Robert Nicolae Turcescu

## **Domnul Robert Nicolae Turcescu:**

Năstase, Pop și Popa. Nu e vreun trio formidabil, e o tripletă în fața căreia ajungi să scuipi în sân când te gândești că toți trei, Doamne, toți trei s-au perindat în doar un an de zile la conducerea Ministerului Educației.

Și abia ce am pășit, atenție!, în anul doi al guvernării PSD-iste, stuchi-o-ar mâțele, ferească sfântul să o țină în ritmul acesta, că, la așa rotație a cadrelor, tare mi-e teamă că, după Pop și Popa, urmează unul sau mai mulți protopopi la conducerea pe ultimul drum a rămășițelor educației naționale.

Ce au făcut Năstase, Pop și Popa? Nimic din programul de guvernare pasat cu _copy-paste_ de la unul la altul, ca un cartof fierbinte pe care numai mințile încinse în campania electorală l-ar fi putut coace.

Ați promis manuale, salarii, construcții de școli și grădinițe, marea cu sarea, pentru învățământul românesc. De un an de zile schimbați miniștri și măcelăriți ce a mai rămas de măcelărit din Legea educației.

Brambureala din vremea Abramburicăi pare azi o dulce amintire, când ne uităm că Năstase, Pop și Popa nici de o brambureală nu sunt în stare. Măcar să vină cu o idee. Bună, proastă, o idee să fie.

Ei n-au avut și n-au idei, pentru că mandatul înseamnă punerea în practică a unor ordine de partid. Așa s-a ajuns la situația stupidă în care directorii de școli care n-au promovat examenul pentru ocuparea postului să fie totuși numiți în funcție.

Educație marca PSD: cu legea în mână le arătăm elevilor că, indiferent de nota pe care o obții la un examen, dacă faci parte din partidul care trebuie, vei obține funcția pe care o dorești, chiar dacă n-o meriți.

Apropo, domnule ministru, v-ați atins de doctoratele plagiate sau nu vă lasă „daddy” să loviți chiar așa de tare în inimioara statului paralel? Bine că vă ocupați de reînființarea editurii unice, vestita Editură Pedagogică din vremea lui Ceaușescu!

De fapt, domnilor, sunteți paraleli și la ani-lumină distanță de ceea ce înseamnă un sistem de educație pentru secolul

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați, Stimați colegi, Domnule ministru, Doamnă secretar de stat,

Domnilor secretari de stat,

Da, ne-am spune, ca Montaigne, că lumea este o școală pentru întrebări.

Vorbim despre spiritul interogativ al ființei umane, despre nevoia de școală, de educație, de temeiuri ale ființei și de interogații care ar trebui să ne însoțească pe traseul vieții; cu atât mai mult legat de școală.

Este firesc, din timp în timp, să avem moțiuni, care pot fi, dincolo de retorica politică, pot fi un prilej de dezbatere, dacă nu ar fi încărcate stilistic, îngroșate cu neadevăruri sau cu adevăruri parțiale, dacă nu ar apăsa, prin hiperbolizare, pe anumite probleme, dacă nu ar pune în paranteză lucruri care sunt legate tocmai de o istorie mai îndepărtată sau mai apropiată a celor care au scris moțiunea respectivă.