Romeo Octavian Hanganu

## **Domnul Romeo Octavian Hanganu:**

Domnule preºedinte, Stimate colege,

Stimaþi colegi.

Suntem într-un moment de maximã importanþã pentru economia româneascã. E vorba de privatizarea Societãþii Naþionale a Petrolului. ªtim bine cã este vorba de cea mai mare societate din þarã de care depinde, în mare parte, buna funcþionare ºi stabilitate a economiei naþionale ºi pânã la urmã ºi a societãþii româneºti.

PETROM realizeazã mai mult de 10 % din produsul intern brut al României ºi aduce bugetului de stat cea mai mare contribuþie; peste 40.000 de miliarde lei, aºa încât anumite date statistice, dar ºi semnale legate de activitatea PETROM nu pot decât sã ne îngrijoreze. Cifra de afaceri staþioneazã în ultimii ani în jurul valorii de circa 2.000.000.000 de dolari, iar profitul este în scãdere din 2001, când era circa 148.000.000 de dolari, la 100.000.000 dolari în 2002 ºi la un preliminat de 67Ñ70.000.000 de dolari în anul 2003.

Pierderile în relaþiile economice cu agenþi din þarã depãºesc 10.000 de miliarde lei, creanþele sunt în creºtere cu peste 12 %, ele ajungând la o valoare de 17.000 de miliarde lei, iar în ultima perioadã acþiunile PETROM sunt în scãdere. La acestea sunt încã o serie de alte fapte semnalate ºi de mass-media ºi nu numai de mass-media: presiuni politice, relaþii preferenþiale cu anumite rafinãrii private sau alte societãþi comerciale, lucruri dubioase legate de modul de achiziþionare de staþii de benzinã sau terenuri pentru staþii de benzinã de la particulari ºi aºa mai departe.

Toate acestea sunt suficiente motive care justificã solicitarea senatorilor opoziþiei de înfiinþare a unei comisii cu scopul cunoaºterii exacte a situaþiei PETROM ºi, repet, cu scopul cunoaºterii situaþiei de la PETROM ºi nu cu scopul anchetãrii privatizãrii, în acest moment de schimbare majorã a formei de proprietate. Pânã la urmã este o condiþie a transparenþei totale despre care vorbim, generoºi atunci când este vorba de privatizare în general ºi de care se uitã cu totul atunci când e vorba de cazuri punctuale, aºa încât este greu de înþeles amânarea formãrii acestei comisii, iar motive de genul celor cã ”o astfel de comisie ar dãuna liniºtii derulãrii procesuluiÒ nu pot fi decât puerile sau interesate.

De altfel, ºi procesul de privatizare, de pe acum, ridicã o serie de întrebãri majore. Este oare cea mai bunã soluþie cea a investitorului majoritar? Cât de mare va fi monopolul privat asupra extracþiei ºi distribuþiei petrolului românesc? Cât de posibil va mai fi accesul rafinãriilor mici la þiþeiul românesc specific pe care acestea îl folosesc? Ce potenþial de a aduce þiþei din afarã va avea viitorul acþionar majoritar, bineînþeles în scopul scãderii presiunii asupra celor 6.000.000 de tone de þiþei românesc ºi care, din pãcate, o datã cu privatizarea unor rafinãrii a crescut ºi nu a scãzut?

Aºa încât, consider cã la privatizarea celei mai mari companii din România, Senatul, ca organ reprezentativ suprem, nu poate asista indiferent sau, eventual, sã se limiteze la legiferarea unor ordonanþe de urgenþã, pe care ni le va servi la momentul oportun Guvernul.