Stenogramă plen

Stenogramă plen · Senatul · 20 decembrie 2017 · monitorul.ai

## **Domnul Șerban Nicolae:**

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor colegi,

La fel ca Legea nr. 303, dezbătută și adoptată ieri, cu modificările propuse și completările propuse, Legea nr. 304 privind organizarea judiciară este în vigoare tot din anul 2004. A avut același traseu și a avut aceeași importanță.

De asemenea, a făcut obiectul unor modificări asumate de fostul procuror ceaușist ajuns ministru al justiției în România postdecembristă, în sensul în care se întărește puterea parchetelor, se confundă instanțele cu parchetele și se încalcă dispozițiile constituționale. O parte din aceste prevederi, modificate în 2005, au fost desființate prin decizie a Curții Constituționale.

Organizarea judiciară nu privește doar judecătorii și procurorii, nu privește doar instanțele și parchetele, privește înfăptuirea actului de justiție și acest lucru este important pentru întreaga societate românească. Pe înțelesul tuturor, trebuie să se știe cum se organizează instanțele și parchetele în România, cum funcționează, ce competențe au și care sunt raporturile dintre acestea, pe de o parte, iar, pe de altă parte, dintre acestea și societate.

Așa cum am susținut ieri, responsabilitatea este elementul-cheie. Am fost surprins să aud ieri un membru al CSM, judecător fiind, care spunea că, dacă sunt obligați să răspundă pentru fapte nelegale, judecătorii și procurorii ar putea să o considere o presiune sau o imixtiune în actul de justiție. Prin Legea de organizare judiciară clarificăm, atât cât putem la această etapă, tot ceea ce ține de dispozițiile constituționale privind înfăptuirea justiției, pentru că în Constituția României se spune că justiția se realizează de Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe de judecată, organizate potrivit legii. Insist asupra acestei chestiuni pentru a vedea, dacă mai era de observat, că parchetele nu fac parte din realizarea justiției, contribuie la înfăptuirea justiției, dar justiția se realizează prin instanțele de judecată.

Aceste lucruri trebuie clarificate în Legea privind organizarea judiciară, pentru că, din păcate, ele au fost confundate. Foarte mulți spun că se face justiție prin parchete și prin procurori. Lucrul acesta este foarte grav și dăunează, în primul rând, reputației procurorilor și eficienței actelor săvârșite de parchete. În exercitarea atribuțiilor lor, procurorii reprezintă interesul general al societății, cauzele deduse judecății și ajunse pe rolul instanțelor de judecată sunt mai mult decât o simplă apărare a intereselor generale ale societății, tocmai pentru că marea majoritate sunt de natură privată, litigii între persoane de drept privat.

Și, atunci, am încercat, prin această propunere, în acord cu asociațiile profesionale ale magistraților și luând în considerare, în mod semnificativ, aș spune proporțional, covârșitor majoritar, observațiile Consiliului Superior al Magistraturii..., am ajuns la o formă care poate fi astăzi supusă plenului Senatului, în calitate de Cameră decizională.

Aș vrea să mai fac un apel. S-au făcut, din păcate, foarte multe speculații, sub diverse pretexte, în legătură cu politizarea actului de justiție, în legătură cu presupusul control al politicului asupra instanțelor de judecată sau asupra procurorilor. Cei care au făcut parte din comisia comună specială privind analizarea acestor propuneri legislative nu au semnalat pe parcursul dezbaterilor ca vreuna din propuneri, ca vreunul din textele ce au conținut... ce au făcut parte din conținutul acestor propuneri să politizeze justiția, să pună sub control politic instanțele sau parchetele. Dimpotrivă, încercăm, pe cât posibil, să separăm cât se poate de clar pentru opinia publică, pentru justițiabili ce rol au instanțele de judecată, ce rol au parchetele, care sunt raporturile dintre ele, cum funcționează și ce componente intră în structurile instanțelor și ale parchetelor.

O să urmeze și Legea privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii. Toate fac parte dintr-un ansamblu funcțional în care interesul general al societății este prioritate absolută, pentru că, dacă oamenii fără pregătire juridică, fără vreo pregătire de specialitate, nu înțeleg cum este organizată și cum funcționează justiția în România, pentru ei va deveni o injustiție. Ei vor fi victimele unor abuzuri, fără să știe măcar de unde li se trage.

Nu avem pretenția nici acum că am găsit soluția perfectă, că totul este optim armonizat și că nu vor fi abuzuri. Am mai spus-o și cu altă ocazie, oricât ne-am strădui, putem să sancționăm abuzurile, nu le putem preveni. Dacă cineva va dori să abuzeze de puterea dată de autoritatea legii, o va face, din păcate. Încercăm să luăm măsuri să diminuăm acest lucru și să-l prevenim.

Dacă se va înțelege că între judecători și procurori există distincții clare, că nu sunt unii mai importanți decât ceilalți, dacă fiecare își respectă atribuțiile legale și rolul constituțional... Instanțele de judecată își manifestă activitatea prin judecători independenți, inamovibili și imparțiali în soluționarea cauzelor deduse judecății. Procurorii reprezintă interesul general al societății și își desfășoară activitatea potrivit principiului controlului ierarhic superior, sub autoritatea ministrului justiției.

S-a vorbit despre ministrul justiției și de rolul său în organizarea judiciară.

Stimați colegi, în Constituția României doi membri ai Guvernului sunt menționați distinct cu funcția lor: prim-ministrul și ministrul justiției. Asta nu înseamnă că ministrul justiției politizează actul de justiție. Pentru asta avem celelalte garanții procesuale și profesioniștii dreptului din sală vă pot spune că avem pentru procedură procedura civilă și procedura penală. Nicăieri în cuprinsul acestor acte nu apare menționat ministrul justiției, nicăieri în cuprinsul acestor acte ministrul justiției nu primește atribuții de control, de impunere sau de infirmare a vreunei soluții date de judecător sau de procuror.

De aceea, organizarea judiciară are nevoie astăzi de o revizuire, la 12 ani, de dezbateri, de analize, de conflicte teoretice, de analize aprofundate și de propuneri.

Suntem la un an de la alegeri, am avut timp suficient să dezbatem toate aceste legi. Proiectele au fost depuse în urmă cu o lună, s-au colectat toate propunerile, s-au dezbătut în comisie, s-au analizat în detaliu, s-au formulat sute de amendamente. Cine are curiozitatea să verifice, statistic, peste 90% din amendamentele admise aparțin Consiliului Superior al Magistraturii și asociațiilor profesionale. Printre acestea, o covârșitoare majoritate o dețin amendamentele formulate de Consiliul Superior al Magistraturii, tocmai pentru că dezbaterea a fost una profesionistă, a fost una serioasă și, chiar dacă a fost tulburată prin zgomote de fond nefirești pentru persoane plătite substanțial din fonduri publice, care se bucură de toate drepturile și privilegiile statutului de parlamentar, au fost finalizate, așa cum este firesc, printr-o procedură parlamentară.

Eu vă rog să susțineți raportul comisiei, de admitere a propunerii legislative.

Ca inițiator, am să precizez, dacă există probleme în legătură cu amendamentele formulate... și sunt dispus să răspund întrebărilor formulate de colegii senatori. Vă mulțumesc.

Șerban Nicolae

#30200

## **Domnul Șerban Nicolae:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Întrebarea care privește care este urgența dezbaterii și adoptării cred că ați îndreptat-o greșit. Noi am făcut o propunere legislativă, n-am stabilit procedura parlamentară. Încă nu am făcut propuneri de modificare a regulamentului și inițiativa legislativă nu privește activitatea Senatului. De aceea cred că ați îndreptat greșit întrebarea „care este urgența dezbaterii de azi?”.

Eu v-am spus că aceste legi au deja 12 ani de când sunt în funcțiune, că s-a produs o serie întreagă de modificări, care au generat în primul rând pentru judecători și procurori disfuncționalități, nu pentru clasa politică. Pentru că organizarea judiciară nu privește clasa politică. Propunerile sunt preluate din observațiile făcute de-a lungul timpului de diverse asociații de magistrați, inclusiv de Forumul Judecătorilor; chiar dacă fac proteste sau organizează proteste sub pretextul că ar fi magistrați, aducând cursanți de la INM și persoane fără niciun fel de legătură cu sistemul judiciar. De aceea, întrebarea dumneavoastră nu este corect îndreptată, pentru că n-aș putea să vă spun eu care este urgența dezbaterii.

Dacă am stat de vorbă cu magistrații. Poate nu s-a înțeles, e vina mea dacă nu am reușit să mă fac suficient de limpede înțeles. Era o domnișoară care îmi dădea lecții de logopedie politică pe YouTube. Îi respect drepturile și profesional cred că se descalifică. Dar mai spun o dată: toate propunerile rezultă din dezbaterile cu judecători și procurori.

Nu sunt în stradă mii de magistrați. Cred că nimeni serios, rațional și întreg la minte nu poate face o asemenea susținere. Ar însemna să descalificăm corpul magistraților, judecători și procurori laolaltă. Dimpotrivă, aș vrea ca cei care au organizat un protest adăugând cursanți de la INM, viitori judecători și procurori, să explice de ce vor această confuzie, de ce vorbesc de protestul robelor în stradă cu oameni care nu au încă dreptul de a purta o robă

și de ce politizează actul de justiție. Potrivit Constituției pe care au jurat, justiția se înfăptuiește de instanțele de judecată, legiferarea se face de către Parlament.

Și aș vrea să vă mai spun ceva, ca să înțelegeți un lucru foarte simplu. Aveți alături de dumneavoastră un profesor eminent, pe chirurgul Leon Dănăilă, colegul nostru senator. Medicii – nu e numai Domnia Sa, mai avem câțiva colegi, inclusiv în rândurile USR – depun un jurământ profesional, jurământul lui Hipocrat. Potrivit legii, răspund pentru modul în care-și îndeplinesc activitatea medicală. Și am auzit ieri un membru al CSM care a spus că, dacă ar fi obligat să răspundă pentru încălcarea legii, așa s-a pronunțat doamna judecător, membră a CSM, ar percepe-o ca pe o presiune în actul de justiție. Deși au jurat un jurământ legal și sunt îndreptățiți să înfăptuiască justiția, nu un jurământ profesional. Duceți-vă la chirurgi și spuneți-le că ei trebuie să răspundă în cazul în care o instanță de judecată apreciază că au făcut o eroare medicală, o eroare profesională, dar că judecătorii și procurorii nu trebuie să răspundă dacă au comis o eroare judiciară cu rea-credință sau gravă neglijență. Și cu ocazia asta poate o să vă găsiți singuri și răspunsul la întrebarea ușor retorică.

