã a fost primitã ca membru cu drepturi depline în acest Consiliu. Dupã aceea, în decursul anilor, ea a semnat mai multe carte europene, a ratificat unele dintre acestea. A semnat ºi a ratificat, de exemplu, Carta europeanã a autonomiei locale care, prin Legea nr. 199 din 17 noiembrie 1997, a devenit, în conformitate cu art. 11 din Constituþie, parte a dreptului intern. Noi, prin legea pe care am votat-o astãzi, n-am fãcut altceva decât sã preluãm, sã clarificãm principiile conþinute de aceastã Cartã, creând un capitol nou, deosebit de important, în aceastã lege, capitol care se referã la regimul juridic general al autonomiei locale, un capitol care este fundamental în aceastã lege.

Trebuie sã subliniem cã aceastã lege nouã înlocuieºte sau, mai bine spus, va înlocui, în momentul în care va apãrea în **Monitorul Oficial,** o lege anterioarã Constituþiei, pentru cã Legea nr. 69/1991 a fost votatã înainte de intrarea în vigoare a Constituþiei, pe 8 decembrie 1991. Drept urmare, era necesar ca legea de bazã a reglementãrii domeniului administraþiei publice locale sã fie în concordanþã cu spiritul ºi cu prevederile constituþionale.

M-am referit la acele acte europene care au fost semnate, ratificate de România. Unul dintre ele este Convenþia-cadru pentru protecþia minoritãþilor naþionale, care a fost încheiatã la Strasbourg, la 1 februarie 1995. Aceastã Convenþie a fost ratificatã de Parlamentul României prin Legea nr. 33 din 29 aprilie 1995.

Aº vrea sã vã reamintesc douã puncte ale acestei Convenþii care, conform art. 11 din Constituþie, fãceau parte, fac parte ºi acum din dreptul intern, înainte sã aparã noua lege în **Monitorul Oficial.**

De exemplu, pct. 2 al art. 10 sunã în felul urmãtor: ”În ariile locuite tradiþional sau în numãr substanþial de persoane aparþinând unei minoritãþi naþionale, dacã aceste persoane solicitã acest lucru ºi acolo unde existã aceastã cerere corespunde unei nevoi reale, pãrþile se vor strãdui sã asigure, în mãsura posibilului, condiþii care sã permitã folosirea limbii minoritare în raporturile dintre aceste persoane ºi autoritãþile administrativeÒ.

Un alt text, pct. 3 al art. 11 spune: ”În ariile locuite tradiþional de un numãr substanþial de persoane aparþinând unei minoritãþi naþionale, pãrþile vor depune

eforturi în cadrul sistemului lor legal, inclusiv atunci când este cazul, în cadrul acordurilor încheiate cu alte state ºi, þinând seama de condiþiile lor specifice, pentru expunerea denumirilor locale tradiþionale, a denumirii strãzilor ºi a altor indicaþii topografice destinate publicului deopotrivã în limba minoritarã, acolo unde existã o cerere suficientã pentru astfel de indicaþiiÒ.