Sebastian Grapă

## **Domnul Sebastian Grapă:**

Mulțumesc, domnule președinte. Distinși colegi,

Vreau să dinamizez puțin discuțiile de până acum și vă spun din start că nu am venit la acest microfon să-mi atac foștii colegi de partid. Departe de gândul ăsta. Dar, pentru că suntem tributari adevărului, acesta este primul pe care trebuie să-l spunem, indiferent cât de mult acest adevăr doare.

Niciodată, din nefericire pentru mine, de câte ori mi-am făcut un discurs n-am putut să-l duc la capăt, pentru că am fost deturnat de fel de fel de intervenții. Și, în virtutea acestui adevăr și al unui echilibru la care suntem supuși cu toții, dau o replică domnului senator Tătaru. E adevărat, a murit un copil, dar, în 2010, la spitalul din Codlea a murit un vârstnic pentru că n-a știut că acest spital a fost închis de Guvernul de la vremea respectivă. Asta pentru echilibru.

Discutăm despre faptul că, din 1990 încoace, sistemul suferă. Păi, eu aș fi vrut foarte mult să existe în spatele meu o prezentare grafică și să spunem așa: 13 ani de PSD și 12 ani de PNL, în următoarea configurație: Convenția Democrată, „Dreptate și Adevăr” și USL, că asta este realitatea. Nu este vina unuia sau este vina altuia. Este o vină colectivă. Trebuie să ne asumăm această vină colectivă față de ceea ce s-a întâmplat.

31 de miniștri. Am fost de multe ori acolo, la etajul I. Nu mai e loc pe perete pentru următorii și asta este iar o altă greșeală. Poate un proiect de țară în care ministrul sănătății să vină să depună jurământ pe 10 ani de zile ar fi o soluție. Poate. Nu sunt în măsură să... nu sunt în măsură să...

Domnule senator, vă salut și, cu maxim respect, lăsați-mă să vorbesc, că și despre dumneavoastră vreau să spun câteva lucruri. Dacă ați fi fost prezent în Comisia juridică, nu am mai juca ping-pong acum, că decizia era luată. Sunteți vinovat de ce s-a întâmplat atunci. E o altă discuție, nu are legătură cu moțiunea simplă. Bun.

Ce am uitat noi? Ne comportăm de parcă am fi veșnici în fața acestor microfoane și în fața electoratului. Nu-i așa! Noi... Îmi aduc aminte niște versuri foarte frumoase: „Părând pe veci a răsări,/ Din urmă moartea-l paște,/ Căci toți se nasc spre a muri/ Și mor spre a se naște.” Ăștia suntem noi. Dăm socoteală nu în fața partidului, ci în fața oamenilor care ne-au trimis.

Și să vă mai spun o chestiune, așa, în final. Oricine își dorește o opoziție puternică. Știți de ce? Opoziția puternică generează măsuri sociale și măsuri din partea puterii, astfel încât să nu poată fi atacată.

M-am uitat în această moțiune de cenzură. Vă spun cum aș fi făcut-o eu. Dacă este necesar de a depune moțiuni de cenzură...