Aș vrea, înainte de a începe prezentarea moțiunii, să fiți de acord, având în vedere că ora e înaintată și moțiunea a fost transmisă în formă scrisă, să fac mai mult o prezentare a moțiunii, și nu o citire a ei _ad litteram_ .
Dacă sunteți de acord? Vă mulțumesc. Stimată doamnă președinte,
Stimați colegi deputați,
Subsemnații, membri ai Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal din Camera Deputaților, semnatari ai moțiunii, vă înaintăm prezenta moțiune simplă, ca urmare a prestației, pe care o numim noi dezastruoasă, a ministrului transporturilor și infrastructurii, Radu Berceanu, nu numai în perioada 2009–2010, ci și în mandatele anterioare.
De aceea, chiar dacă titlul este dur, am îndrăznit să numim această moțiune „Ministrul antitransporturi și profurt”.
Veți vedea imediat și de ce. Încă din momentul învestirii sale în Parlament, Guvernul Boc și-a prezentat marile angajamente în domeniul transporturilor și infrastructurii. Aceste obiective, grupate în Capitolul 13 – „Infrastructura de transport” al Programului de guvernare, în baza căruia a fost învestit în funcție Guvernul Boc, cuprindeau realizări mărețe ce ar fi provocat invidia oricărei guvernări anterioare.
Nu le mai citesc pe toate, pentru că le știți și dumneavoastră, dar cert este că obiectivele pe care le-am menționat mai sus au fost dublate la ora aia și de direcții concrete de acțiune în domeniile de transport rutier, în domeniile drumurilor naționale, transport feroviar, naval, transport aerian.
Trecerea timpului, marcată de evenimente nefericite, deciziile executive ale ministrului Radu Berceanu, lipsa oricărui progres în privința transporturilor și infrastructurii au demonstrat însă că aceste obiective sunt doar simple promisiuni și nu vor avea nicio șansă de a fi îndeplinite.
Din cauza administrării defectuoase a sistemului transporturilor și infrastructurii din România, domnul ministru Berceanu ne obligă să luăm atitudine împotriva lipsei sale de performanță și a greșelilor continue care nu contribuie decât la conservarea situației actuale, în cel mai fericit caz.
Dacă, la începutul crizei, Guvernul susținea că domeniul infrastructurii va fi unul prioritar, că reprezintă soluția pentru
ieșirea din criză, că numai antrenând investiții în această zonă se va putea salva economia prin crearea de mii de locuri de muncă pe orizontală, iată că, azi, acest domeniu, cotat cu prima șansă de revenire, se află în colaps.
Este mai mult decât evident că acțiunile iresponsabile ale ministrului Radu Berceanu și lipsa unei strategii unitare în gestionarea acestui domeniu vital au creat situația actuală și au dovedit incompetența Guvernului Boc de a gestiona procesul de dezvoltare a domeniilor transporturilor și infrastructurii.
La capitolul autostrăzi, ministrul Radu Berceanu se poate compara cu ceilalți colegi ai săi din fostele guvernări: domnul Băsescu, doamna Boagiu, domnul Dobre, cu toții caracterizați de o aversiune împotriva construcției autostrăzilor.
După finalizarea cu iz electoral a primilor 42 de kilometri din Autostrada Transilvania în decembrie 2009, și, domnule ministru, vă amintesc că dacă dumneavoastră socotiți acei 42 de kilometri, vă invit să socotiți și Fetești – Cernavodă, realizați de Guvernul Tăriceanu, că a fost tot la fel finalizarea unui proiect demarat anterior de alții... Deci, după finalizarea acestui proiect, dacă am mai fi avut ghinionul ca la conducerea Ministerului Transporturilor să fie, în 2005–2006, ministrul Dobre, atunci, cu siguranță, proiectul ar fi fost într-un mare impas.
