Vasile Nedelcu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea mea este adresată Institutului Național de Statistică, domnului președinte Vergil Voineagu.

Obiectul întrebării: Nivelul sărăciei din România în perioada anilor 2001–2011.

Domnule președinte,

33% din români întâmpină privațiuni materiale grave, iar 8% din populația totală a Uniunii Europene se confruntă cu o astfel de problemă, relevă un studiu al Eurostat, publicat la sfârșitul anului 2010.

Studiul arată că 17% din populația Uniunii Europene, adică 81 de milioane de persoane, era în anul 2008 expusă riscului sărăciei după transferurile sociale, ceea ce înseamnă că venitul disponibil al respectivelor persoane era mai mic decât pragul sărăciei la nivelul național din țările lor.

Un obiectiv al Strategiei Europa 2020 este scoaterea a cel puțin 20 de milioane de persoane, până în 2020, din categoria celor expuși sărăciei și excluziunii sociale în Uniunea Europeană.

Progresele către atingerea acestui obiectiv sunt măsurate în funcție de trei indicatori:

- persoane aflate în risc de sărăcie;

- persoane ce întâmpină privațiuni materiale grave;

– persoane ce locuiesc în menajuri cu intensitate a muncii foarte scăzută.

În anul 2008, 116 milioane de persoane erau afectate de cel puțin una dintre aceste trei forme de excluziune socială.

Având în vedere cele expuse mai sus, vă rog, domnule președinte, să-mi comunicați următoarele:

1. Care a fost dinamica sărăciei în România din anul 2001 până în prezent?

2. Care este nivelul sărăciei severe, adică cel care îi definește pe cei care nu dispun de mijloacele necesare asigurării consumului minim de calorii pe zi, în România, din anul 2001 până în prezent?

Vă solicit răspuns în scris. Vă mulțumesc.