La punctul 1 se acuzã ”vânzarea unor societãþi la preþuri simbolice, disponibilizãri masive de personal, închideri de societãþi comerciale anterior profitabile, pierderea
unor pieþe de desfacere în favoarea unor concurenþi ai produselor româneºtiÒ.
Rãspuns: Privatizarea este un proces de dimensiuni mondiale, care se desfãºoarã atât în þãrile dezvoltate, cât ºi în þãrile în tranziþie spre economia de piaþã sau în þãrile în curs de dezvoltare de pe alte continente.
Decizia de privatizare este o decizie politicã ºi se pãrea cã asupra acestui punct toate forþele politice au ajuns la un consens. Aceastã decizie fiind luatã, privatizarea propriu-zisã reprezintã un proces cu un caracter comercial, în care intervin legile pieþei Ñ cererea ºi oferta, concurenþa. Acest lucru a fãcut ca legislaþia românã sã prevadã cu claritate faptul cã vânzarea se face la preþul de piaþã rezultat din raportul dintre cerere ºi ofertã, indiferent de metoda de privatizare, fãrã a exista un preþ minim de vânzare. Preþurile mai reduse obþinute în unele cazuri se datoreazã întârzierii procesului de reformã în România, timp de 6 ani, iar blocarea procesului de privatizare va face ca distorsiunile din economia româneascã sã se accentueze.
Blocarea privatizãrii va reprezenta un nou semnal negativ pentru investitori ºi va accentua dificultãþile în perioada urmãtoare.
Afirmaþia privind pierderea unor pieþe tradiþionale în ultimii ani datoritã privatizãrii este total nefondatã.
Este cunoscut ºi recunoscut faptul cã, în anii economiei centralizate, în România s-a dezvoltat o industrie cu caracter puternic energointensiv, la comandã politicã. Piaþa acesteia era constituitã în special din þãri ale fostului CAER, precum ºi din þãri cu care eram în relaþii politice preferenþiale, ca Irak, Libia, Iran ºi altele.
Prãbuºirea CAER, impunerea embargoului internaþional asupra unor þãri care reprezentau parteneri comerciali tradiþionali au condus la pierderea celor mai importante pieþe. Economia româneascã a trebuit sã-ºi cucereascã noi pieþe, la concurenþã cu cele mai prestigioase firme din þãrile dezvoltate. În acest context, exporturile româneºti au crescut de la 4,4 miliarde dolari în 1992 ºi 6,2 miliarde dolari în 1994, la peste 9 miliarde dolari în 2000. Aceastã creºtere a exporturilor reprezintã un semn clar ºi cert al câºtigãrii de noi pieþe ºi acest lucru a fost posibil, în cea mai mare parte, datoritã privatizãrii.
Punctul 2 al moþiunii reia calitativ acuzaþii privind desfãºurarea de cãtre Fondul Proprietãþii de Stat a unor acþiuni cu caracter ilegal.
Astfel de acuzaþii au existat în raportul Comisiei de analizã a activitãþii F.P.S., discutat în Senat. Aspectele punctuale ridicate în acel raport au fost clarificate de cãtre Fondul Proprietãþii de Stat. Am arãtat atunci cã întreaga activitate a F.P.S. s-a desfãºurat pe baza ºi în conformitate cu cadrul legislativ existent, cu toate imperfecþiunile lui.
Încurajaþi de aprobarea raportului menþionat anterior, semnatarii moþiunii simple generalizeazã acuzaþiile la adresa Fondului Proprietãþii de Stat. Am arãtat atunci cã acuzaþiile sunt false. Adãugãm acum cã orice ilegalitate trebuie demonstratã în justiþie.
Am fost disponibili în permanenþã sã discutãm, în spirit de fair-play, cazuri concrete ridicate. Din pãcate, nu întotdeauna am gãsit interlocutori dispuºi sã accepte un dialog bazat pe argumente ºi pe legile în vigoare. Lecþia
predatã de Don Basilio în ”Bãrbierul din SevillaÒ Ñ ”Calomniazã, calomniazã, ceva tot va rãmâne!Ò Ñ a fost bine învãþatã de unele persoane.