Din cauza faptului că nici până astăzi domnul Berceanu nu a plătit sumele corespunzătoare lucrărilor din 2009, firma care construiește Autostrada Transilvania a devenit, forțat, unul dintre cei mai mari disponibilizatori din România. Astfel, peste 700 de angajați ai Bechtel, majoritatea din județul Cluj, și-au pierdut locul de muncă și probabil mulți alți angajați ai subcontractorilor lor care contribuiau la construcția autostrăzii. Așadar, așa înțelege Guvernul Boc să relanseze economia, prin stimularea concedierii a sute de angajați din sectorul construcției din infrastructură.
Am constatat însă că, dacă domnul Berceanu, în calitate de ministru, tot nu face drumuri, măcar încearcă să deturneze fonduri publice către clientela propriului partid. Curtea de Apel București a decis să anuleze contractul de consultanță pentru construcția autostrăzii Medgidia – Constanța, după ce domnul ministru Berceanu nu a atribuit contractul firmei de pe locul I, care a venit cu prețul de 7,2 milioane de lei, ci firmei de pe locul IV, pentru prețul de 11,9 milioane de lei. Astfel, construcția autostrăzii Medgidia – Constanța, care trebuia să se desfășoare în forță încă din anul 2009, a fost întârziată semnificativ.
Domnul ministru Berceanu a devenit un expert și în sistarea programelor guvernamentale inițiate de alții. După pierderea rușinoasă a finanțării de la Banca Mondială pentru construcția centurilor Bacău, Brașov, Reghin, Târgu-Mureș și Mediaș, domnul Berceanu a reușit performanța de a da cu piciorul proiectului de construcție a autostrăzii Comarnic – Brașov. După ce consorțiul Vinci – Aktor a renunțat la construcția acestei porțiuni din autostrada București – Brașov, situația a rămas suspendată, și toate eforturile făcute până atunci au fost anulate. Așadar, Partidul Democrat reușește să îngroape pentru a doua oară acest proiect: prima oară în 2005, prin ministrul Dobre, iar a doua oară în 2010, prin ministrul Berceanu.
În ciuda acestor fapte, domnul ministrul Berceanu persistă în a ne minți că nu el este vinovat pentru aceste enorme și penibile eșecuri. Nu el, ci întotdeauna alții. Dar am dori să îl întrebăm: de câte ori a stat de vorbă cu reprezentanții Băncii Mondiale pentru a rezolva problemele legate de construcția
centurilor menționate mai sus și pentru a impulsiona acest program? De câte ori s-a întâlnit cu cei de la Banca Europeană de Investiții pentru a discuta despre o eventuală contribuție a acestei instituții financiare la finanțarea proiectului, ținând cont de interesul arătat de BEI pentru acest proiect?
Despre alte lucrări de construcție de autostrăzi nici nu are rost să amintim. Proiecte precum autostrăzile Târgu-Mureș – Iași, Sibiu – Pitești, centura București, rămân de domeniul science-fiction, deși toate acestea puteau fi demarate urgent, prin concesiune, impunându-se doar un minim efort de la bugetul de stat.
Domnul Radu Berceanu s-a folosit de proiectele de infrastructură și în scop electoral.
În campania pentru alegerile europarlamentare, Radu Berceanu a anunțat lansarea procedurii de licitație pentru studiul de fezabilitate necesar construcției autostrăzii Târgu-Mureș – Iași.
După 6 luni, înaintea alegerilor prezidențiale, l-a mai anunțat o dată. Mă întreb: ce va face acum, că au trecut încă 6-7 luni, îl mai anunță încă o dată?
Dacă există un campion la proasta absorbție a fondurilor europene, acesta este domnul ministru Radu Berceanu. Din cele câteva miliarde de euro alocate de Uniunea Europeană ca finanțare nerambursabilă pentru construcția autostrăzilor Nădlac – Arad, Timișoara – Lugoj, Lugoj – Deva, Orăștie – Sibiu, precum și pentru reabilitarea altor câteva sute de kilometri de drum național aflat pe rețeaua transeuropeană de transport, domnul ministru Radu Berceanu a reușit performanța de a nu cheltui nici măcar un euro. Asta în ciuda faptului că în mai 2007, adică acum mai bine de 3 ani, a fost semnat contractul de pregătire a proiectelor tehnice pentru toate aceste autostrăzi.
