Radu Mircea Berceanu

## **Domnul Radu Mircea Berceanu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Am să încep prin a spune că nu împlinesc, în următorii 5 ani, 65 de ani, deci nu sunt afectat, nu sunt profesor universitar, iarăși nu sunt afectat, nu am copii care să mai fie în ciclul universitar – l-au terminat –, deci vorbesc total dezinteresat, spre deosebire de mulți alții care au vorbit sau care o să vorbească.

Doi colegi de-ai mei au făcut ieri o greșeală, domnul senator Hărdău și domnul senator Funeriu. Ambii mi-au spus: nu vrei să te uiți pe chestiunea aceasta, să o susții mâine, și le-am promis ambilor că mă uit.

Mai întâi, în legătură cu vârsta aceasta de 65 de ani și cu toată problematica pensionării. Ce scrie actualmente în legea existentă: „Senatul universitar din universitățile de stat, particulare și confesionale, în baza criteriilor de performanță profesională și a situației financiare” – bineînțeles –, „poate decide continuarea activității unui cadru didactic sau de cercetare după pensionare, în baza unui contract pe perioadă determinată de un an, cu posibilitatea de prelungire anuală, conform Cartei universitare, fără limită de vârstă.”

Și m-am mirat foarte tare de ce această prevedere pune probleme și nu convine, pentru că, personal, sunt de părere că sunt profesori universitari care înainte de vârsta de pensionare ar fi trebuit pensionați sau nu ar fi trebuit să ajungă profesori universitari niciodată – este o părere personală – și sunt alții care și la 72 de ani pot să fie niște profesori universitari care să facă generații de studenți să-și aducă aminte până ies ei la pensie de acei profesori universitari.

Mai ales că între 65 și 70 de ani se petrec multe modificări, prevederea din actuala lege că anual se face această chestiune mi se pare foarte corectă. „Fără limită de vârstă”, deci nu până la 70 de ani, ci până la 72, la 73. Sunt oameni care la 68, 70 de ani sunt în deplinătatea posibilității

lor de a crește o generație nouă de studenți și care au acumulat foarte mult, și sunt alții care la 65 de ani sunt, din punct de vedere fizic, obosiți, uneori și mental.

Drept urmare, nu înțeleg de ce actuala legislație sau actualele prevederi nu sunt în regulă. Scrie: „Cadrele didactice pensionate vor fi plătite în regim de plata cu ora” și la sfârșit se spune: „Regimul juridic al cumulului salariului cu pensia nu se aplică cadrelor didactice care beneficiază de prevederile alin. (3) și (4).”

Drept urmare, lucrurile, după părerea mea, sunt rezolvate în actuala formulare a legii. Ce ni se propune este să se poată aproba, anual, continuarea activității didactice și de cercetare, și aici vine o primă modificare: „în calitate de titular în învățământ și cercetare” – aici este o primă chestiune, pe care, probabil, inițiatorii o să ne explice celor care suntem mai puțin cunoscători ce diferență este între a-ți continua activitatea la plata cu ora și activitatea în calitate de titular în învățământ și cercetare, probabil că este una importantă și o să ni se explice –, după care se spune: „pentru o perioadă de cel mult 5 ani”. Atenție! Este o mare diferență între a aproba pentru o perioadă de cel mult 5 ani și a aproba anual de 5 ori. Atenție! În momentul în care în lege se spune că poți să-i aprobi o dată 5 ani, senatul universitar s-ar putea să-i aprobe 5 ani. Aceasta înseamnă că în anii următori trebuie să-i ia înapoi ceea ce i-a aprobat. Deci, dacă vreți ca timp de cinci ani să beneficieze, trebuie scris anual, cel mult de cinci ori, nu anual pentru o perioadă maximă de 5 ani, pentru că se înțelege că, în momentul în care el a ajuns la vârsta de pensionare, se duce la senatul universitar, senatul universitar îi aprobă 5 ani și după 5 ani mai vede ce se mai întâmplă.