Șerban Nicolae

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

Înțeleg, la fel ca marea majoritate, că problema principală care ne preocupă este cea legată de defrișări, de tăieri ilegale de păduri, nu de export, de prelucrare, de comercializare, în general.

Prima problemă de la care se pleacă este cea a tăierilor ilegale de arbori din România. Interzicerea exportului putem presupune că duce la o diminuare a defrișărilor. Și, de altfel, din 2007 și până acum, puteam să găsim foarte multe metode să activăm clauze de salvgardare. Deocamdată s-au activat doar drujbele și gaterele.

Din punctul meu de vedere, așa cum am mai spus-o și când am dezbătut propunerea legislativă de care a amintit colegul Deneș puțin mai devreme, putem găsi soluții, dar ele nu stau în interzicerea exportului. Pentru că, odată ce facem parte din uniunea vamală a Uniunii Europene, acest comerț nu mai are regim de export. Asta în primul rând.

În al doilea rând, putem activa o clauză de protecție, de care s-a amintit aici, și am făcut deja această afirmație atunci când am vorbit de lemnul de foc, arătând că la circa 6,3 milioane de gospodării, care reclamă o necesitate de aproximativ 18 milioane... 21 de milioane de metri cubi de lemn de foc pe an pentru a trece sezonul rece, România produce aproximativ 18 milioane, fiind vorba de un deficit de circa 3 milioane de metri cubi de lemn de foc. În aceste condiții, putem justifica o interdicție a comercializării în afara granițelor României, cu caracter temporar, ca o clauză de salvgardare pentru lemnul de foc.

Când discutăm însă deja de bușteni, este o altă chestiune, care ține de comerț. Dacă vrem să încurajăm industria de mobilă, putem s-o facem. Dacă ne trezim în 2017, la 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană și după ce s-a tăiat foarte mult din ceea ce nu era de tăiat, înseamnă că problema e în altă parte.

Eu nu văd niciun fel de preocupare a celor care plâng de mila acestor defrișări în legătură cu aplicarea legii foarte drastic și foarte sever pentru cei care au atribuții în combaterea defrișărilor, pentru cei care trebuie să verifice dacă se respectă contingentările de cantități de lemn tăiat, dacă se respectă suprafețele pentru care se aprobă tăieri de masă lemnoasă și recoltare de masă lemnoasă și dacă se urmărește, așa cum s-a stabilit prin lege, ce se întâmplă cu masa lemnoasă recoltată.

Am văzut și eu la Sibiu, în apropiere de Sibiu, dealuri defrișate foarte recent, în urmă cu câteva săptămâni, golite, chelite pur și simplu, fără ca cei care au atribuții în combaterea acestui fenomen să și ia măsurile necesare și să răspundă dacă nu-și îndeplinesc atribuțiile.

Altminteri, stimați colegi, putem să interzicem prin lege omorul. Să spunem: se interzice omorul! Vă anunț respectuos că de mii de ani acest fenomen nu a putut fi combătut cu interdicție, ci cu luarea unor măsuri preventive. Și, dacă vine cineva cu propuneri concrete, în așa fel încât să nu ne punem problema, după ce am tăiat lemnul, ce facem cu el, ci să ne asigurăm că nu se taie dincolo de cotele aprobate, că nu se taie dincolo de condiționările care sunt făcute, în așa fel încât bușteanul să nu aibă mai mult de 24 de centimetri în diametru și să nu mai fie considerat lemn de foc, pentru că peste această dimensiune nu mai e considerat lemn de foc... și cei care răspund și care sunt plătiți pentru a combate acest fenomen să dea, la rândul lor, socoteală, pentru că totuși fenomenul există. Și aș fi vrut ca inițiatorul, cu care am vorbit puțin mai devreme, să înțeleagă acest lucru.