Șerban Nicolae

## **Domnul Șerban Nicolae:**

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

După atâtea discursuri primite cu aplauze și care au evocat, pe alocuri, partea istorică și mai puțin legislativă, dați-mi voie să atrag atenția – din punctul meu de vedere, a rezultat cu claritate chiar din dezbaterile de până acum – că este cel puțin discutabil, dacă nu periculos, să tranșăm prin lege chestiuni istorice. A intra într-o zonă care face încă obiectul unor dezbateri între profesioniști, în principal, cu o măsură legislativă prezintă oarecare riscuri.

Din acest punct de vedere, să știți că există oameni care nu cred că Isus Cristos a înviat a treia zi, alții care îl cred un profet important, dar nu cel mai important. Nici măcar din acest punct de vedere lucrurile nu sunt pentru toți unanim acceptate.

Și, atunci, cu riscul de a deranja, eu aș vrea să spun că acea triplă ipostaziere de care vorbea colegul puțin mai devreme este rezultatul unor coincidențe. 10 mai 1877 nu a fost o zi aleasă întâmplător și nici o zi rezultată dintr-o interpelare, ci a fost un eveniment gândit, planificat ca să dea o anumită greutate unui personaj care nu era, la vremea respectivă, oricât ar vrea unii să ne convingă, foarte popular. Îi urmase pe tron lui Cuza, care era, într-adevăr sau cel puțin așa se spune, cel puțin creația populară îl arăta ca un personaj popular. Porecla de „Hop în țoale” nu am inventat-o eu și nici comuniștii, dar dincolo de chestiunea...