În fine, se poate aprecia că trebuie, totuși, multă determinare pentru a reuși să blochezi într-o asemenea măsură construcția autostrăzilor cu fonduri europene. Numai cineva care detestă cu adevărat construcția de autostrăzi poate ajunge la această performanță de a nu cheltui, în cel de-al patrulea an din perioada de programare 2007–2013 nici măcar un euro din fonduri europene.
O să ne spună, cu siguranță, domnul ministru Berceanu că are pregătite foarte multe proiecte, dar noi îl anunțăm că este deja la aproape doi ani de mandat și așteptam lucruri concrete, nu pregătiri de proiecte.
Domnul ministru Berceanu a avut de la cine învăța în privința blocării proiectelor de infrastructură rutieră: în 1997, Traian Băsescu, ministrul transporturilor din acea vreme, dicta oprirea tuturor lucrărilor la autostrada București – Constanța, în 2005, domnul ministru Dobre bloca lucrările la autostrada Brașov – Borș și anula contractul pentru construcția autostrăzii București – Brașov. Actualul ministru a reușit chiar să-și depășească mentorii. Îndată ce a ajuns la conducerea ministerului, a oprit orice progres în privința construcției unei rețele de aproximativ 1.000 de kilometri de drumuri expres cu caracteristici de autostradă.
Și vă precizez, domnule ministru Berceanu, că aceste studii de fezabilitate care erau deja pregătite cu liste de cantități, erau pregătite pentru construcție în sistemul _design-build_ , prin finanțare din mediul privat, pentru că știu că ați făcut afirmația că nu erau necesare și că nu erau fonduri pentru acestea.
Să nu-mi spuneți, totuși, că nu este nevoie de o legătură în profil de drum rapid între Arad și Oradea, că eu nu vă cred. Discutăm, dacă vreți, pe fiecare drum în parte, dar am promis că o să fiu cât mai scurt posibil.
Este necesar să menționăm că proiectul drumului expres Sibiu – Făgăraș este agreat de Comisia Europeană ca variantă provizorie pentru Coridorul Paneuropean de Transport IV. De asemenea, construcția drumului expres Craiova – Slatina – Pitești a fost în mod repetat solicitată de către investitorii străini de pe această axă.
Și, domnule Berceanu, construcția drumului expres Petea – Satu Mare – Baia Mare reprezintă un angajament al Guvernului României, luat în cadrul ședințelor mixte de guvern româno-ungare. Și, nu știu dacă nu mă înșel, dar cred că ministrul transporturilor la acea vreme erați ori dumneavoastră, ori un înalt oficial al Partidului Democrat de la acea vreme.
La fel au fost blocate și proiectele de reabilitare a peste 1.000 de kilometri de drumuri naționale, pentru care, în anii 2007–2008, au fost realizate proiecte detaliate. Pentru majoritatea dintre următoarele proiecte de modernizare de drumuri naționale fusese deja selectat constructorul și lucrările trebuiau să înceapă încă din anul 2009. S-ar putea să spuneți că acei constructori erau clientela politică a PNL, că am mai auzit textele astea. Alegeați dumneavoastră alții, dar să faceți ceva, nu să blocați absolut tot!
Să vă spun câteva chestii din domeniul căii ferate. Niciodată, în istoria căilor ferate, infrastructura feroviară nu a fost într-o stare atât de dezastruoasă. În total, lunile septembrie și octombrie 2009 au fost luni în care au avut loc cinci accidente feroviare grave, dintre care trei în mai puțin de 24 de ore.
Unul dintre adjuncții domnului Berceanu, fostul secretar de stat Constantin Axinia, spunea atunci că trenurile deraiază din cauza „indisciplinei personalului feroviar”. Însă, într-o notă privind starea infrastructurii feroviare, aparținând CNCF „CFR” – SA și transmisă în atenția domnului Radu Berceanu de către conducerea AFER, au fost aduse la cunoștință problemele și starea de degradare accentuată a sistemului de transport feroviar românesc.
