Romeo Octavian Hanganu

## **Domnul Romeo Octavian Hanganu:**

## Mulþumesc, domnule preºedinte.

Stimaþi colegi, în urmã cu douã zile s-au împlinit 69 de ani de la naºterea poetului Nichita Stãnescu ºi aº vrea sã spun câteva cuvinte legate de casa pãrinteascã

a poetului din Ploieºti, în care s-a nãscut însuºi poetul ºi care a avut dupã 1944 o istorie extrem de zbuciumatã.

Naþionalizatã prin Decretul nr. 92/1950, casa a trecut în proprietatea chiriaºului în decembrie 1973, numãrându-se printre puþinele case vândute, din câte fuseserã naþionalizate în Ploieºti. Parlamentul României are meritul de a fi aprobat Ministerului Culturii, la votarea bugetului pentru anul 1995, suma de 500 milioane lei pentru cumpãrarea caselor Lucian Blaga ºi Nichita Stãnescu ºi, dacã în Alba s-a lucrat unit ºi eficient ºi s-a achiziþionat casa preotului Sidor Blaga, nu acelaºi lucru s-a întâmplat în Prahova, astfel cã la rectificarea bugetului din august 1995 suma alocatã recuperãrii casei lui Nicolae Stãnescu a fost trecutã la agriculturã.

Am încercat de câte ori am condus administraþia publicã din judeþul Prahova, fie ca primar al Ploieºtiului, fie ca prefect, sã ajut la ceea ce trebuia fãcut pentru memoria lui Nichita Stãnescu într-o perioadã grea, în care personalitatea lui Nichita Stãnescu a fost de multe ori folositã de diverse grupãri politice, ca sã nu mai vorbim cã de la an la an creºtea numãrul colegilor sau al prietenilor lui Nichita, pentru diverse interese. Am reuºit sã armonizez dorinþa localã cu bunãvoinþa centralã ºi în 1998, pe 26 august, am putut asista la semnarea actului de trecere a preþioasei relicve în proprietate publicã, alãturi de cel care era ministrul culturii atunci, domnul Caramitru, ºi cred cã fac un act de dreptate amintind cã domnul Caramitru a fost singurul ministru al culturii care a reuºit sã direcþioneze aceºti bani cãtre casa poetului. ªi nu peste mult timp, s-a realizat în Parcul Central al Ploieºtiului monumentul lui Nichita Stãnescu, inaugurat la 24 septembrie 1999.

Toate aceste lucruri se gãsesc scrise în cartea apãrutã în acea perioadã, ”Ploieºti. Casa îngerului Ñ 16 ani dupã nemurireÒ. De aceea, implicat în destinul memorial al poetului, nu pot fi indiferent la ce se întâmplã acum cu casa natalã ºi la neînþelegerea dintre oamenii de culturã din Ploieºti legat de modul cum ar trebui fãcutã restaurarea.

Începând din a doua parte a anului trecut, casa este supusã unui proces de restaurare. S-au demolat însã camere; din bucãtãrie ºi baie s-a fãcut o singurã camerã, destinatã unei sãli de lecturã, în loc ca aceasta sã fie amenajatã într-o anexã; s-a astupat pivniþa ºi chiar înfãþiºarea exterioarã a casei a fost modificatã, ignorându-se faptul cã vizitatorii vor veni sã vadã cum aratã casa din timpul copilãriei ºi adolescenþei lui Nichita, ºi nu într-un timp anterior, nici în timpul intervenþiilor fãcute de nepoftiþi.

Când la casa lui Goethe din Weimar se pãstreazã pânã ºi florile cultivate de creatorul lui Faust, sau la Iasnaia Poliana a lui Tolstoi se restabilesc acum ºi drumurile neasfaltate, când ºi la noi Academia Românã din care face parte ºi domnul ministru al culturii, domnul Rãzvan Theodorescu, prin câþiva dintre membrii sãi în frunte cu preºedintele Academiei, domnul Eugen Simion, fostul coleg de clasã al lui Nichita, s-a pronunþat chiar în scris pentru reconstituirea atmosferei din vremea poetului, numai oamenii din parohia domnului ministru Theodorescu îºi iau libertatea sã procedeze absolut dupã cum îi taie capul.