Șerban Nicolae

## **Domnul Șerban Nicolae:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Poate n-am fost eu suficient de explicit ieri. Insulta și calomnia sunt fapte antisociale într-o societate normală. Ele și acum sunt sancționate, dar doar sub aspect civil, pecuniar.

Să spunem că nu e bine să sancționăm, câtă vreme admitem că, civil, se poate sancționa, reprezintă, în opinia mea, o fractură logică. Și am mai spus-o și ieri, dar poate nu am reușit să mă fac bine înțeles, nu sunt un foarte bun vorbitor.

Când o faptă este considerată de societate ca prejudiciantă, ca antisocială, ca producând o vătămare unor raporturi firești între oameni, este sancționată doar pecuniar, înseamnă că ea nu are gravitatea unei infracțiuni, nu prezintă acel pericol social pe care, mai nou, unii îl confundă cu pericolul concret pentru ordinea publică – dar nu stau să fac acum detalii – al unei infracțiuni.

De aceea, aș vrea să se înțeleagă că insulta este o onoare adusă demnității, calomnia presupune o minciună. Aș vrea să se înțeleagă. Calomnia este o minciună spusă cu bună știință despre o altă persoană în public cu scopul de a produce o vătămare acelei persoane.

Eu n-am cum să apăr calomnia, dreptul la calomnie, cu tot respectul! Chiar dacă și eu sunt victima unor calomnii și a unor insulte..., că n-am exercitat o acțiune în instanță și, cu experiența a 20 de ani de avocatură, este altceva. Dar rămâne o faptă antisocială gravă. De aia, în Constituția noastră am spus că libertatea de exprimare nu poate aduce atingere onoarei, reputației, demnității.

În toată Europa civilizată se sancționează penal. Noi sancționăm doar civil, dincolo de faptul că – cei care-și amintesc, probabil, de Caragiale și de schița „Judecata”, era la un moment dat o replică: „Și, cu onoarea mea nereperată, cum rămâne?!” – onoarea și demnitatea, atunci când sunt vătămate, efectul sancțiunii pecuniare nu are și caracter integral reparatoriu.

Dacă cineva este victima unui furt și se găsește obiectul furat, el este restituit. E adevărat, dacă cineva fură un teren de 60 de milioane de euro, se restituie și terenul și e obligat să plătească și 60 de milioane de euro, dar s-a reparat prejudiciul, s-a readus în situația inițială. Onoarea și demnitatea nu pot fi refăcute prin faptul că ai primit niște bani. Ba, mai mult decât atât, cei care se simt lezați în demnitate și onoare nu au cum să facă dovada îndestulării lor prin bani, să-și cuantifice demnitatea și onoarea. De aceea, de multe ori, aceste procese se termină prin respingerea acțiunilor și ceea ce este mai grav este că cel care a comis acea minciună – repet, calomnia este o minciună, o afirmație falsă făcută în public – va spune public: „Am avut dreptate, cutărică este un infractor, cutărică este un incestuos, cutărică este un pedofil” și așa mai departe, orice altă afirmație sau imputație gravă.

Aș vrea să înțelegeți că, din punctul meu de vedere, cei care, de 150 de ani, consideră în sistemul românesc, în societatea românească că insulta și calomnia sunt fapte prejudiciante cu caracterul social al unei infracțiuni au judecat corect. Și cei care, de dragul imaginii, au dus totul în discuția cu demnitarii și cu presa au făcut-o ipocrit, au făcut-o fățarnic și au făcut-o pentru o judecată de moment. Nu au avut nimic de câștigat.