Am auzit aici o exprimare care este cel puțin neprofesionistă, și anume că s-ar înființa o instanță care să cerceteze și să judece magistrații. Probabil, cuvântul „secție de investigare”..., nu cuvânt, sintagma „secție de investigare” este una greoaie, eu știu?, una dificil de înțeles și poate nu este pe lămurirea tuturor nespecialiștilor. Am mai spus-o și ieri, cei care știu să le spună celor care nu știu: o secție de investigare nu este o instanță și nu judecă magistrații.

Am să vă explic însă de ce am propus o asemenea secție. Pentru că s-au comis abuzuri. Și v-aș recomanda să mergeți la Oradea, să-l vedeți pe acel judecător pe care instanța, în mod repetat, îl găsește nevinovat, dar care este în permanență anchetat de un procuror DNA după ce și-a permis să infirme în instanță rechizitorii făcute de DNA. Cu alte cuvinte, am vrut să scoatem această presiune abuzivă de pe instanțele de judecată, am vrut să nu mai fie în situația ca cei care trimit dosare în fața instanței să-i investigheze pe judecătorii învestiți să le soluționeze. Pentru că asta, din păcate, s-a întâmplat.

Și vă mai spun ceva. Este o solicitare de la instanțele de judecată. Nu politicienii, nu parlamentarii au fost investigați în asemenea condiții, ci judecătorii. Nici măcar procurorii. Și, atunci, am propus ca acest lucru, din punct de vedere administrativ și al competențelor funcționale, să se facă printr-o secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Mai mult decât atât, nu am inventat o culpă nouă. Până acum, aceste fapte erau investigate de alte structuri ale Parchetului. Cu alte cuvinte, dacă ar fi fost funcționale, până acum nu am fi avut o asemenea problemă.

S-a mai spus o minciună, și anume faptul că infracțiunile săvârșite de magistrați sunt în număr mic și că nu ar justifica înființarea unei secții speciale. Am explicat și la comisii și vă explic și dumneavoastră: înființarea unei asemenea secții nu este dată de numărul mare sau mic. Aș vrea, dacă se poate, ca o asemenea secție să șomeze, să fie doar cu rol preventiv, să nu avem nici măcar un singur judecător sau procuror care să comită o infracțiune. Nici măcar la circulația pe drumurile publice, nici măcar din culpă. Așa mi-aș dori. S-a mai spus o chestiune, iarăși, cel puțin ridicolă, oricum neserioasă, și anume că nu există în legislația românească structuri specializate ale parchetelor după competența făptuitorului. Ba da, există. Dincolo de faptul că anumite fapte de corupție legate de calitatea persoanei sunt date în competența Direcției Naționale Anticorupție, există și Secția parchetelor militare. Infracțiunile săvârșite de militari se cercetează de această secție, legate strict de calitatea de militar, nu de faptă, nu de competență teritorială, nu de alte criterii.

De aceea, chiar dacă a fost un timp scurt la dispoziție să verificați doar amendamentele admise și pe cele respinse, pentru celelalte a fost suficient timp, speram să fi înțeles rostul acestei chestiuni. Secția de investigare a infracțiunilor săvârșite de magistrați nu este alcătuită din politicieni, nu este alcătuită din parlamentari, nu este alcătuită din miniștri, nu este alcătuită din funcționari publici, în general, nu este alcătuită din alte persoane în afară de procurori și personal de specialitate, așa cum are orice structură a Parchetului. Funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, funcționează în interiorul Ministerului Public, în cadrul autorității judecătorești. Chiar dacă procurorii de la această secție, prin absurd, repet, insist, prin absurd, ar comite abuzuri, ele ar fi cenzurate de instanța de judecată.

Avem obligația, ca parlamentari într-un sistem constituțional, să dăm credit absolut instanțelor de judecată, pentru că, repet, este _ultima ratio_ . Dacă nu avem justiție, nu mai avem altă instanță decât pe lumea cealaltă, în fața Judecătorului Suprem. Dar, până la Judecătorul Suprem, avem obligația să fim cetățeni egali, să răspundem în mod egal în fața legii, fără privilegii și fără discriminări. Și același lucru este valabil indiferent de calitatea pe care o deținem, publică sau privată.

Eu fac apel încă o dată la buna-credință a fiecăruia dintre dumneavoastră. Fac apel la jurământul depus în calitate de parlamentar. Nu există nimic politizat în aceste propuneri și nici în amendamentele admise sau în cele care au fost făcute și respinse la comisie. Nu este nicio urmă de interes personal. Și, mai mult decât atât, nu există niciun fel de imixtiune a politicului în actul de justiție. Și nu întâmplător nimeni nu a găsit până acum, nici într-o lună, nici într-o săptămână, nici într-o zi, un text care să susțină contrariul.

Sper că v-am răspuns la întrebări și vă mulțumesc.

Șerban Nicolae

#40719

## **Domnul Șerban Nicolae:**

Eu mi-am exprimat o speranță. Prezumția este că nu vom avea nici măcar un singur caz. Nu sunt 10 pe an, din păcate. Dar la momentul ăsta nici măcar nu știm exact câte sunt și, mai ales, câte sunt reale. Pentru că, dacă facem bilanțuri triumfaliste, așa cum se întâmplă, din păcate, la una din direcțiile de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde apare, spre exemplu, ca stârpită corupția produsă de Mariana Rarinca sau unde apare, spre exemplu, stârpirea corupției produse de Dan Radu Rușanu sau de Mircia Gutău sau de foarte mulți alții... pentru că, în general, spre exemplu, anul trecut doar DNA-ul a arestat 36 de persoane, împreună cu instanțele de judecată, bineînțeles, care au fost ulterior achitate definitiv, pentru că fapta nu există. Aș vrea să fiți în pielea uneia din cele 36 de persoane care au petrecut niște luni de zile în stare de arest preventiv pentru o faptă care nu a existat. Asta în primul rând.

Pe de altă parte, nu avem un model european. Nu avem un model nici pentru Agenția Națională de Integritate, nu avem un model nici pentru Direcția Națională Anticorupție și, în general, nu avem un model în care procurorul care a trimis un dosar în fața instanței deschide un alt dosar penal judecătorului care judecă prima cauză. Nu avem. Din păcate, a trebuit să adaptăm.

Și vă mai spun ceva. Nu a fost ideea politicienilor. V-am mai spus încă o dată. Ați putea, spre exemplu, să-i întrebați pe colegii dumneavoastră și să aflați că au fost magistrați în sală la dezbaterile în comisie, au susținut înființarea unei asemenea secții. Nu auditori de justiție de la INM, nu persoane care treceau întâmplător sau care își fac de obicei veacul sub umbrela unui _hashtag_ . Judecătorii au fost de acord cu o asemenea secție. Asta în primul rând.

Pe de altă parte, ați spus un lucru care m-a surprins și mărturisesc că nu am o replică, dar v-aș ruga să apelați la un coleg fost militar. Militarii nu răspund politic. Secția parchetelor militare cercetează infracțiunile săvârșite de militari, nu abaterile politice. Probabil că n-ați reușit să vă exprimați corect. Așa s-a auzit, cel puțin pentru noi, că răspund politic. Dar să știți că nu răspund politic.

Și, repet, așa cum există o secție pentru cercetarea unei infracțiuni în considerarea calității persoanei, același lucru se va întâmpla și aici. Nu putem să ne punem problema să nu bugetăm o asemenea secție pentru că nu știm câte cazuri vor avea loc. Spre exemplu, eu mi-aș dori și insist să nu fie nici măcar unul. Dacă vom constata, de comun acord, că peste un an, că peste doi, că peste trei o asemenea secție nu-și găsește utilitatea din lipsă de acțiuni, din lipsă de sesizări, din lipsă de dosare de instrumentat și prezentat în fața instanței, vom putea s-o desființăm ca inutilă sau să-i reducem bugetul sau să găsim o altă formă de organizare și administrare.

Nu are legătură cu politicul, vă mai spun încă o dată. În ciuda insistențelor dumneavoastră, nu asta poate să însemne afectarea independenței procurorilor sau imixtiunea actului politic în actul de justiție.

În legătură cu cuvintele pe care ar trebui să mi le retrag, stimate coleg, au murit oameni în stradă...

Alina Ștefania Gorghiu

#45239

## Domnule președinte,

Îmi pare rău că vă înșel așteptările, dar să știți că din dezbateri se nasc întrebări și pentru început vreau să vă rog să fiți mai atent la modul în care se desfășoară ședința, pentru că, în general, nivelul de agresivitate din discursurile domnului Șerban Nicolae strică atmosfera din ședință. Nu-i prima dată când simte nevoia să ne facă în fel și chip și aveți obligația să-l cenzurați. Știu că vă vine greu, că e colegul dumneavoastră de alianță, dar de bun-simț așa ar fi să se întâmple, pentru că, altfel, n-o să dezbatem și o să ajungem la schimb de replici nefirești.

Și apoi, domnule Șerban Nicolae, să știți că anii nu vă fac mai înțelept.

Vreau să răspund punctual sau să-mi răspundă unul din inițiatori sau Ministerul Justiției punctual la următorul lucru. Se afirmă de la microfonul Senatului un lucru grav, și anume că nu există statistică. Habar nu are domnul Nicolae de număr de cazuri de magistrați care să fi fost în situația pe care dânsul... sau pentru care dânsul înființează, în cadrul Parchetului General, Direcția pentru investigarea infracțiunilor săvârșite de judecători și procurori. CSM-ul a venit în ședința comisiei speciale și a enunțat statistica și pe 2016, și pe primele luni ale lui 2017. Evident că un număr de cazuri redus. Le are pe pagina CSM-ului aceste cifre și sunt sigură că dacă se deranjează să tasteze acel site va vedea numărul.

Deci e nefiresc să spunem de la microfon că nu știm de statistică, când știm foarte bine că această structură din Parchetul General, da, va șoma, de dragul PSD sau de dragul unei idei care este generată. Pentru că se teme inițiatorul de abuzurile, vezi Doamne!, generate de o persoană de la DNA, înființăm structuri în altă parte.

Ce facem, domnule, dacă mâine altă Kövesi se duce la Parchetul General? Desființăm secția de la Parchetul General și o mutăm iar la DNA? Aici nu e vorba de reguli pe care vrem să le facem, ci de demoni care ne bântuie; azi, ieri, poimâine și așa mai departe.

Și vreau să vă mai spun...