Sunt convins că toți oficialii ministerului, și domnul Radu Berceanu, au citit acel material și cred că nu numai că trebuia să îi cutremure, dar aveau și obligația de a lua măsuri urgente, pentru că datele arată că există foarte mari restanțe la efectuarea lucrărilor de întreținere, la revizii, la reparații, la liniile de cale ferată și la multe alte lucrări de infrastructură.
Există mari restanțe, de asemenea, la reparațiile materialului rulant motor sau tractant. Sistemul de transport feroviar din România a cunoscut, în cursul anului 2009, o degradare accentuată și cu implicații foarte periculoase în siguranța și securitatea traficului.
Astfel, aceste probleme nu fac decât să contrazică declarația fostului secretar de stat, care spunea atunci că indisciplina personalului feroviar duce la accidentele produse.
Paradoxal, niciodată, în istoria României, CFR nu a dispus de atât de mulți bani pentru infrastructura feroviară. Prin Programul Operațional Sectorial pentru Transporturi, Uniunea Europeană a pus la dispoziția României 2,4 miliarde de euro pentru dezvoltarea căilor ferate.
Nici aici, domnule ministru Berceanu, nu ați reușit să folosiți nici măcar un eurocent până la această dată. Cu siguranță veți avea explicații, dar asta este realitatea.
În anul 2006, domnul ministru Dobre promitea că în trei ani trenurile vor circula în România cu 200 km/oră pe tronsonul București – Constanța, printr-o serie de investiții evaluate la 700 milioane de euro. Au trecut trei ani.
Știu că la moțiunea de la Senat ați răspuns că peste vreo trei ani vor circula cu 200 km/oră, dar dați-mi voie să nu vă mai cred.
În ceea ce privește infrastructura aeroportuară, ca și în cazul celorlalte tipuri de infrastructură, adversitatea ministrului față de orice proiect de infrastructură aeroportuară este evidentă.
Nu înțeleg, domnule ministru, de ce vă opuneți construcției Aeroportului Internațional Brașov, cu toate că fezabilitatea acestui proiect a fost demonstrată prin studii de fezabilitate, iar finanțarea ar urma să fie efectuată din surse ale autorităților locale și din surse private. În loc să încurajați construcția unui aeroport care ar deservi o zonă foarte importantă a țării, cu obiective turistice importante, dumneavoastră blocați și acest proiect.
Având în vedere lipsa unor realizări notabile în ceea ce privește infrastructura transporturilor aeriene din România, domnul ministru se ocupă, mai nou, cu forțarea comasării unor aeroporturi, pentru crearea unor megastructuri administrative fără noimă.
Domnul ministru a propus fuziunea aeroporturilor din Timișoara și Arad, fără a avea cunoștință despre datele privind dinamica transportului aerian civil pe cele două principale aeroporturi din Vestul României.
Se pare că datorită opoziției manifestate de autoritățile timișorene față de acest subiect, proiectul de fuziune a fost suspendat până în momentul în care Ministerul Transporturilor și Infrastructurii va face un studiu de fezabilitate pe această temă.
De asemenea, domnul ministru Berceanu se arată interesat de fuziunea aeroporturilor din Otopeni și Băneasa, lucru care va duce la dispariția, bineînțeles, a celui de-al doilea.
În rest, aeroporturile se descurcă pe cont propriu. Clujul, Sibiul, Târgu-Mureșul demonstrează că se poate dezvolta un aeroport chiar și în regim concurențial.
În ceea ce privește managementul Regiei Autonome „Administrația Fluvială a Dunării de Jos” din Galați, domnule ministru, știu că i-ați chemat, noaptea, pe oameni de acasă, să dea explicații de unde au ajuns aceste informații la mine, dar aceste informații există, le știe toată lumea. Nu are sens să-i mai luați la întrebări. Mai bine ați remedia situațiile, pentru că măsurile luate de directorul general Florin Uzumtoma – este, din întâmplare, vicepreședinte al PDL – arată adevărata competență a administrației Berceanu în domeniul transportului naval.
