Robert-Marius Cazanciuc

## **Domnul Robert-Marius Cazanciuc:**

Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor președinți, Stimați colegi*,

Îmi face o deosebită plăcere, în această calitate de senator și președinte interimar al Senatului, să vă adresez câteva gânduri.

Suntem astăzi aici pentru a marca cât se poate de serios, de grav, de solemn, cu alte cuvinte, un moment care trebuie să rămână măreț în istoria poporului român: transformarea Parlamentului unicameral în Parlament bicameral, prin înființarea de către Alexandru Ioan Cuza a Camerei ponderatoare, Senatul de astăzi.

Dar cine a fost Cuza? Această întrebare am adresat-o unui număr de 10 elevi din clasele a VII-a și a VIII-a în urmă cu 3 luni de zile, când am vizitat o școală. Nimeni nu a știut să-mi răspundă.

Și totuși cine a fost Cuza? Școala cu pricina se află la 30 de kilometri depărtare de un oraș numit București, care a devenit capitală în vremea lui Cuza, în țara pe care Cuza a unit-o pentru ca noi astăzi să o numim România.

Cuza a fost domnitorul prin voia căruia a fost adoptată o lege care a fost în vigoare timp de 150 de ani, Codul civil. România este țara pe care noi am moștenit-o de la Cuza și în care Legea educației naționale a suferit o sută de modificări în 10 ani.

Cuza a fost domnitorul care a ales să își petreacă ultimii ani ai vieții în exil pentru ca țara lui să rămână unită.

România este țara în care cinci milioane de români nu au avut de ales și au luat calea străinătății, cu speranța că se vor întoarce în țara în care Cuza făcea dreptate, înființa școli și universități, statul cumpăra pământ și îl dădea țăranilor, iar Carol Davila organiza medicina românească.

Cine a fost Cuza și cine este România astăzi sunt întrebări la care copiii pot să răspundă stângaci, dar noi, cei din sala de plen a Senatului, trebuie să avem răspunsurile care să arate că știm cine suntem, ce ne definește ca popor, dar mai ales că știm cum trebuie să arate viitorul României.