Titus Corlățean

#50473

## **Domnul Titus Corlățean:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimate colege,

## Stimați colegi,

Încercând totuși să menținem această dezbatere, chiar dacă nu-mi fac foarte mari iluzii, în limitele a ceea ce ar trebui să însemne o dezbatere și un parlamentarism de tip european, aș dori să formulez două categorii de comentarii, care sunt în egală măsură valabile, pertinente și pentru tema de ieri, Proiectul de modificare a Legii nr. 303, în special pe tema răspunderii magistraților, dar, spuneam, în egală măsură, și pentru proiectul pe care încercăm să-l dezbatem acum, modificarea Legii nr. 304, și, de asemenea, pentru modificarea Legii nr. 317. Vorbim de CSM. Pentru că trebuie spuse și alte lucruri, care nu au fost menționate decât politic, ieri, cu referire la standarde europene, la reacții europene, reacții externe și jurisprudența unor instanțe europene.

Și aici trebuie să mărturisesc, pentru că mă și ocup de subiectul ăsta de un număr de ani, și profesional, și universitar, că adesea se face referire, dar superficială, la situația României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la jurisprudența Curții Europene și acolo, în general, foarte rapid se face referire, în general, fie la tematica imobilelor naționalizate, condamnarea României și, în sfârșit, închiderea acestui subiect prin Legea nr. 165/2013, pe care Parlamentul a adoptat-o după o faimoasă speță-pilot, Maria Atanasiu, fie la condițiile de detenție. Și discuția, în general, se oprește aici.

Lucrurile sunt însă mult mai serioase și mult mai grave, pe teme care sunt exact relevante pentru discuția noastră de ieri și de astăzi. Și trebuie să vă spun că, din păcate, România are o cazuistică și există condamnări pe acest tip de probleme pe care încercăm să le rezolvăm, o cazuistică bogată și foarte gravă. Și ea privește, în general, și art. 3 al Convenției Europene, rele tratamente, tortură, acte de tortură, tratamente inumane, fie neinvestigate, fie prost investigate, fie abuzuri legate de acest subiect, care au determinat încă o dată condamnarea României la Curtea Europeană, fie art. 5, dreptul la libertate și siguranță, art. 5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, teme foarte delicate, foarte sensibile, care atrag răspunderea magistratului în procedura respectivă.

Și trebuie să vă spun că aceste hotărâri de condamnare, potrivit articolului 46 paragraful 2 al Convenției Europene, sunt transmise la Comitetul Miniștrilor Consiliului Europei, care are competența de a controla modalitatea de executare a acestor hotărâri de condamnare de către statul condamnat, în speță România.

Și aici doar două hotărâri, foarte pe scurt, vreau să vă citez, pentru că e bine să le știți. Și sunt alese absolut aleatoriu. Ar fi putut fi multe, multe altele. V-aș cita mai întâi Hotărârea „Calmanovici _versus_ România”, din august 2015, și am să vă spun doar pentru ce a fost condamnată România, într-un caz considerat de o gravitate serioasă. Din păcate, sunt și multe altele absolut similare. Și am să vă spun că România a fost condamnată în cazul Calmanovici pentru încălcarea art. 5 paragraful 1, deci, încă o dată, dreptul la libertate și siguranță, care privește, în general, activitatea și a procurorilor, și a judecătorilor. Aici, în speța respectivă, România a fost condamnată pentru:

– încălcarea art. 5 paragraful 1: „Din cauza menținerii în detenție a reclamantului timp de 16 ore după pronunțarea sentinței definitive și executorii de liberare condiționată”;

– încălcarea art. 5 paragraful 3 al Convenției Europene: „Din cauza eșecului instanței de a motiva relevant și suficient decizia de menținere a reclamantului în stare de arest preventiv, de a argumenta inoportunitatea măsurilor preventive alternative și de a analiza individual situația reclamantului”;

– încălcarea art. 6 paragraful 1: „Din cauza eșecului Înaltei Curți de Casație și Justiție de a-l audia pe reclamant în persoană”;

– încălcarea art. 8: „Din cauza punerii sub ascultare a convorbirilor telefonice ale reclamantului și a interzicerii drepturilor părintești ale acestuia”, bineînțeles, cu suma alocată (de rigoare) drept despăgubiri.

Și cea de-a doua speță pe care vreau să v-o citez, încă o dată, absolut aleatoriu, condamnarea României în cazul faimos Pantea, în principal pentru încălcarea art. 3 privind interdicția torturii, relelor tratamente, tratamentelor inumane, art. 5 – dreptul la libertate și siguranță, art. 6 paragraful 1, este vorba de dreptul la un proces echitabil. Și am să vă citez de ce a fost condamnată România aici: „pentru rele tratamente în timpul arestării preventive neanchetate, arestare în absența unor motive temeinice de a crede în necesitatea împiedicării sustragerii după săvârșirea unei infracțiuni, menținerea în arest preventiv după expirarea mandatului de arestare”.

V-aș putea cita o listă foarte lungă, din păcate, de astfel de condamnări ale României pentru încălcări grave pe care magistrații le-au săvârșit în cazuistica internă românească, fie în cazul anchetei, fie în cazul instrumentării pe rolul unei curți de justiție. Lucrurile astea sunt realități și lucrurile astea ne obligă pe noi, ca stat, după o condamnare la Curtea Europeană, în procedura de executare a hotărârii, să adoptăm măsuri.

Și aici vin la rolul Parlamentului de a dezbate, de a dezbate realmente profesionist și sobru, așa cum există parlamentarism în Europa, și de a căuta soluții legislative..., dar implică și responsabilitatea instituțiilor din judiciar de a acționa potrivit legii și potrivit competențelor, pentru a nu ne mai întâlni în practica noastră cu astfel de situații absolut dramatice.

Or..., și aici vin la proiectul de lege care ar trebui să vină pe ordinea de zi după acesta, rolul CSM-ului. Din păcate pentru cei care sunt oameni serioși în meseria asta, putem s-o spunem: CSM-ul a eșuat în mod foarte clar în asumarea și în punerea în practică a competențelor pe care legea le-a... i le-a confirmat până acum. Rolul – folosesc, așa..., o formulă eufemistică – de regulator al breslei judiciare în justiție este un rol care a fost ratat de către CSM. Și CSM, atunci când exprimă, prin vocea actualei președinte, tot felul de opinii, care au mai degrabă caracter politic, ar fi trebuit mai întâi să vadă de ce în situații... în care există rele tratamente, abuzuri, acte de tortură în cadrul detenției, care nu sunt anchetate și care sunt, iată, confirmate de Curtea Europeană... care este rolul CSM-ului și al Inspecției Judiciare în a face ceea ce au de făcut, în a pune sub anchetă și a sancționa acolo unde este cazul, a trimite în fața instanței astfel de magistrați care au săvârșit astfel de chestiuni. Este vorba de redactarea

unor hotărâri judecătorești, și avem chestiunea asta în proiectul de lege pe care îl dezbatem. Sunt subiecte de condamnare la Curtea Europeană, deci putem continua foarte mult. Dacă suntem foarte serioși în dezbatere, trebuie să ținem cont și de aceste argumente și să adoptăm niște soluții legislative la probleme foarte grave, semnalate de Curtea Europeană.

Și voi încheia, pentru că o distinsă colegă, ieri, făcea referire la reacția internațională, reacția europeană. Am deja – și o spun cu modestie – un număr de ani de experiență în materia asta. Dacă am remarcat un lucru care constituie un handicap pentru România în toți acești ani, acesta este următorul: din varii considerente, uneori din conformism, alteori din modul în care oameni cu funcție înaltă, de responsabilitate în statul român, au dorit să-și privilegieze interesele personale de putere în detrimentul intereselor de a reprezenta cu demnitate statul român, am acceptat, de-a lungul anilor, și au fost diferite forme de presiune, dar, din păcate, am acceptat, duble standarde. Și aceste lucruri le veți regăsi inclusiv în legile justiției din România. Sunt lucruri..., multe lucruri pe care multe alte state cu democrație vest-europeană foarte veche nu le au și nici nu intenționează să le aibă. Nici în materie de integritate. Și vă pot da exemple extrem de concrete, chiar de acum două săptămâni, din dezbaterea cu colegii parlamentari europeni la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, lucruri absolut degradante pentru modul în care înțeleg să se impună pentru statele central/est-europene duble standarde, pe care ei nu le aplică. În materie de declarații privind _asset_ -urile (bunurile), declarații de integritate, sunt departe mulți dintre ei de nivelul transparenței pe care noi îl avem, chestiuni legate de entitățile judiciare cu competență specifică anticorupție sau în materie de integritate. Am putea continua. Deci, dacă e să spunem ceva partenerilor internaționali, și eu am spus-o, recunosc, nu întotdeauna public, am spus-o direct: standard omogen pentru toți, standarde identice pentru toți. Nouă ne-a fost bine în primii ani și sunt..., fac parte dintre cei care spun: da, ne-a fost, ne-a prins bine mecanismul MCV în primii ani, „pentru că veneam de departe și aveam de recuperat”, dar menținerea unui dublu standard și menținerea unor condiționalități și a unor impuneri pe care alții nu le au și sunt artificiale e o chestiune pe care nu trebuie să o mai acceptăm și trebuie să o spunem direct. Și, până la urmă, este rolul Parlamentului suveran al statului român, care trebuie să fie respectat ca orice alt parlament suveran al unui stat membru al Uniunii Europene, să adopte deciziile prin dezbateri.

Ar fi tare bine să fie dezbateri sobre și profesioniste, cu argumente, și nu în ideea de a duce la un nivel atât de jos nivelul parlamentarismului din România.

Mulțumesc.

Laura Iuliana Scântei

#60183

## **Doamna Laura Iuliana Scântei:**

Mulțumesc, domnule președinte.

O să încep prin a-l felicita pe colegul senator Șerban Nicolae pentru oratoria Domniei Sale. Dacă aș fi fost în fața televizorului, ca simplu cetățean, și nu aș fi participat activ la dezbaterile comisiei speciale, să știți că m-ați fi convins doar din oratorie. Din păcate, oratoria dumneavoastră nu este și o garanție că independența sistemului judiciar va fi respectată, și nu călcată în picioare în urma adoptării acestor legi săptămâna aceasta.