În plină criză economică, regia achiziționează, în decembrie 2009, un lot nou de autoturisme, cu cinci autoturisme off-road în valoare de 500.000 lei, două camioane de 200.000 lei și încă cinci autoturisme, în valoare de 300.000. Bineînțeles, toate aceste achiziții fac parte din planul Guvernului Boc de reducere a cheltuielilor bugetare.
O altă măsură luată de administrația competentă a Regiei Autonome „Administrația Fluvială a Dunării de Jos” o reprezintă decizia de a vinde un mare număr de nave din patrimoniul unității, unele dintre acestea aflându-se chiar sub contract – și sub contract profitabil! –, cu solicitări de prelungire a contractelor. Marea majoritate a navelor scoase la vânzare au fost reparate capital în cursul anului 2009. Asta mie îmi sună cam ca „flota domnului Băsescu”.
Toate navele trecute în 2009 prin procesul de reparație capitală, printr-un management corespunzător, puteau aduce venituri considerabile regiei.
Acum, să vă spun de ce v-am numit – și îmi cer scuze! – ministru „profurt”, pentru că am aflat că prietenele de la „Golden Blitz” decontaminează un hectar de teren pe amplasamentul autostrăzii Brașov – Borș pentru 24 milioane de euro. Nu mai intru în amănunte, v-am mai spus, știți despre ce este vorba: o licitație adjudecată cu 16 milioane. Lucrarea trebuia finalizată într-o lună de zile, și după șase luni s-a mai mărit cu cei 50% normali pentru guvernarea PDL.
Dacă nu ar fi fost aplicate metode pentru a ajunge în buzunarele prietenilor de la PDL, aceste fonduri ar fi putut fi folosite – vă dau un exemplu comparativ – pentru reabilitarea câtorva zeci de școli și licee, pentru construcția a 600 de locuințe sociale, pentru modernizarea a 150 de kilometri de drumuri județene, și exemplele pot continua.
Oricum, ocolirea, chiar și un pod peste acea zonă, cred că ar fi fost mai ieftină decât cei 24 de milioane de euro plătiți pentru așa-zisa decontaminare.
Eu cred că și domnul Necolaiciuc ar fi invidiat performanța asta. Și dacă tot vorbim de corupție, vă amintim și de recentul incident de la Nădlac, când stafful de la AC/DC a fost nevoit să plătească o mită negociată la circa 2.500 euro, pentru a fi lăsat să plece din România. Și exemplele pot continua.
În ceea ce privește lipsa unei strategii în transporturi, vreau să vă spun că credibilitatea statului român nu a fost niciodată mai scăzută în fața companiilor și a consorțiilor care se ocupă de proiectarea și construcția infrastructurii de transport.
Am ajuns la mijlocul anului 2010, iar consorțiul de firme Bechtel – ENKA, care se ocupă de autostrada Brașov – Borș, nu are nici cea mai vagă idee despre planurile Ministerului Transporturilor și Infrastructurii pentru acest proiect, pentru anul 2010. Nimeni nu știe câte fonduri vor fi alocate proiectului, care sunt sectoarele pe care se vor efectua lucrări, măcar.
Zeci de alte firme nici măcar nu știu dacă vor începe anul viitor lucrările pentru care au contracte semnate, unele dintre ele încă din 2008, ca să nu mai spunem că alte firme mari din România, este adevărat, nu și-au încasat banii din 2009. Unele dintre ele au făcut credite ca să poată face lucrările, lucrări necesare, pentru că, de, eram în campanie electorală.
Nimeni nu știe și nu există nicio siguranță asupra a ceea ce se va întâmpla în viitorul apropiat și pe termen mediu, și asta pentru că domnul ministru Berceanu este mult prea ocupat cu alergatul între șantiere, pentru a mai avea timp să încropească o simplă strategie privind dezvoltarea infrastructurii în transport pentru anii 2010–2012.
