Tánczos Barna

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Aș vrea, în primul rând, să subliniez faptul că sunt conștient de importanța acestor abatoare de mică capacitate, de utilitatea lor și de ajutorul pe care îl pot oferi fermierilor mici în a-și introduce produsele alimentare pe piața reglementată, pe piața agroalimentară, în așa fel încât să poată să obțină un preț corect pentru carnea rezultată din fermă, de la animalele vii pe care le dețin acești fermieri.

Sunt cel care, în calitate de secretar de stat, am solicitat ANSVSA-ului, în 2011, elaborarea unei proceduri simplificate de autorizare a abatoarelor de mică capacitate și vă pot spune că procedura de aprobare și lobby-ul pe care ar trebui să-l desfășurăm nu au fost unele ușoare. Am întâmpinat o rezistență destul de mare din partea marilor abatoare, ei speriindu-se de o avalanșă de mici unități de abatorizare, de procesare, care le-ar putea fura piața. Eu personal eram convins de faptul că o să vină această avalanșă. Spre surprinderea mea, chiar dacă ANSVSA-ul a fost de acord și a aprobat această procedură simplificată prin Ordinul nr. 35/2011, a lăsat... sau nu au apărut acele unități la nivelul județului.

Nu este suficient să avem unul-două, ar trebui să avem în fiecare microregiune, poate în fiecare sat un astfel de abator, dar, din experiență, vă pot spune că utilitatea lor este condiționată de cantitatea pe care o pot procesa.

Fermierii, mai ales cei care ar tăia pentru consum propriu, nu vor folosi niciodată și nu folosesc aceste abatoare, iar ceilalți, din păcate, nu vor să se asocieze, nu vor să facă un efort de a ajunge pe piața agroalimentară cu aceste produse și le e mult mai convenabil să vândă, chiar la un preț derizoriu, animalele vii.

Am reușit să conving câțiva foști deținători de asemenea unități să și le redeschidă în județul Harghita, unele au și funcționat, dar majoritatea lor s-au închis, tocmai din cauza faptului că fermierii români nu sunt obișnuiți să-și caute piață. De cele mai multe ori își fac planul de afaceri în funcție de ajutoarele din agricultură, de sumele, subvențiile care se plătesc pe diverse ramuri ale agriculturii, și nu în funcție de piață, nu în funcție de cerințele de pe piață. Din acest motiv, mieii pleacă în containere pe vapoare, mieii vii, din țară, junincile, tăurașii sunt vânduți la greutăți foarte mici și pleacă din țară la prețuri derizorii.

Cred însă că această soluție, propusă prin acest proiect legislativ, nu este viabilă. Nu cred că implicarea autorităților publice ar salva această situație. Singura soluție este, în continuare, asigurarea unor fonduri europene sau naționale pentru cei care vor să-și facă aceste abatoare. Trebuie să-i învățăm pe fermieri să pescuiască, nu să le dăm peștele. Trebuie să-i învățăm să-și vândă producția, trebuie să-i capacităm să caute piață autohtonă sau externă pentru produse. Nu cred că implicarea autorităților publice, realizarea sau înființarea unor abatoare, chiar și mobile, care să fie în subordinea unei entități județene, cum e consiliul județean, sau a unei primării ar rezolva situația.