Și o corectură matematică. Mie îmi dau 13 ani de la adoptarea pachetului de legi ale justiției în 2004. Într-adevăr, probabil ați avut în vedere anul intrării în vigoare, care este 2005. Ca să știți de ce în prezentarea mea am folosit cifra magică sau fatidică 13.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Acum 13 ani, când au fost adoptate cele trei legi, generic denumite azi legile justiției, Legea nr. 303, Legea nr. 304 și Legea nr. 317, s-a dorit a se pune capăt unei perioade considerate de tranziție, inclusiv în cadrul sistemului judiciar, după anii lungi și grei ai comunismului, în care justiția, alături de fosta Securitate, a fost mâna lungă și de execuție prin care defunctul regim comunist, instalat în România la 30 decembrie 1947, a curmat zeci de vieți în pușcăriile comuniste și a anihilat mai bine de 40 de ani drepturile și libertățile fundamentale ale unor generații întregi de români. 13 ani a durat tranziția sistemului judiciar sub imperiul Legii nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească și al Legii nr. 56/1993 privind Curtea Supremă de Justiție. 13 ani în care puterea judecătorească a făcut eforturi să treacă de la statutul de instrument de represiune în slujba politicului la statutul consacrat acestei puteri încă din dreptul roman, acela de a înfăptui justiția în numele legii, în mod egal și imparțial pentru toți.

Revizuirea Constituției României potrivit Legii din 2003, aprobată prin referendumul național din 18–19 noiembrie 2003 și intrată în vigoare în același an, în 29 octombrie, precum și asumarea de către toate partidele politice a obiectivelor privind integrarea României în Uniunea Europeană și în NATO au determinat o nouă reformă a sistemului judiciar la nivelul anului 2004, menită să modernizeze și să așeze în mod stabil și definitiv atât puterea judecătorească, cât și România, ca stat, în rândul democrațiilor europene.

Prin adoptarea legilor justiției nr. 303, 304 și 317 din 2004 s-a dorit însă ceva mai mult: recunoașterea și consolidarea unui statut al judecătorilor și al procurorilor; asigurarea mijloacelor legale pentru exercitarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a rolului de garant al independenței justiției; și, ceea ce este mai important, s-a dorit o protecție reală a drepturilor și a libertăților fundamentale ale cetățenilor, a patrimoniului acestora, dar și o protecție eficientă a proprietății publice, care identifică toate bunurile aparținând unei națiuni, cele de uz ori de interes public, în fața acțiunilor de devalizare transformate în politică de stat și obiectiv de înavuțire personală de o parte a clasei politice de după 1989 și de o parte a aparatului administrativ al statului.

Ne place sau nu, domnule senator Șerban Nicolae, o recunoaștem sau nu, chiar dacă au fost adoptate în mandatul unui ministru al justiției care în trecut a fost procuror ceaușist (vă citez): „Adoptarea în 2004 a pachetului de legi ale justiție a contribuit decisiv la integrarea României în Uniunea Europeană și ne-a consolidat statutul de stat membru în NATO, în același an, 2004, acest for legislativ votând în ședința solemnă a celor două Camere Legea de aderare a României la Tratatul Atlanticului de Nord.” Aderarea la Uniunea Europeană a adus fără îndoială României și cetățenilor proprii beneficii incontestabile, atât în plan

economic, cât și politic, cetățenii români și companiile românești fiind beneficiari direcți ai acestei decizii.

Totuși, aderarea la Uniune nu a venit numai cu beneficii, ci și cu responsabilități. La data la care România a aderat la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, România mai avea încă probleme legate de nefinalizarea reformei judiciare, probleme de corupție sistemică. De aceea și doar de aceea, Comisia Europeană a instituit Mecanismul de Cooperare și de Verificare, cunoscut sub numele de MCV, o măsură tranzitorie care să poată ajuta România să remedieze aceste probleme, să-și dezvolte și să-și eficientizeze sistemele administrative și judiciare, astfel încât să-și poată îndeplini obligațiile aferente statutului de țară membră a UE și să poată asigura aplicarea corectă a legislației, a politicilor și a programelor europene, cu precădere a celor de finanțare cu fonduri europene.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Iată, suntem după alți 13 ani și se pare că e o cifră predestinată efectuării reformelor în sistemul judiciar, întrucât a revenit acestei legislaturi (aleasă în decembrie 2016) rolul de a mai marca în istorie un nou eveniment legislativ, unul major și deosebit de important atât pentru continuitatea sistemului judiciar, cât și pentru beneficiarii actului de justiție, pentru justițiabili. Dumneavoastră, cei care formați coaliția de guvernare PSD–ALDE–UDMR, v-ați asumat rolul de a modifica legile justiției, invocând necesitatea unei noi reforme, care să îndrepte abuzurile sistemului judiciar în procedurile de investigare și de sancționare a actelor de corupție la cel mai înalt nivel, să asigure instrumente concrete pentru angajarea răspunderii judecătorilor și a procurorilor și să pună magistrații la adăpost de imixtiunile serviciilor secrete. Frumoase obiective. Acestea au fost principii și obiective cu care dumneavoastră, parlamentarii coaliției de guvernare, ați demarat acest amplu proces de modificare a legilor justiției. Nu voi mai relua de la acest microfon modalitățile concrete prin care ați ales însă să adoptați aceste legi, procedurile de lucru uzitate în cadrul comisiei speciale, constituite inițial doar pentru armonizarea codurilor în acord cu deciziile Curții Constituționale, dar și în plenul celor două Camere ale Parlamentului, nici lipsa oricăror analize și a studiilor de impact cu privire la efectele acestor legi asupra sistemului judiciar ca atare, precum și asupra cetățenilor, și, mai ales, nici modul în care ați încălcat brutal un principiu constituțional și european: al colaborării loiale între puterile și instituțiile statului.

Promovând aceste legi în aceste modalități nedemocratice, ați creat prin lege, de fapt, stimați colegi, premise care pun în pericol independența sistemului judiciar. Ați ignorat în mod voit, dar nejustificat pentru răspunderea pe care o aveți, că independența sistemului judiciar nu este un privilegiu al unei categorii profesionale, ci o garanție că drepturile și libertățile noastre, ca cetățeni, deci și ale dumneavoastră, sunt apărate, iar încălcarea acestei independențe și punerea justiției sub un control politic direct sau indirect reprezintă un pericol pentru democrație, pentru existența statului de drept, precum și pentru existența și funcționarea celorlalte puteri ale statului, deci inclusiv și a Parlamentului.

Dumneavoastră, cei care formați astăzi coaliția de guvernare, susțineți și veți vota legi reformatoare. Se pare că sunteți singurii din țară și din Europa care aveți această convingere: că reformați sistemul judiciar. Nu, dragi colegi, nu sunt legi reformatoare, ci sunt legi retrograde, care vor întoarce România nu în anii tranziției de după 1989, ci, mai rău, în anii regimului comunist. Nu mă credeți? Să vă spun cine mai susține această afirmație pe care v-am făcut-o? Asociațiile profesionale ale magistraților, nu una singură, pe care doar pe aceea ați înțeles să o invitați la dezbaterile din comisia specială, ci toate asociațiile profesionale ale magistraților, cei aproape 4.000 de judecători și procurori care au semnat un memorandum, la inițiativa Forumului Judecătorilor din România, arătând efectele nocive ale acestor legi, Consiliul Superior al Magistraturii, prin cele două avize negative adoptate cu privire la conținutul acestor legi, Comisia Europeană, prin vocea înalților demnitari europeni, dar și prin ultimul raport MCV, publicat în 15 noiembrie, care a menționat expres în concluziile sale „riscul redeschiderii unor capitole care fuseseră considerate îndeplinite în raportul din ianuarie 2017, îndeplinirea nesatisfăcătoare a obiectivelor de referință MCV și îngrijorarea reală, persistentă cu privire la provocările adresate independenței sistemului judiciar”. Ați ignorat recomandarea din raportul MCV privind consultarea și solicitarea unui aviz din partea Comisiei de la Veneția anterior adoptării acestor legi.

Cine mai susține că aceste legi pot avea un efect retrograd? Grupul de state împotriva corupției, GRECO, din cadrul Consiliului Uniunii Europene, care, pentru prima oară, a solicitat României ca până în 15 ianuarie 2018 să prezinte informații în legătură cu modificările acestor legi, care să fie analizate, alături de cele adoptate de Polonia, în cadrul reuniunii din martie 2018, într-o procedură pe care o cunoașteți, este o procedură ad-hoc și prevăzută pentru circumstanțe excepționale. GRECO anticipează deja că România, prin adoptarea acestor inițiative de modificare a legilor justiției, ar încălca grav, ca membru al Consiliului Europei, un standard european anticorupție, care a făcut anterior obiectul rundelor de evaluare GRECO, și ar pune în pericol eficiența luptei împotriva corupției și ar submina independența sistemului judiciar. Nu în ultimul rând, o opinie similară a avut și partenerul strategic al României, nu al PNL, nu al PSD, nu al altor partide politice, ci al României, ca stat, și aliatul nostru în cadrul NATO – e vorba de Statele Unite ale Americii, care, prin vocea Departamentului de Stat, a exprimat îngrijorarea că „aceste legi, în această formă supusă votului Parlamentului, vor compromite progresele înregistrate de România în ultimii ani pentru construirea unor instituții judiciare puternice, protejate de amestec politic”.

I-am lăsat la urmă, dar nu sunt cei din urmă, puteau..., trebuiau să fie menționați primii..., pe cetățenii români, printre care mă număr și eu, indiferent de segmentul electoratului din care provin, indiferent dacă v-au votat pe dumneavoastră, dacă ne-au votat pe noi, cei din opoziție, sau nu au votat. Cetățenii români care, încă de la adoptarea în iarnă, la începutul anului, a Ordonanței de urgență nr. 13, au ales să-și exprime direct și democratic opinia față de efectele negative ale acestor legi, protestând în toate orașele din România și în diaspora.

Față de toate aceste atitudini de protest, dumneavoastră, stimați colegi din coaliția de guvernare, doriți să mergeți mai departe cu adoptarea acestor legi. Am văzut-o ieri și o vedem și astăzi. Dumneavoastră singuri împotriva cetățenilor, dumneavoastră singuri împotriva magistraților, dumneavoastră singuri împotriva partenerilor europeni și transatlantici. De ce? Unde vreți să așezați puterea

judecătorească și, implicit, România pentru următorii 10 ani? Cumva în afara Europei sau în rândul statelor de mâna a doua? Cumva în afara sistemului de securitate oferit de NATO, pentru a facilita influențe răsăritene de tristă amintire?

## **Domnul Șerban Nicolae**

Laura Iuliana Scântei

#71596

Aveți timp să-mi răspundeți când vom susține amendamentele.