Doamnelor și domnilor deputați,
Ca reacție pentru cele prezentate mai sus și având în vedere efectele dezastruoase ale procesului de dezvoltare și modernizare a infrastructurii de transport a României, realizată sub administrarea domnului ministru Radu Berceanu, vă solicităm votul pentru următoarele:
– în primul rând, clarificarea rapidă de către domnul Radu Berceanu, ministrul transporturilor și infrastructurii, a tuturor aspectelor descrise în textul prezentei moțiuni simple, oferind răspunsuri clare și coerente asupra următoarelor chestiuni: care au fost motivele care au stat la baza atribuirii contractului de consultanță pentru construcția autostrăzii Medgidia – Constanța firmei de pe locul patru, cu 11,9 milioane de lei, atât timp cât firma de pe poziția întâi a avut o ofertă de 7,2 milioane de lei? Și, repet, Curtea de Apel București a dat dreptate acestei firme.
Doi sau b), de ce ați anunțat cu atâta emfază, în campania din 2009, lansarea procedurii de licitație pentru studiul de fezabilitate necesar construcției autostrăzii Târgu-Mureș – Iași, pentru ca apoi să lăsați baltă acest demers? Și ați făcut-o, domnule Berceanu, de două ori.
c) din ce motive nu s-a încercat obținerea unor fonduri prin finanțarea europeană nerambursabilă sau atribuirea unor contracte prin concesiune, printr-un minim efort de la bugetul de stat, pentru a demara urgent proiecte esențiale de infrastructură, precum Târgu-Mureș – Iași, Sibiu – Pitești sau centura București?
d) de ce nu au fost utilizate fondurile alocate de UE pentru ca finanțarea nerambursabilă pentru construcția autostrăzilor Nădlac – Arad, Timișoara – Lugoj, Lugoj – Deva, Orăștie – Sibiu, precum și pentru ca reabilitarea sutelor de kilometri de drum național aflate în rețeaua transeuropeană de transport să se efectueze?
e) din ce motive au fost anulate lucrările demarate pentru construirea unei rețele de aproximativ 1.000 de kilometri de drumuri expres, cu caracteristici de autostradă, atât timp cât existau realizate studii de fezabilitate, cu liste de cantități, și acestea puteau fi făcute pentru construcție prin sistemul _design-build_ și prin finanțare din mediu privat?
f) care au fost argumentele care au stat la baza deciziei de a bloca procedurile de expropriere pentru tronsoanele de autostrăzi și drumuri expres menționate mai sus, deși statul român ar fi folosit foarte mulți bani în această perioadă în care prețurile terenurilor sunt reduse?
g) de ce au fost blocate proiectele de reabilitare a peste 1.000 de kilometri de drumuri naționale pentru care în 2007–2008 au fost realizate proiecte detaliate?
h) de ce nu au fost începute lucrările la construcția centurilor Bacău, Brașov, Târgu-Mureș, Reghin, deși licitațiile pentru aceste proiecte au fost începute încă din martie 2008, și pentru aceste proiecte exista un împrumut de la Banca Mondială, și cum ați reușit să pierdeți acest împrumut?
i) ce soluții concrete propuneți pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă sistemul feroviar din România, în contextul accidentelor petrecute pe calea ferată, nemulțumirilor angajaților, subfinanțării domeniului etc.?
Cu voia dumneavoastră,
j) care sunt motivele pentru care vă împotriviți construcției aeroportului de la Brașov, locație necesară pentru a deservi traficul aerian din centrul țării?
Și, ultima de la punctul 1,
k) care sunt motivele pentru care Ministerul Transporturilor și Infrastructurii ia în calcul fuziunea aeroporturilor din Timișoara și Arad, chiar dacă acest proiect a fost suspendat temporar?
Și, al doilea lucru pentru care vă cerem votul dumneavoastră, stimați colegi, este acela că este evident că domnul ministru Berceanu nu poate oferi răspunsuri satisfăcătoare privind aceste chestiuni.
În consecință, ca urmare a performanței dezastruoase a dumnealui, în calitate de ministru al transporturilor și infrastructurii în perioada 2009–2010, și din cauza blocării, cu intenție, a proiectelor din acest domeniu, noi, semnatarii prezentei moțiuni simple, solicităm demisia domnului ministru Radu Berceanu din funcția de ministru al transporturilor și infrastructurii.
Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.