Punctul 3 al moþiunii se referã la alungarea din România a marilor investitori datoritã climatului economic nefavorbil, legislaþiei instabile ºi corupþiei.
Trebuie spus cã aceastã afirmaþie este contrazisã în mod evident ºi total de realitate. Fondul Proprietãþii de Stat a dat publicitãþii, în mod frecvent, informaþii din care rezultã creºterea rolului marilor investitori din þãri dezvoltate în procesul de privatizare.
Astfel, în perioada 1997 Ñ 30 septembrie 2000, au fost încheiate 258 de contracte de privatizare cu mari investitori strãini, încasãrile în valutã generate de acestea ridicându-se la peste 1,2 miliarde dolari.
Pentru comparaþie, reamintim cã în perioada 1992Ð1996 au fost încheiate doar 11 contracte cu investitori strãini, în valoare de 36 de milioane de dolari.
Orice analizã obiectivã demonstreazã ponderea ridicatã a firmelor din þãrile dezvoltate ºi, în primul rând, a celor din Uniunea Europeanã.
Fondul Proprietãþii de Stat a demarat astfel dificila operaþiune de integrare economicã a României în Uniunea Europeanã încã înainte ca negocierile de aderare sã fie demarate în mod oficial.
Dintre firmele care au investit în România se numãrã: ”RenaultÒ, ”LafargeÒ, ”Societe GeneraleÒ Ñ din Franþa; ”VileroyÒ ºi ”BoschÒ, ”Max AicherÒ, ”Heidelberger ZementÒ, ”DamannÒ Ñ Olanda; OTE Ñ Grecia; ”Noble VenturesÒ, ”TrinityÒ Ñ din Statele Unite; ”KoyoÒ Ñ Japonia.
Punctul 4 al moþiunii acuzã F.P.S. de Ñ citez: ”încercãri disperate pentru grãbirea ºi privatizarea la orice preþ, pânã în luna decembrie 2000, a unor societãþi comerciale care funcþioneazã cu bune rezultate economico-financiare ºi, în special, Banca Comercialã Românã, ALRO Slatina, PETROMIDIA, SIDEXÒ.
Privind afirmaþia: ”se acþioneazã pentru încheierea primei etape de privatizare a B.C.R. pânã la 26 octombrie, la un preþ care reprezintã circa 20 de procente din valoarea realã de piaþã a acestei bãnciÒ Ñ precizez.
Strategia de privatizare a B.C.R. nu a fost analizatã ºi aprobatã de Guvern, deci nu se pot face referiri la etape, termene, modalitãþi de vânzare etc. Ca urmare, nu a fost publicat, conform legii, nici un anunþ oficial de vânzare de cãtre F.P.S. a vreunui pachet de acþiuni la B.C.R. Neexistând ofertã de vânzare, nu existã nici oferte de cumpãrare legal exprimate ºi nici preþ de vânzare. Ca urmare, orice referire la ponderea preþului în valoarea realã de piaþã a bãncii este o absurditate.
Privind, citez: ”Se grãbeºte fãrã nici o justificare privatizarea unor obiective de importanþã majorã pentru economia româneascã, între care _Siderurgica_ HunedoaraÒ Ñ precizez.
Guvernul a aprobat strategia de restructurare a Societãþii ”SiderurgicaÒ Hunedoara, având în vedere importanþa societãþii în contextul economiei naþionale. Prin hotãrârea Guvernului ce va fi publicatã în Monitorul Oficial al României se blocheazã, în fapt, dizolvarea de drept a Societãþii ”SiderurgicaÒHunedoara, conform prevederilor art. 32.10 din actuala Lege a privatizãrii, având în vedere ponderea datoriilor neonorate în termen de 60 de zile de
la scadenþã în total activ, datorii care au ºi tendinþã de creºtere, în absenþa restructurãrii ºi/sau privatizãrii.
Absenþa unui anunþ de vânzare din partea F.P.S. demonstreazã cã nu a început privatizarea acestei societãþi.