Doamnelor și domnilor senatori,

Partidul Național Liberal nu va fi părtaș la această operă legislativă propusă de coaliția PSD–ALDE–UDMR, prin care se îngenunchează una dintre cele trei puteri ale statului. Nu va vota nici azi, așa cum nu a votat nici ieri, Proiectul de modificare a Legii nr. 303/2004. Avem însă datoria, ca partid de opoziție, să spunem de ce. Este simplu: pentru că Partidul Național Liberal are o misiune diferită cu privire la legile justiției, pentru că avem valori și principii de viață și politice diferite.

Dumneavoastră aveți o viziune întemeiată pe frică, pe frica de a răspunde politic, civil, administrativ sau penal a celor care au guvernat, care, poate, mai guvernează folosind abuzul de putere și, uneori, săvârșind fapte penale. Noi avem principii și valori care sunt întemeiate pe respectul, echilibrul și separația puterilor în stat, pe apărarea valorilor democratice câștigate în 1989 și a statului de drept.

Da, avem viziuni diferite! Dumneavoastră ați optat pentru minciună, să-i păcăliți pe români, pe partenerii europeni, pe magistrați, enunțându-le niște obiective generoase, cu care toți am fost de acord și nimeni nu le-a contestat, dar pe care nu le-ați concretizat în aceste proiecte de lege.

Noi am ales adevărul, să spunem tuturor de ce nu este așa cum susțineți. Ați vrut eliminarea serviciilor de informații din viața magistraților și din actul de justiție. Nu ați realizat acest lucru. Din contră, ați creat ieri, prin adoptarea formei de modificare la Legea nr. 303/2004, premise noi pentru abuzuri necontrolate și accesul politicului la date, informații și documente furnizate de serviciile de informații privind viața și cariera magistraților. De asta avem viziuni diferite.

Ați vrut o reală răspundere a magistraților. Ați îngropat-o ieri și astăzi veți pune cruce, adoptând Legea de modificare a Legii nr. 304. De ce? Pentru că ați limitat accesul cetățenilor, ați îngreunat și limitat accesul cetățenilor prejudiciați de erori judiciare, definind eroarea judiciară, în condițiile în care însăși Comisia de la Veneția a recomandat să nu se restricționeze dreptul de a solicita despăgubiri unui stat prin restrângerea unei definiții a erorii judiciare. Exact pe dos ați făcut!

De asemenea, ați susținut că veți responsabiliza magistrații și că magistrații care au săvârșit erori judiciare din neglijență gravă sau cu rea-credință trebuie să răspundă patrimonial. Am fost de acord și cu acest principiu. În schimb, ați eliminat acea parte componentă a procedurii care să stabilească anterior exercitării acțiunii în regres formulate prin Ministerul Sănătății..., prin Ministerul Finanțelor, vă rog să mă iertați, ați eliminat procedura..., partea de procedură care s-ar fi finalizat cu o decizie definitivă la Înalta Curte de Casație și Justiție, care ar fi stabilit neechivoc și irevocabil că un magistrat în România a săvârșit o eroare judiciară cu neglijență gravă sau cu rea-credință. Ați eliminat această procedură și ceea ce ați realizat în mod concret a fost să-i trimiteți pe toți în judecată. Pentru că, atunci când Ministerul Finanțelor se va îndrepta cu acțiune în regres, nu va avea putere funcționarul sau ministrul sau un secretar de stat care va fi însărcinat cu această prerogativă a exercitării acțiunii în regres, nu va avea nici calitatea, nici informațiile, dacă trebuie să exercite o acțiune în regres, dacă eroarea judiciară de care se face vinovat magistratul a fost săvârșită în una din cele două forme expres prevăzute de lege: neglijență gravă sau rea-credință.

Mai mult decât atât, tot în cadrul procedurii de răspundere a magistraților, ați lăsat în aer sistemul de asigurare a răspunderii civile profesionale, lăsând pe umerii...

Laura Iuliana Scântei

#75492

## **Doamna Laura Iuliana Scântei:**

## Voi finaliza acum.

...lăsând pe umerii CSM-ului această obligație, când, de fapt, ea revine statului și Guvernului.

Astăzi vom crea și suprastructura numită Secția pentru investigarea infracțiunilor în justiție, având în frunte un procuror-șef recrutat și numit, din păcate, prin mijloace excepționale, în comparație cu ceilalți procurori-șefi, mijloace care amintesc mai degrabă de tribunalele extraordinare și de direcțiile de cercetare din perioada regimului comunist.

Domnul senator Titus Corlățean menționa anterior că CSM și-a ratat misiunea în ceea ce privește exercitarea rolului de regulator pentru răspunderea magistraților. Această Secție specială pentru investigarea infracțiunilor în justiție a fost lăsată exclusiv în sarcina CSM-ului în ceea ce privește recrutarea și numirea procurorilor, a procurorului-șef adjunct și a procurorului-șef. De ce ați făcut asta? Ați dorit să creați privilegii pentru acei magistrați care vor fi fost dovediți că au săvârșit fapte penale? Discriminați toate celelalte categorii profesionale. Dacă nu ați dorit să-i privilegiați și să realizați punerea la adăpost a magistraților, așa cum spunea inițiatorul, de presiunile celorlalte structuri care realizează astăzi investigarea magistraților, îmi doresc personal ca eu să greșesc și domnul senator Șerban Nicolae să aibă dreptate.

În schimb, nu a oferit nicio garanție din modul în care a structurat cele 10 articole care reglementează această Secție pentru investigarea infracțiunilor în justiție, nu a oferit nicio garanție că acest procuror-șef nu va fi la fel ca ceilalți pe care Domnia Sa îi acuză de abuzuri și nu se va transforma într-un cardinal Richelieu, care va aplica lovitura de grație magistraților corecți, cinstiți, loiali apărării drepturilor și libertăților cetățenești. Ați reușit, trebuie să recunosc, ceva: ați creat impresia, prin înființarea acestei secții, că există un fenomen sistemic infracțional în cadrul sistemului judiciar, când statisticile vă contrazic. Și ați pus, astfel, o altă pată pe obrazul României la nivel internațional.

Pentru aceste motive PNL nu va vota azi modificările propuse de dumneavoastră la Legea nr. 304.

Închei cu o recomandare și cu o dorință personală: vă doresc tuturor, dumneavoastră personal și apropiaților dumneavoastră, să nu ajungeți vreodată într-o împrejurare a vieții în care să fiți nevoiți să invocați prevederile acestor legi în apărarea dumneavoastră sau a drepturilor și a intereselor dumneavoastră, prevederile acestor legi pe care le modificați

săptămâna aceasta, nici să fiți judecați vreodată, indiferent de natura cauzei, de un judecător care va intra în sala de judecată cu frica pe care o veți introduce prin aceste legi și, de asemenea, să nu ajungeți să solicitați vreodată repararea prejudiciilor care v-ar fi fost cauzate prin erori judiciare în baza acestor legi. Nu vă vor da o justă și dreaptă despăgubire, astfel cum le-ați stabilit.

Vă mulțumesc.

George Edward Dircă

#80513

## **Domnul George Edward Dircă:**

Voi avea în vedere considerația dumneavoastră. Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Apreciem că orice lege poate fi îmbunătățită și actualizată în conformitate cu rigorile deciziilor Curții Constituționale a României și a necesității reale, interne a standardelor internaționale la care dorim să fim parte și a evoluției internaționale în materie de drept. Însă, stimați colegi, aceste modificări, de o importanță majoră pentru stabilitatea României, trebuie să fie realizate într-un cadru normal, mai exact să existe consultări reale în rândul tuturor părților implicate, studii de impact al respectivelor modificări, studii comparate privind buna practică în legislația altor state europene, precum și o măsură de timp suficientă pentru a epuiza întreg spectrul de îndoieli ce planează asupra integrității și imparțialității acestor modificări.

Ați adus modificări care deschid o plasă de vulnerabilitate printre legile justiției, în sensul de exploatare, la un moment dat, în favoarea unui anumit grup de interese sau a unei persoane, și acest lucru este extrem de periculos pentru stabilitatea democrației.

Ați modificat regulamentele de organizare și funcționare ale Parlamentului, pentru a bloca nedemocratic și neproductiv dezbaterile reale pe marginea legilor justiției.

Ați acuzat opoziția că nu a depus amendamente, iar când ați observat că ele există și sunt foarte multe ați votat fără să mai ascultați măcar vreunul dintre ele.

În cadrul comisiei speciale nu a existat o dezbatere reală, ci un dictat arogant din partea PSD–ALDE. A dezbate presupune acceptarea ideilor venite dinspre mediile specializate și a ține cont, a ține cont de aceste opinii, întrucât modelul democrației parlamentare în care ne regăsim reclamă acest lucru.

Ați reușit să promovați întreruperea activității magistraților în instanțele din mai multe județe, situație fără precedent în istoria modernă a României, iar colegii..., colegii care nu observă protestele magistraților trăiesc într-un stat paralel.

Toate aceste propuneri surpriză au fost lipsite de orice notă de fundamentare și nici nu au fost explicate de către inițiatori cauzele care ar genera nevoia unor astfel de modificări. În egală măsură, nu a existat nicio explicație clară și argumentată cu privire la urgența adoptării unor astfel de măsuri legislative, despre care nu s-a făcut vorbire niciodată în spațiul public.

Ultima oară când ați votat o lege fără să existe studii de impact, mă refer aici la recursul compensatoriu, ați adus prejudicii întregii societăți, care suportă și acum, în prezent, consecințe grave, și anume: o treime dintre cei care au fost eliberați în urma acestei legi au fost încarcerați din nou în mai puțin de trei luni, pentru că au comis noi infracțiuni.

Modificările pe care le aduceți Inspecției Judiciare nu au o reglementare constituțională și apreciem că această instituție nu poate beneficia de garanții de independență, mai ales în situația în care inspectorul-șef este, în fapt, un pașă cu atribuții nelimitate și fără un control ierarhic. În plus, nu avem norme tranzitorii în legea privind funcționarea acestei instituții și nu știm ce se va întâmpla cu mandatele aflate în curs ale inspectorilor cu funcții de conducere sau de execuție sau cu lucrările pe care aceștia le au în soluționare.

În ceea ce privește răspunderea magistraților, caracterul imperativ al normei propuse spre a fi introdusă contravine dispozițiilor constituționale enunțate în art. 52 alin. (3) din Constituția României și transformăm un drept al statului într-o obligație. Astfel pot apărea situații inadmisibile, în care statul va promova în mod mecanic acțiuni în regres, fără a mai avea un drept de apreciere asupra faptului dacă magistratul și-a exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență, situație declarată neconstituțională, cu unanimitate de voturi, de Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 80 din anul 2014.

