Șerban Nicolae

## **Domnul Șerban Nicolae:**

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor colegi,

La fel ca Legea nr. 303, dezbătută și adoptată ieri, cu modificările propuse și completările propuse, Legea nr. 304 privind organizarea judiciară este în vigoare tot din anul 2004. A avut același traseu și a avut aceeași importanță.

De asemenea, a făcut obiectul unor modificări asumate de fostul procuror ceaușist ajuns ministru al justiției în România postdecembristă, în sensul în care se întărește puterea parchetelor, se confundă instanțele cu parchetele și se încalcă dispozițiile constituționale. O parte din aceste prevederi, modificate în 2005, au fost desființate prin decizie a Curții Constituționale.

Organizarea judiciară nu privește doar judecătorii și procurorii, nu privește doar instanțele și parchetele, privește înfăptuirea actului de justiție și acest lucru este important pentru întreaga societate românească. Pe înțelesul tuturor, trebuie să se știe cum se organizează instanțele și parchetele în România, cum funcționează, ce competențe au și care sunt raporturile dintre acestea, pe de o parte, iar, pe de altă parte, dintre acestea și societate.

Așa cum am susținut ieri, responsabilitatea este elementul-cheie. Am fost surprins să aud ieri un membru al CSM, judecător fiind, care spunea că, dacă sunt obligați să răspundă pentru fapte nelegale, judecătorii și procurorii ar putea să o considere o presiune sau o imixtiune în actul de justiție. Prin Legea de organizare judiciară clarificăm, atât cât putem la această etapă, tot ceea ce ține de dispozițiile constituționale privind înfăptuirea justiției, pentru că în Constituția României se spune că justiția se realizează de Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe de judecată, organizate potrivit legii. Insist asupra acestei chestiuni pentru a vedea, dacă mai era de observat, că parchetele nu fac parte din realizarea justiției, contribuie la înfăptuirea justiției, dar justiția se realizează prin instanțele de judecată.

Aceste lucruri trebuie clarificate în Legea privind organizarea judiciară, pentru că, din păcate, ele au fost confundate. Foarte mulți spun că se face justiție prin parchete și prin procurori. Lucrul acesta este foarte grav și dăunează, în primul rând, reputației procurorilor și eficienței actelor săvârșite de parchete. În exercitarea atribuțiilor lor, procurorii reprezintă interesul general al societății, cauzele deduse judecății și ajunse pe rolul instanțelor de judecată sunt mai mult decât o simplă apărare a intereselor generale ale societății, tocmai pentru că marea majoritate sunt de natură privată, litigii între persoane de drept privat.

Și, atunci, am încercat, prin această propunere, în acord cu asociațiile profesionale ale magistraților și luând în considerare, în mod semnificativ, aș spune proporțional, covârșitor majoritar, observațiile Consiliului Superior al Magistraturii..., am ajuns la o formă care poate fi astăzi supusă plenului Senatului, în calitate de Cameră decizională.