Privind afirmaþia, citez: ”La procesul de privatizare a societãþii PETROMIDIA au fost eliminaþi în mod arbitrar investitori serioºi, în favoarea unor negocieri directe cu firma ROMPETROL Group B.V. Olanda, înfiinþatã cu puþine zile în urmã, cu un capital nesemnificativ ºi cu acþionari româniÒ Ñ precizez.
Metoda de privatizare aleasã de Consiliul de administraþie al F.P.S. a fost negocierea, pentru a permite obligarea cumpãrãtorului pentru realizarea unor investiþii, preluarea datoriilor societãþii, recapitalizarea obligatorie cu 150 de milioane de dolari ºi negocierea altor clauze care sã determine dezvoltarea în viitor a societãþii.
Dupã publicitatea legalã ºi transmiterea de faxuri tuturor firmelor care au avut scrisori de intenþie, au fost depuse trei oferte de cumpãrare: Petrolexportimport Ñ S.A. Bucureºti, B.T.C. Partners Investment Texas, S.U.A., ºi ROMPETROL GROUP B.V. Rotterdam, Olanda.
Doi ofertanþi au fost eliminaþi pentru cã nu au îndeplinit cerinþele legale. B.T.C. Partners Investment Texas nu a prezentat scrisoare de garanþie, iar Petrolexportimport nu a prezentat dovada achitãrii sumelor datorate conform certificatului de atestare fiscalã, eliberat de Direcþia generalã a finanþelor publice ºi controlului financiar de stat, Bucureºti. În certificat este precizatã o sumã de circa 137 miliarde de lei, din care 132 miliarde lei cu suspendarea plãþii prin sentinþã judecãtoreascã.
Este a treia încercare de a privatiza cea mai modernã rafinãrie a României, cu o situaþie economicã precarã, reliefatã de datorii restante de 2.081 miliarde lei la 30 septembrie 2000, faþã de un capital de doar 902 miliarde lei.
Valoarea totalã a tranzacþiei a depãºit 1 miliard de dolari, fiind compusã dintr-un preþ de 50,5 milioane dolari, capital de lucru de 600 de milioane dolari, preluare datorii de 240 milioane dolari, investiþii de 225 milioane dolari.
Privind, citez: ”Se intenþioneazã vânzarea ALRO Slatina cu 140Ð180 de milioane dolari, în condiþiile în care aceastã societate are un profit anual de 80 de milioane dolari, circa 40 milioane dolari stocuri marfã ºi investiþii în derulare de 30 de milioane dolariÒ Ñ precizez.
Guvernul României a aprobat prin Hotãrârea Guvernului nr. 790/2000 strategia de privatizare a societãþilor ALRO ºi ALPROM.
Consiliul de administraþie al F.P.S. a propus Guvernului modificarea metodei de privatizare, din negociere, în licitaþie cu plic închis, pentru a mãri gradul de transparenþã ºi competitivitate.
Referirea la aºa-zisele niveluri ale preþului de vânzare, 140Ð180 de milioane dolari Ñ menþionãm cã preþul de ofertã la vânzare, aprobat de Consiliul de administraþie al F.P.S. pentru pachetul nostru de acþiuni, de 54%, este de 450 de milioane dolari, ceea ce duce valoarea societãþii la aproape 900 de milioane dolari, dupã punctul de vedere al Consiliului de administraþie al F.P.S.
Privind, citez: ”evenimente grave, cum pot fi caracterizate cele de la SEVERNAV, din Drobeta Turnu-SeverinÒ Ñ precizez.
Procesul de privatizare al societãþii comerciale SEVERNAV a respectat toate prevederile normative în vigoare.
Consiliul de administraþie al F.P.S. a þinut cont de îngrijorarea salariaþilor de la SEVERNAV ºi a cerut garanþii suplimentare investitorului, privind capacitatea sa de a dezvolta în viitor activitatea societãþii.
Ca urmare a rezultatelor negocierilor cu potenþialul cumpãrãtor, pe data de 9 noiembrie, Consiliul de administraþie al F.P.S. a hotãrât reluarea procesului de privatizare.