Trebuie să înțelegem că slăbirea statului de drept, apărând acum un grup de indivizi cu probleme în justiție, reprezintă o gravă eroare, care va fi suportată de noi toți și ale cărei efecte negative sunt imposibil de anticipat. Dacă se erodează încrederea în justiție, direcția este către haos, nu către bunăstare economică, așa cum ați promis.

Vă mulțumesc, domnilor colegi.

Cseke Attila Zoltan

#84969

## **Domnul Cseke Attila Zoltan:**

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori, Stimați colegi,

V-aș propune totuși să revenim la propunerea legislativă și la ceea ce dezbatem astăzi și v-aș aduce în atenție câteva dintre reglementările cuprinse în acest proiect legislativ, pentru că acesta este rolul Parlamentului, de a dezbate cu ceea ce este sesizat.

Și aș porni imediat de la primele modificări care introduc câteva principii cu care cred că fiecare cetățean al României este de acord. Și trebuie să vorbim despre aceste principii, pentru că sunt foarte importante pentru înfăptuirea justiției.

Atunci când, în art. 2, se introduc, între principiile pe baza cărora se înfăptuiește justiția, principiul egalității de arme, durata rezonabilă a proceselor, respectarea dreptului la apărare – am enumerat doar trei dintre principiile prevăzute acolo –, cred că orice cetățean din România poate să fie de acord și cunoaște ce înseamnă aceste principii care ar trebui să guverneze procedura judiciară și organizarea judiciară.

Noi astăzi a trebuit să... sau trebuie ca Parlamentul să reglementeze inclusiv acea prevedere privind configurația sălii de judecată, pentru că principiul egalității de arme..., astăzi încă, în România, în unele instanțe, nu numai din vina instanțelor, ci poate și din probleme infrastructurale, dar și din lipsă de reglementare, configurația sălii de judecată nu reflectă egalitatea în pârghii, în drepturi și obligații a procurorului cu avocatul.

Aș mai spune încă o dată ce am spus ieri de la acest microfon: justiția se înfăptuiește și soluția se dă de judecător. Procurorul și avocatul trebuie să aibă aceleași pârghii, drepturi și obligații în sala de judecată și acest lucru trebuie să se reflecte inclusiv în configurația sălii de judecată. Și acest principiu introdus aici, al egalității armelor, este un principiu sănătos și care va fi introdus, din păcate, doar după 27 de ani. De mult trebuia să fie în legislația aferentă.

De asemenea, reglementarea este cuprinsă și în Statutul judecătorilor și al procurorilor; aici e prevăzută pentru ofițerii sau agenții de poliție judiciară

Cseke Attila Zoltan

#87125

, și anume aceea că trebuie să dea o declarație că nu au fost nici înainte de 1989 și nu sunt nici astăzi colaboratori sau lucrători ai instituțiilor de informații.

Nu s-au modificat reglementările referitoare la libertatea procurorului și la independența lui și la libertatea lui de a propune și a pune concluzii în instanță așa cum le consideră necesare, evident bazate pe probele administrate, pentru că aceste concluzii trebuie să se bazeze pe probe.

Ceea ce s-a tot spus de către unii, cu afectarea statutului procurorului, nu se reflectă nici în această lege, pentru că nu s-a umblat la această chestiune. Și o ultimă problemă... problematică, referitoare la înființarea acelei Secții de investigare a infracțiunilor din justiție.

Haideți să vorbim despre cine poate ocupa funcția de procuror în această secție, care sunt condițiile pentru ca cineva, un procuror, să facă parte din această Secție de investigare a infracțiunilor din justiție, adică cele posibil a fi săvârșite de către judecători sau de alți procurori.

Vă enumăr câteva dintre aceste condiții/criterii: vechime de cel puțin 18 ani în procuratură, minimum 4 ani procuror la un parchet de pe lângă Curtea de Apel, să fi promovat concursuri și să nu aibă abateri disciplinare. Ce vi se pare..., ce nu este în regulă cu a cere 18 ani de vechime în procuratură? 18 ani! Aici vorbim deja de o experiență în această activitate de procuror și este foarte bine că aceste criterii sunt stricte, dacă vreți, restrictive, nu dau posibilitate de acces pentru orice procuror să facă parte din această Secție de investigare a infracțiunilor din justiție.

Și, o ultimă chestiune, desigur, amendamentele sunt mai puține la Senat, pentru că grosul lor, dacă vreți, a fost la Camera Deputaților, dar eu și aici am avut curiozitatea de a le număra și a vedea câte dintre ele au fost propuse sau susținute de organizațiile profesionale. La Camera Deputaților, din 146 de amendamente admise, 77 sunt susținute sau propuse de către organizațiile profesionale, ceea ce arată că este necesară o asemenea lege și că modificările la această lege și la celelalte două sunt necesare.

Grupul UDMR va susține acest proiect legislativ. Mulțumesc.

Șerban Nicolae

#125690

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii nu a apărut ca un imperativ al societății, nu a apărut ca un imperativ politic, ci a apărut ca urmare a unor imperative determinate de exercitarea profesiilor de judecător și procuror, în raportare cu Consiliul Superior al Magistraturii, care, potrivit Constituției, este garantul independenței justiției și, de asemenea, este gestionarul carierei magistraților. Tot ceea ce ține de independența judecătorilor, de stabilitatea procurorilor, de funcționalitatea autorității judecătorești este în gestiunea Consiliului Superior al Magistraturii. Inamovibilitatea judecătorilor este tot în gestiunea Consiliului Superior al Magistraturii.

De aceea, o bună organizare și funcționare a reprezentanților aleși și a membrilor de drept în Consiliul Superior al Magistraturii este esențială pentru întreaga societate.

Cu toate acestea, ne-au fost semnalate o serie întreagă de disfuncționalități. Cea mai importantă este una care poate fi imputată chiar Parlamentului României. În urmă cu patru ani, Curtea Constituțională a admis o sesizare de neconstituționalitate și a constatat că procedura de revocare a membrilor aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii este neconstituțională așa cum a fost ea prevăzută în lege. Ni s-a atras atenția prin o serie întreagă de apeluri, scrisori, ba chiar scrisori deschise, făcute publice, asupra acestei chestiuni mult întârziate.

În ciuda faptului că anul trecut a dat două ordonanțe de urgență în probleme esențiale ce țin de funcționarea justiției, Guvernul nu a găsit timpul necesar, probabil din prea multă tehnicitate, din prea multă tehnocrație, să propună o reglementare în această privință. Printre cele 150 de texte modificatoare la legislația penală, nu au găsit cele patru sau cinci alineate ale unui singur articol care să reglementeze chestiunea revocării posibilității, pentru judecători și procurori, a revocării membrilor lor aleși de la instanțe și parchete.

De aceea am făcut această propunere legislativă, fără niciun fel de implicare a politicului, fără niciun fel de interes partizan sau de imixtiune a politicului în ceea ce privește organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii.

Practic, aici avem amendamentele admise ale unor parlamentari, dar grosul amendamentelor, ca și la proiectele precedente, aparține judecătorilor și procurorilor, așa cum au fost ei reprezentați în comisie, nu doar de o singură organizație profesională, așa cum în mod fals s-a afirmat de la această tribună, ci de cel puțin două, ca să nu mai spun de cele care au fost trimise pe e-mail și preluate de o serie întreagă de colegi parlamentari.

Vă rog să susțineți propunerea legislativă, așa cum a fost ea amendată de comisia comună de specialitate, cu precizarea că o serie întreagă de amendamente făcute la propunerea unor politicieni... am să susțin... și admise de comisie, am să susțin eliminarea lor și păstrarea textului adoptat la Camera Deputaților.

Vă mulțumesc.

Adrian Țuțuianu

#134401

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimate doamne senator și stimați domni senatori,

Am să subliniez în intervenția mea numai chestiuni de natură tehnică/juridică și nu am să fac considerații de ordin politic, în principal, pentru că mi-am propus ca cei care urmăresc dezbaterea din Parlament să înțeleagă foarte clar despre ce vorbim.

În primul rând, Legea nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii a generat cele mai puține discuții în cadrul comisiei speciale, pentru că această reglementare este una tehnică, care urmărește organizarea și funcționarea acestei instituții.

Câteva argumente pentru care actul normativ trebuie modificat: Consiliul Superior al Magistraturii, în opinia mea, nu și-a îndeplinit, în acești 13 ani, rolul de garant al independenței justiției, de organism de autoreglementare a sistemului judiciar.

În al doilea rând, prin legea adoptată ieri, Legea nr. 303/2004, modificată ieri, am decis separarea competențelor decizionale referitoare la cariera magistraților, judecători, procurori, și, în mod necesar, se impune și modificarea Legii nr. 317/2004.

În al treilea rând, a fost nevoie să punem în aplicare decizii ale Curții Constituționale, unele pronunțate de trei-patru ani de zile. Fac referire aici la: Decizia nr. 196/2013, care a declarat neconstituționale art. 55 alin. (4) și alin. (9); Decizia nr. 774/2015, care a declarat neconstituțional art. 52 alin. (1); Decizia nr. 394/2014, care a declarat neconstituțional art. 47 alin. (1) lit. b); Decizia nr. 374/2016, care a declarat neconstituționale art. 54 alin. (1) teza I și art. 57.

Un al patrulea motiv: consider – și cred că foarte mulți dintre dumneavoastră sunteți de acord cu mine – că Inspecția Judiciară nu a beneficiat de independență operațională în raport cu CSM și nu și-a îndeplinit atribuțiile legale de analiză, verificare și control în domeniile specifice de activitate, în temeiul legii și pentru asigurarea respectării acesteia.

Vă aduc aminte desele scandaluri din ultimul timp legate de rapoartele Inspecției Judiciare și modul cum a reacționat majoritatea, uneori constituită ad-hoc, în cadrul CSM-ului. Și, nu în ultimul rând, era necesară reglementarea cazurilor și a procedurilor necesare revocării din funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Vă aduc aminte și aici că, în urmă cu numai... cred că doi ani de zile, au fost numeroase conflicte în cadrul CSM-ului și în cadrul sistemului judiciar legat de modalitatea și procedura în care trebuie să fie revocat un judecător sau un procuror din cadrul acestei instituții.

Câteva chestiuni care sunt reglementate prin actul normativ pe care îl supunem dezbaterii.

