Dumitru Badea

Domnul senator a venit aici cu niºte argumente. În final, s-a ºi contrazis în legãturã cu argumentele pe care le-a prezentat. Eu, în legãturã cu prevederile constituþionale de la art. 111 alin. 2, care spune, întradevãr: ”Camera Deputaþilor sau Senatul poate adopta o moþiune, prin care sã-ºi exprime poziþia cu privire la problema ce a fãcut obiectul interpelãriiÒ. Vreau sã amintesc cã cel puþin în cei 4 ani din legislatura trecutã, în care am avut onoarea sã fac parte din Senatul României, nu s-a întâmplat niciodatã ca o moþiune sã fie rezultatul unei interpelãri. Deci este o cutumã, în Senatul României, ºi dacã înþelegem, sau s-a înþeles ca în trecut sã fie respectatã acea cutumã, nu vedem de ce în acest moment am pune punct ºi am trece la nu ºtiu care prevederi, pentru cã ºi în art. 148, la care dânsul fãcea referire, se spune: ”Moþiunea exprimã poziþia Senatului într-o anumitã problemã de politicã internã sau externãÒ. Noi tocmai aceasta am vrut, la obiectul pe care l-am fãcutÉ, la motivarea moþiunii, sã ne exprimãm poziþia în legãturã cu prevederea din Legea administraþiei publice locale privind folosirea limbiiÉ, da, la proiectul de lege. Am dorit, de fapt, ºi citesc de aici ca sã fiuÉ, sã nu mã mai încurc, ”amânarea finalizãrii de cãtre Parlamentul României a Legii privind organizarea administraþiei publice locale ºi regimul general al autonomiei localeÉÒ.