Radu Stroe

## **Domnul Radu Stroe:**

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Partidul Naþional Liberal a votat împotrivã mai ales pentru prevederile art. 9 din Ordonanþa de urgenþã nr. 93/2001. Dar iatã ce prevede art. 9 alin. 1: ”veniturile fondului pentru mediu se constituie de la lit.a) Ð m), lit.d) având urmãtorul conþinut: o cotã de 3% din valoarea ambalajelor din materiale plastice, inclusiv butelii, semifabricate pentru tip ÇpetÈ, comercializate de producãtor ºi importator, cu excepþia celor utilizate pentru medicamenteÒ.

Atât producãtorii de ambalaje ºi produse ambalate, cât ºi factorii de decizie politicã recunosc ºi îºi asumã responsabilitatea ce le revine în legãturã cu protecþia mediului înconjurãtor, dar este o realitate de necontestat faptul cã pentru rezolvarea problemelor de mediu cu care se confruntã România sunt necesare fonduri importante.

Fondul pentru mediu, conceput de legiuitorul român, din Legea nr. 73/2000, modificatã ºi completatã prin Ordonanþa de urgenþã nr. 93/2001, trebuie sã fie un instrument economic eficient. Pentru atingerea acestui deziderat se impun câteva cerinþe: sã fie transparent, sã fie fundamentat tehnico-economic, sã nu creeze bariere în calea liberei concurenþe a agenþilor economici prin a cãror contribuþie se formeazã ºi sã nu genereze discriminãri între aceºtia. În plus, considerãm cã acest fond trebuie alimentat de la bugetul de stat, pentru a se bucura de o mai mare stabilitate ºi pentru a nu mai fi impuse noi taxe agenþilor economici. Din pãcate, aceste cerinþe nu au fost respectate prin modificãrile Ordonanþei de urgenþã nr. 93/2001, efectuate în cadrul Comisiei pentru administraþie publicã, amenajarea teritorului ºi echilibru ecologic, întrucât în forma actualã a art. 9 lit.d) se face o discriminare evidentã între ambalajele din materiale plastice ºi celelalte tipuri de ambalaje prin taxarea doar a ambalajelor din materiale plastice.

Procentul de 3% aplicat la valoarea ambalajelor nu are nici o susþinere tehnico-economicã, întrucât nu valoarea ambalajelor determinã poluarea mediului, ci tipul ºi cantitatea de material din care este fabricat.

În timp ce în Uniunea Europeanã agenþii economici au obligaþia de a recupera ºi recicla numai 50% din cantitatea de ambalaje introduse pe piaþã, prin aceastã lege se impune practic obligativitatea raportãrii la întreaga cantitate.

În conformitate cu art. 13 ºi 12 alin. 1 din Ordonanþa de urgenþã nr. 78/2000, modificatã ºi aprobatã prin Legea nr. 426/2001, responsabilitatea suportãrii costurilor pentru colectare, transport, depozitare, valorificare sau eliminarea deºeurilor revine fondului prin încasarea cotelor prevãzute la art. 9 din Ordonanþa de urgenþã nr. 93, dar nu existã nici o prevedere în forma actualã a legii care sã ofere o garanþie cã fondurile colectate vor fi folosite exclusiv pentru reducerea impactului pe care aceste ambalaje îl au asupra mediului.