O primă chestiune: membrii Consiliului Superior al Magistraturii se aleg din rândul judecătorilor și al procurorilor numiți de Președintele României, cu o vechime în funcția de judecător sau procuror de cel puțin șapte ani și care nu au fost sancționați disciplinar în ultimii trei ani de zile.

Proiectul reglementează procedura de depunere a candidaturilor, de asemenea, reglementează modul în care sunt desemnați candidații la curțile de apel, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și tribunale specializate, parchetele de pe lângă tribunale și tribunale specializate, candidații de la judecătorii și candidații de la parchetele de pe lângă judecătorii.

Foarte important este faptul că, prin acest act normativ, la art. 24 alin. (1) și (2), s-au stabilit lucruri care, de asemenea, au constituit subiect de controversă, și anume faptul că Consiliul Superior al Magistraturii este condus de președinte judecător, ajutat de un vicepreședinte procuror. Președintele Secției pentru judecători este de drept președintele Consiliului Superior al Magistraturii, ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit. De asemenea, președintele Secției pentru procurori este de drept vicepreședinte al Consiliului Superior al Magistraturii.

În raport cu modificarea adusă Legii nr. 303 în cursul zilei de ieri, au fost stabilite atribuțiile Secției pentru judecători, respectiv ale Secției pentru procurori, atribuții referitoare la cariera judecătorilor și a procurorilor, respectiv atribuții care privesc organizarea și funcționarea instanțelor.

Actul normativ stabilește, de asemenea, că, pe durata procedurii disciplinare, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea inspectorului judiciar, poate dispune suspendarea din funcție a magistratului până la soluționarea definitivă a acțiunii disciplinare, dacă exercitarea în continuare a funcției ar putea afecta desfășurarea cu imparțialitate a procedurilor disciplinare sau procedura disciplinară este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiției.

Un spațiu amplu în cadrul reglementării, art. 55 alin. (1) și alin. (5), privește revocarea din funcția de membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii. Au fost stabilite cazurile în care poate fi dispusă revocarea, procedura în care au loc adunările generale la nivelul instanțelor și al parchetelor, de asemenea, procedura finală prin care se adoptă decizia de revocare.

În sfârșit, este foarte important și trebuie reținut că Inspecția Judiciară rămâne, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, este condusă de un inspector-șef numit prin concurs organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, ajutat de un inspector-șef adjunct procuror, desemnat de inspectorul-șef.

De asemenea, reglementarea de la art. 65, 66, 67 și următoarele privește atribuțiile inspectorului-șef, modalitatea

în care acesta este numit, de asemenea, cum sunt numiți inspectorii-șefi adjuncți și inspectorii judiciari.

Din această prezentare cred că rezultă fără putință de tăgadă pentru oricine face o analiză obiectivă că în toată reglementarea nu are nimic legătură cu activitățile politice. Este o reglementare tehnică, juridică, prin care se lămurește foarte clar modul în care funcționează această instituție, care sperăm noi să-și poată îndeplini, în noile condiții, cu adevărat rolul de garant al independenței justiției și de organism de autoreglementare a sistemului judiciar.

Fac precizarea că cvasimajoritatea amendamentelor admise vin de la Consiliul Superior al Magistraturii sau sunt amendamente care au fost acceptate în cadrul dezbaterilor. Vă mulțumesc mult pentru atenție.

Cătălin Daniel Fenechiu

#141008

## **Domnul Cătălin Daniel Fenechiu:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Partidul Național Liberal a anunțat încă din octombrie 2016 că susține adaptarea legilor justiției la necesități, pentru că trecerea timpului nu poate să nu afecteze o legislație chiar și excepțională. În momentul când trec 13 ani de zile, este firesc că trebuie să faci modificări, este firesc că trebuie să adaptezi legea la evoluția societății și la evoluția corpului magistraților.

Din păcate însă, bunele intenții ale Partidului Național Liberal nu au fost respectate de majoritatea parlamentară și noi nu prea am înțeles foarte bine acest lucru, întrucât, așa cum am declarat public încă de la sfârșitul anului trecut – reprecizez, ca să fie foarte bine înțeles –, Partidul Național Liberal și-a dorit să modificăm și Legea nr. 303, și Legea nr. 304, și Legea nr. 317. Dar Partidul Național Liberal și-a dorit ca aceste modificări să le facem într-o transparență reală, într-un dialog real cu magistrații și într-un termen rezonabil, fără termene impuse, fără suprapunerea ședințelor și fără ca tăvălugul majorității să funcționeze, când e nevoie, precum un tanc sovietic, chestiune care s-a întâmplat încă de la începutul comisiei speciale și care s-a agravat pe măsură ce timpul trecea și ne apropiam de sfârșitul sesiunii parlamentare.

Spuneam ieri, și nu o spuneam în glumă, că am ajuns în situația în care, în anumite momente, ar trebui să fiu în trei locuri: ar trebui să fiu în plenul Senatului, ar trebui să fiu în plenul Camerelor reunite și, în același timp, ar trebui să fiu și în comisia specială de coduri. Evident că este imposibil și evident că este imposibil pentru orice om care nu se poate clona în trei corpuri să se prezinte în trei locuri.

Pentru PSD însă, această operă de... operă de modificare a codurilor a fost foarte simplă: câte un om în fiecare comisie, câțiva, ca să existe la număr și să treacă la vot, și totul pe repede înainte.

În opinia Partidului Național Liberal nu așa trebuiau modificate aceste legi. Întrucât însă nu am de gând să fac o radiografie a acestei maniere – despre care am vorbit nu doar eu, de mai multe ori, și sunt convins că mai mulți oameni și din cadrul Partidului Social Democrat, și din cadrul ALDE, și din cadrul UDMR cunosc aceste realități, dar, din păcate, apreciază ei că nu au ce face –, o să vă spun concret. Fără îndoială, Legea nr. 317 a suportat cele mai puține modificări. Este, practic, din perspectiva modificărilor, cea mai puțin importantă, aș putea spune, pentru că nicăieri în spațiul public nu am auzit despre orori sau diverse lucruri care ar bulversa justiția sau ar face, nu știu..., ceva.

S-a vorbit foarte mult despre modificările Legii nr. 303, s-a vorbit foarte mult despre Secția specială pentru magistrați, însă despre Legea nr. 317 s-a vorbit mai puțin. O să vă spun, dragi colegi, și o să vă atrag atenția asupra a două prevederi – da? – pe care eu le apreciez importante și dumneavoastră urmează să decideți, că dumneavoastră veți decide, noi fiind minoritari și, cu o treime, necontând la vot, că suntem, că nu suntem, dumneavoastră puteți face orice.

La art. 18 alin. (4), bunăoară, art. 18 reglementând validarea de către Senatul României a rezultatelor alegerilor pentru Consiliul Superior al Magistraturii, vechea reglementare spunea că Senatul României validează și imediat în același aliniat, alin. (4), spunea că Senatul poate invalida, în situația în care constată că alegerile au fost viciate. În mod cu totul și cu totul de neînțeles, nici în comisie nu am înțeles, a fost eliminată continuarea.

În momentul de față, neexistând nicio precizare în acest sens, Senatul României poate oricând să invalideze lista de magistrați aleși, judecători sau procurori, pe un motiv care..., mă rog, nu-i place președintelui de partid că sunt patru judecători sau cinci, sau trei procurori care i se pare Domniei Sale, mă rog, că ar avea ceva cu Domnia Sa. Mă rog, motivele pot fi oricare.

Și stau și mă întreb de ce nu am reglementat și care sunt condițiile în care Senatul poate să... poate să respingă validarea. Pentru că îmi aduc aminte că, în momentul în care Președintele României respinge o numire, am cerut să o facă motivat, o singură dată. Ei, eu cred că Președintele României este pe aceeași linie, este capul Executivului și, teoretic, ar trebui să beneficieze de un tratament egal. Constat însă că majoritatea parlamentară apreciază că Senatul poate face orice și nu înțelege să limiteze sau să detalieze care sunt situațiile în care Senatul României poate să nu valideze lista respectivă. Eu sper să vă gândiți la treaba asta, că putem ajunge la un moment dat când majoritatea nu o să mai fie cea care este astăzi.

V-aș atrage atenția asupra unui al doilea aspect, despre inspectorul-șef al Inspecției Judiciare. O să-mi permit să nu fiu atât de tehnic ca domnul Țuțuianu, eu am încercat să fiu tehnic în comisie, aici nu are rost, pentru că marea majoritate a colegilor nu sunt de formație juridică și nici nu urmăresc textul ca să mă poată cenzura.

Inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, domnilor, este, în momentul de față, o persoană cu extrem de multă autoritate. Practic, inspectorul-șef este cel care face totul în ceea ce privește Inspecția Judiciară. El este numit de plenul CSM-ului pe un interviu în care este intervievat de o comisie formată din trei judecători, un procuror și un reprezentant al societății civile.

Auzeam dezbaterile publice și auzeam părerea magistraților, inclusiv părerea unor oameni din CSM, care întrebau așa: păi, dacă v-ați dorit o procedură transparentă, nu era firesc să-l audieze întregul Consiliu Superior al Magistraturii? Ce facem? Împărțim membrii CSM în membri mai speciali și membri mai puțin speciali? De ce să alegem cinci din membrii CSM-ului și să nu-i lăsăm pe toți 21 să decidă? De ce?

O a doua întrebare aici este legată de faptul că, în raport cu puterile pe care le are șeful Inspecției Judiciare, eu stau să mă întreb: cine poate să contrabalanseze tendința pe care o poate avea orice om spre a proceda altfel decât trebuie, da? Păi, în contextul în care dumneavoastră în fiecare discurs public ați vorbit de „Portocală” – și eu am fost de acord cu dumneavoastră –, eu vă pun următoarea întrebare: ce se întâmplă dacă „Portocală 2” ajunge șeful Inspecției Judiciare sau dacă cel care nu este astăzi „Portocală”, ales șef al Inspecției Judiciare, devine „Portocală”?

În speranța că ați înțeles punctul nostru de vedere, în special pentru considerente care țin de modul în care ați înțeles să reglementați anumite lucruri, Partidul Național Liberal va vota împotriva Legii nr. 317. Asta însă nu vă împiedică ca, în ipoteza în care ați înțeles din lucrurile pe care le-am semnalat că ele nu sunt în regulă, să corectați, așa cum ați corectat ieri la Legea nr. 303.

Vă mulțumesc frumos.

Vlad Tudor Alexandrescu

#148341

## **Domnul Vlad Tudor Alexandrescu:**

Doamnelor și domnilor senatori,

În ultimul deceniu, România a reușit, în ciuda rezistenței puternice din partea unui segment larg al spectrului politic, să construiască o justiție puternică și independentă, bazată pe profesionalismul și pe devotamentul judecătorilor și al procurorilor români.