Punctul 5 din moþiune se referã la reeºalonãrile de datorii, reducerea debitelor curente ºi a majorãrilor de întârziere pe care unele societãþi comerciale le au faþã de stat, acþiuni calificate drept ”frauduloaseÒ în textul moþiunii.
Astfel de reduceri se fac, în realitate, în conformitate cu legislaþia în vigoare, iar acordarea unor astfel de reduceri urmãreºte creºterea atractivitãþii la privatizare ºi, mai ales, creºterea ºanselor de redresare economicã a societãþilor comerciale respective. O astfel de practicã este, de altfel, uzualã în toate þãrile care fac acþiuni de privatizare.
În acest context, ar trebui reþinut mai curând faptul cã legislaþia actualã nu mai permite acordarea de credite de cãtre F.P.S. societãþilor comerciale din portofoliul sãu, credite acordate în perioada 1992Ð1996 efectiv dupã criterii politice ºi care au împiedicat restructurarea realã a economiei naþionale. Multe dintre procesele pe rol ale F.P.S. în aceastã perioadã au ca obiect recuperarea acelor credite.
Trebuie reamintit cã, în perioada 1992Ð1997, 60% din sumele obþinute de F.P.S. prin vânzarea pachetului de acþiuni se reîntorceau la societate. Aceastã prevedere a fost, de asemenea, abrogatã în legislaþia actualã.
Astfel, în acest moment, beneficiazã de unele facilitãþi nu toate societãþile comerciale ºi în cotã fixã, ci doar acele societãþi comerciale într-o situaþie efectiv dificilã ºi în mãsura în care aceste facilitãþi sunt strict necesare.
Acuzaþia este total nefondatã. În realitate, s-a realizat un salt calitativ faþã de perioada 1992Ð1996.
Punctul 6 al moþiunii prevede introducerea controlului Curþii de Conturi la negocierile în curs cu firme de reputaþie internaþionalã ºi suspendarea încheierii altor contracte.
Autorii moþiunii solicitã, practic, investitorilor strãini sã renunþe la efectuarea de investiþii în România.
Introducerea controlului Curþii de Conturi în procesul de negociere cu partenerii strãini contravine în mod flagrant legislaþiei în vigoare, inclusiv actelor normative care reglementeazã statutul Curþii de Conturi, cât ºi acordurilor internaþionale, în primul rând PSAL, încheiate de Guvernul României.
De fapt, solicitarea acestui control înseamnã, practic, solicitarea anulãrii tuturor negocierilor, inclusiv a celor prevãzute prin programul PSAL. În fond, se solicitã o sistare a privatizãrii _sine die_ .
Apelul fãcut cãtre investitorii strãini, de a renunþa la afaceri în România, fie ºi temporar, reprezintã un pas care nu ar fi trebuit fãcut sub nici o formã.
Recunoaºterea valabilitãþii contractelor încheiate cu firme de consultanþã nu mai are nici o relevanþã, întrucât aceste contracte devin nule de fapt.
Adoptarea moþiunii simple ar avea consecinþe grave pe termen lung asupra procesului de reformã în România ºi asupra procesului de aderare la Uniunea Europeanã: s-ar contraveni în spirit Declaraþiei din 14 martie, de susþinere a strategiei naþionale de dezvoltare economicã a României pe termen mediu; s-ar submina orice interes al unor investitori serioºi de a participa la privatizãrile din România; s-ar compromite îndeplinirea angajamentelor þãrii noastre faþã de organismele financiare internaþionale ºi în primul rând a Acordului PSAL încheiat cu Banca Mondialã; s-ar bloca, încãlcându-se legislaþia în vigoare, derularea celor 162 de procese de privatizare în curs.
Aº încheia spunându-vã, doamnelor ºi domnilor senatori, cã dupã 1989, în nici o þarã fost comunistã, nici o Camerã a nici unui Parlament nu a adoptat o astfel de moþiune. Nici mãcar nu a fost iniþiatã o astfel de moþiune. Nici mãcar Jirinovski, în Rusia, nu a iniþiat o astfel de moþiune.
## **Domnul Petre Ninosu**
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.