Romeo Octavian Hanganu

## **Domnul Romeo Octavian Hanganu:**

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi.

Se poate aprecia, fãrã teamã de a greºi, cã nu existã minister mai preocupat de propriul viitor decât Autoritatea pentru Privatizare ºi Administrarea Participaþiilor Statului, din pãcate, nu în scopul îndeplinirii obligaþiilor pentru care a fost înfiinþat Ð activitatea ºi rezultatele fiind mai mult decât îndoielnice Ð ci în ideea de a-ºi perpetua existenþa, de a-ºi gãsi de lucru, de a-ºi crea prerogative ºi competenþe inutile, ba, mai mult, de a-ºi mãri organigrama, de a crea noi miniºtri într-o acþiune atât de dragã actualului Guvern, aceea de a deveni, probabil, cel mai mare Executiv de pe mapamond, nu numai din Europa.

Ne întoarcem cu 11 ani în urmã, într-o perioadã în care speranþa în proprietatea privatã ºi în corectitudinea privatizãrii era încã nealteratã. Legea privatizãrii societãþilor comerciale nr. 54, din august Õ91, stabilea cadrul de lucru ºi obligaþiile Fondului Proprietãþii de Stat, ca principal actor în acþiunea de reducere a participãrii statului la capitalul social al societãþilor comerciale. La art. 29 se precizeazã: ”Fondul Proprietãþii de Stat îºi înceteazã de drept activitatea la data realizãrii integrale a privatizãrii societãþilor comerciale cu capital de stat.Ò La articolul anterior, 28, se stabilesc ºi jaloane în timp privind activitatea acestei instituþii: ”Fondul Proprietãþii de Stat este obligat sã întocmeascã anual un program de privatizare pentru anul viitor. Programul va cuprinde propuneri de privatizare a cel puþin 10 % din acþiunile deþinute iniþial.Ò O prevedere de bun-simþ, dar ºi pragmaticã, în acelaºi timp, care stabilea pentru Fondul Proprietãþii de Stat, mãcar teoretic, un termen de 10 ani pentru finalizarea procesului de privatizare.

Sã vedem unde s-a ajuns. Dupã o perioadã, 1991 Ð 1996, în care statul a fost mai mult întârziat, s-a privatizat în 5 ani mai puþin de 10 % din capitalul iniþial, dupã o oarecare revigorare între 1996 ºi 2000, dupã ce în 2001 se transferã mare parte a responsabilitãþii privatizãrii societãþilor comerciale la ministerele de resort, A.P.A.P.S. rãmâne cu circa 10 % din capitalul privatizabil. Restul, conform datelor oficiale, se aflã la Ministerul Industriei ºi Resurselor Ð cea mai mare parte, aproximativ 55 % Ñ Ministerul Turismului, al Agriculturii, A.V.A.B. ºi aºa mai departe. Bineînþeles, derutã mare la A.P.A.P.S., ºi, ca urmare, începem sã ne cãutãm de lucru. Aºa a apãrut Ordonanþa de Guvern nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a obligaþiilor asumate prin contractele de privatizare, trecutã în mare grabã ºi prin Senat, în ultima ºedinþã a sesiunii trecute, în luna iunie 2002. Transformatã în lege, Legea nr. 506/26 iulie 2002, de fapt o lege a postprivatizãrii valabilã numai pentru A.P.A.P.S. Iatã câteva dintre obligaþiile pe care ºi le crea instituþia în cauzã, plecând de la ideea controlului postprivatizare exercitat de A.P.A.P.S.: urmãrirea indicatorilor economico-financiari ai societãþilor comerciale la care au fost vândute acþiuni ale statului, prelungirea termenelor de realizare a investiþiilor peste termenele scadente prevãzute în contract, reeºalonarea plãþilor sumei datorate A.P.A.P.S. ca dividende, A.P.A.P.S. ºi cumpãrãtorul pot conveni continuarea contractului prin renunþarea la punerea în aplicare a unor hotãrâri judecãtoreºti care au ca obiect desfiinþarea contractului. Ar mai fi de amintit cã în ºedinþa în plen a Senatului din 27 iunie 2002, dupã votarea ordonanþei, chiar domnul preºedinte al Senatului, domnul Nicolae Vãcãroiu, aprecia cã ”legea trebuie sã creeze cadrul necesar desfãºurãrii ºi controlului întregului proces postprivatizare ºi nu sã fie beneficã unei singure instituþiiÒ. Pentru cã nu era de ajuns, în octombrie 2002 apare vestita Ordonanþã de urgenþã a Guvernului nr. 131. Specialiºtii ºi presa au sesizat, în primul rând, dorinþa A.P.A.P.S. de a controla societãþile cu capital privat prin acea prevedere care menþiona: ”implementeazã strategiile sectoriale de dezvoltare ºi restructurare pentru societãþi comerciale din sectoarele respective, indiferent de structura capitalului social.Ò Mai puþini însã remarcau dorinþa A.P.A.P.S. de a-ºi crea front de lucru în zona în care responsabilitatea aparþine ministerelor de resort ºi specialiºtilor acestor ministere. Sã încercãm sã ne imaginãm cum în industria de prelucrare a þiþeiului, pentru care existã strategie sectorialã emisã de cãtre Ministerul Industriei ºi Resurselor, de implementarea acestora s-ar ocupa Ministerul Industriei ºi Resurselor pentru rafinãriile ”BraziÒ ºi ARPECHIM ºi A.P.A.P.S. pentru rafinãriile ”VegaÒ, ”RafoÒ sau ”AstraÒ. Dar ce importanþã mai are haosul atâta vreme cât prin aceastã ordonanþã se îmbogãþeºte A.P.A.P.S cu un preºedinte Ñ ministru, cu 6 vicepreºedinþi Ð secretari de stat ºi cu un secretar general.