Succesele înregistrate în lupta împotriva corupției au transformat precedentul românesc într-un model pentru alte state din regiune. Totuși, actuala coaliție PSD–ALDE, la care, în mod rușinos, se alătură și UDMR, aflată la guvernare și condusă de lideri politici urmăriți penal sau având deja procese penale pe rolul instanțelor, a declanșat o ofensivă puternică împotriva justiției independente. Acum, coaliția PSD–ALDE–UDMR pregătește din nou modificări majore ale legislației privind organizarea și funcționarea justiției, de natură să aducă judecătorii și procurorii sub conducerea politică a guvernanților.

Modificările legislative propuse de coaliția dumneavoastră, doamnelor și domnilor, și introduse în procedură de urgență în Parlamentul României aduc atingeri grave independenței justiției, printr-o serie de măsuri care reamintesc de legislația anterioară aderării României la Uniunea Europeană.

Magistrații din întreaga țară resping ferm noile proiecte de modificare a legilor justiției, „realizate fără consultarea prealabilă a magistraților în cadrul unei proceduri firești, ținând seama în mod corespunzător de punctul lor de vedere, așa cum a cerut expres Comisia Europeană, fără o expunere de motive corespunzătoare și fără studii de impact, respectiv cu ignorarea unui aviz recent al Consiliului Superior al Magistraturii și a poziției ferme a corpului magistraților, prin deturnarea unei proceduri legislative, neasumată de Guvern, în urma reacțiilor publice”.

În pofida unei opoziții ferme din partea a peste 4.000 de magistrați, care au semnat memoriul inițiat de Forumul Judecătorilor, a Consiliului Superior al Magistraturii și a masivelor proteste publice, coaliția PSD–ALDE–UDMR insistă asupra unor modificări care întorc justiția în epoca Năstase–Stănoiu.

Vlad Tudor Alexandrescu

#151795

## **Domnul Vlad Tudor Alexandrescu:**

Vă rog. La obiect.

Modificările din Legea nr. 317 modifică... fac ca atribuțiile plenului CSM să fie mult diminuate și cresc competența secțiilor pentru judecători, respectiv procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, fapt care, cu siguranță, va conduce la fragmentare și la un conflict decizional în interiorul instituției.

Nu în ultimul rând, aș spune că e mult mai ușor de exercitat controlul politic asupra secțiilor CSM decât asupra plenului CSM.

De asemenea, plenul CSM nu va mai propune președintelui numirea și eliberarea din funcție a procurorilor și a judecătorilor și nu va mai avea o serie de atribuții esențiale cu privire la cariera magistraților, precum: dispunerea promovării judecătorilor și a procurorilor, organizarea de concursuri pentru numire și promovarea

în funcții sau numirea comisiilor pentru evaluarea profesională a judecătorilor și a procurorilor.

Rolul constituțional al CSM este acela de garant al independenței justiției, ca organism colegial. Toate aceste modificări afectează profund funcționarea unitară și structura colegială a Consiliului Superior al Magistraturii.

Procedurile referitoare la numirea sau la cariera magistraților sunt demersuri strâns legate de independența și funcționarea optimă a sistemului judiciar. Motiv pentru care astfel de decizii au nevoie de avizul plenului CSM, în componența sa prevăzută de lege.

Prin diminuarea rolului plenului CSM există riscul de a crea în cadrul aceleiași instituții două structuri paralele, care nu mai colaborează eficient pentru a asigura și garanta buna funcționare și independența sistemului judiciar în integralitatea sa, factorul politic speculând această dualitate a carierei magistraților între judecători și procurori și acționând după principiul _divide et impera_ în relația cu sistemul de justiție.

S-a mai propus, totodată, relaxarea condițiilor de revocare a membrilor aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii față de situația din prezent, când decizia de revocare a unui membru ales al CSM necesită votul a două treimi din numărul judecătorilor sau procurorilor.

O asemenea vulnerabilizare a statutului de membru al CSM nu face decât să crească presiunea exercitată asupra magistraților.

La 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, justiției române și magistraților care o fac posibilă li se propune o subordonare față de voința politică a diferitelor partide de guvernare. Prin subminarea unei justiții independente, statului de drept din România i se substituie un stat de tranziție cu trăsături oligarhice.

Cel mai important. Este pusă în pericol egalitatea în fața legii și apar premisele creării unei caste politice intangibile, care se sustrage politicilor anticorupție.

Independența sistemului judiciar din România și continuarea luptei anticorupție sunt esențiale pentru protejarea statului de drept din țara noastră. Majoritatea zdrobitoare a magistraților români, Consiliul Superior al Magistraturii, precum și Înalta Curte de Casație și Justiție a României au respins ferm propunerile de modificare a legilor justiției și au cerut ca vocea să le fie ascultată în cadrul unei dezbateri publice, care ține de esența unui stat de drept și democratic.

Grupul parlamentar al Uniunii Salvați România, din respect pentru o justiție independentă, va vota împotriva Propunerii legislative pentru modificarea Legii nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii și vă rugăm, cu toată responsabilitatea pe care o avem, să faceți, doamnelor și domnilor senatori, același lucru.

Cseke Attila Zoltan

#156526

Legat de Inspecția Judiciară, este mai profesională, așa cum scrie astăzi și este în vigoare, legea care spune că acțiunea disciplinară pentru abateri disciplinare ale procurorilor și judecătorilor se poate exercita de către Inspecția Judiciară, ministrul justiției și președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau este mai profesională propunerea legislativă care limitează această atribuție numai la Inspecția Judiciară și scoate din această ecuație ministrul justiției și pe președintele Înaltei Curți?

Cred că înțelegeți și dumneavoastră că întrebarea este retorică. Deci atunci când vorbim despre profesionalism, atunci, haideți să comparăm textele care ni se propun și care sunt în vigoare.

Nu se ia absolut nimic de la Inspecția Judiciară. Mai mult decât atât, se întărește ideea în textul propunerii că Inspecția Judiciară funcționează independent operațional în raport cu CSM, în raport cu instanțele judecătorești, în raport cu parchetele de pe lângă instanțe, reglementări care nu sunt astăzi în legea în vigoare.

Și încă o chestiune pe care aș invoca-o și la care, ca paranteză, aș spune că ar fi bine să fie transpusă și pe alte domenii. Este un text legislativ care a fost extins față de... sau se propune a fi extins față de legea în vigoare în care se spune că CSM apără independența, imparțialitatea sau reputația profesională a judecătorilor sau procurorilor. În cazul în care, în urma analizei efectuate de către CSM, se constată că această imparțialitate, această independență sau reputație profesională a fost încălcată, prin diferite discursuri, puncte de vedere, emise chiar și în mass-media, CSM-ul dă un punct de vedere printr-o hotărâre care se regăsește într-un comunicat, comunicat de presă, dacă doriți.

Legea, propunerea legislativă, reglementează foarte clar că acest comunicat în care se apără reputația profesională a unui procuror sau judecător, independența sau imparțialitatea lor, acest comunicat, în mod obligatoriu, trebuie publicat în același ziar, pe același post de televiziune, în maximum șapte zile, exact în locul și la ora la care s-a făcut acel atac la imparțialitate, independență și reputație profesională.

Deci, atunci când vorbim de profesionalism, eu cred că, dacă ne uităm la acest text legislativ, este, în mod evident, ceva în plus care apără independența și imparțialitatea procurorilor și a judecătorilor, prin mecanisme pe care le instituie, și sunt chestiuni care țin de profesionalismul acestor categorii.

Și, așa cum v-am spus și la celelalte două proiecte legislative, aici, la acest proiect legislativ, cel puțin în Camera Deputaților, au fost cele mai multe amendamente. 72% din amendamentele admise sunt venite sau susținute de către organismele profesionale din partea procurorilor și a judecătorilor.

Vom susține această propunere legislativă. Mulțumesc.

Șerban Nicolae

#185502

Mulțumesc, domnule președinte. Nr. crt. 109 în lista de amendamente admise.

Este o situație pe care, probabil, nu am reușit eu s-o argumentez suficient de limpede. Art. 55 alin. (3) lit. b). E vorba de procedura de revocare a membrilor aleși.

În textul adoptat de Camera Deputaților se spune: „Consiliul declanșează demersurile de retragere a încrederii la cererea a cel puțin 10 adunări generale în cazul judecătoriilor sau parchetelor de pe lângă judecătorii, 3 adunări generale în cazul tribunalelor sau parchetelor de pe lângă tribunale, o adunare generală în cazul curților de apel sau al parchetelor de pe lângă curțile de apel.”

În amendamentul adoptat în comisie s-a spus că se declanșează procedura la cererea a cel puțin jumătate din instanțele sau parchetele pe care le reprezintă membrul ales. Mă rog, textul este și incomplet.

Vă rog să observați că, probabil, nu s-a înțeles foarte exact că nu suntem la faza revocării, ci la faza declanșării procedurii de revocare. Subiectul de sesizare este doar în parte, e ca și cum am avea deja majoritatea judecătorilor sau procurorilor de la instanță, respectiv parchetele care cer revocarea. Or, în cazul în care avem mai mult de jumătate din numărul acestora, nu mai avem nevoie să facem alegeri. Sesizarea pentru adunările generale se face la cererea a 10 judecătorii sau parchete de pe lângă judecătorii, a trei adunări generale în cazul tribunalelor sau al parchetelor de pe lângă tribunale. Procedura în cadrul întregului articol presupune că, după ce se sesizează Consiliul cu o asemenea solicitare, se convoacă adunările generale, urmând că judecătorii, respectiv procurorii de la instanțele sau de la parchetele pe care le reprezintă membrul ales al CSM în cauză se pronunță prin vot, jumătate plus unu din numărul total determinând soluția: dacă se revocă sau se păstrează în funcție acel membru ales al CSM. N-avem cum să punem condiție de minimum jumătate din instanțe sau parchete, pentru că asta, de fapt, ar duce la o repetare a unei decizii deja luate și ar face inutilă adunarea generală.

Vă rog să fiți de acord cu amendamentul de respingere, de eliminare din textul amendamentelor admise a amendamentului de la poziția curentă 109, lista amendamentelor admise.

Mulțumesc.

Cuprins

Stenograma

Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru

Dezbaterea și adoptarea Propunerii legislative pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (L547/2017)

Dezbateri asupra Propunerii legislative pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii (L548/2017; dezbaterile vor continua într-o ședință viitoare)