Radu Alexandru Feldman

## **Domnul Radu Alexandru Feldman:**

Domnule preºedinte de ºedinþã, Stimate colege, Stimaþi colegi,

Existã teme despre care toatã lumea îºi poate da cu pãrerea, despre care se pot emite opinii dintre cele mai originale, despre care se poate glosa la nesfârºit într-o încântãtoare paradã a spiritului.

Dar existã ºi subiecte despre care nu se poate vorbi decât cu sfinþenie, responsabili pânã în adâncul fiinþei noastre de fiecare cuvânt pe care-l rostim.

Un asemenea subiect Ñ poate ºi cel dintâi Ñ este þara.

În baie de durere ºi o nesfârºitã surprizã a fost rãspunsul cu care, în urmã cu 16 zile, clasa politicã de la Bucureºti a luat cunoºtinþã de rezultatele alegerilor din Republica Moldova.

Dacã nu accept ideea sã mã îndoiesc de sinceritatea durerii, pot însã sã afirm cã surpriza mi se pare cu totul nelalocul ei, pentru cã în fapt România, þara-mamã, nu a cules decât ce a semãnat în spaþiul de peste Prut.

ªi pentru a nu irosi nici o clipã în subtile analize de nuanþã, declar cu toatã convingerea cã votul de la Chiºinãu exprimã eroarea, culpa pe care întreaga clasã politicã de la Bucureºti, indiferent de partidul parlamentar sau extraparlamentar în care e risipitã, trebuie sã ºi-o asume în faþa þãrii ºi în faþa istoriei.

Nu ne-am respectat cu adevãrat fraþii de peste Prut. Nu i-am iubit cu adevãrat. Nu am ºtiut ce ºi cum sã facem pentru a valorifica ºansa nesperatã a clipei de libertate cu care Dumnezeu i-a milostivit.

În loc de clarviziune, de sacrificii fireºti ale noastre, de eforturi comune, am aplicat cea mai imbecilã ºi neproductivã politicã ce se poate imagina: ”Frate, frate, dar brânza e pe bani.Ò

Cei care nu s-au calicit la un leu sau doi, la o rublã sau alta sunt azi stãpânii ºi conducãtorii Moldovei româneºti, pentru cã, o ºtim bine, la Chiºinãu nu a învins nici doctrina comunistã, nici nostalgia dupã ”U.R.S.S. Ñ bastionul pãcii eÒ. La Chiºinãu a învins generalul ”FoameÒ împotriva cãreia, s-a dovedit din nou, dupã zeci de ani de privaþiuni oamenii rezistã tot mai greu.

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

În cele 16 zile scurse de la fatidica datã de 25 februarie 2001, s-au petrecut douã evenimente pe care le consider cu totul ieºite din comun ºi asupra cãrora vreau sã mã opresc.

Primul i-a avut ca protagoniºti pe elevii Liceului ”Gheorghe AsachiÒ din Chiºinãu.

Ei ºi-au decretat ºcoala prima zonã liberã de comunism din Republica Moldova, au dat foc steagurilor Moldovei sovietice, ca replicã binemeritatã liderului comunist Voronin, cel care a îndrãznit sã numeascã steag fascist tricolorul cu bourul pe stemã, ºi au declarat cã nu vor accepta niciodatã ca limba rusã sã mai devinã limbã oficialã în Basarabia.

Gestul lor, extraordinar în sine, ni se pare azi de o infinitã forþã exponenþialã ºi ne dã întemeiate speranþe sã credem cã nu greºim spunând cã în Moldova românii au pierdut o bãtãlie, dar nu pot ºi nu vor pierde niciodatã rãzboiul sfânt pe care îl duc pentru reîntregirea neamului.