Sergiu Nicolaescu

## **Domnul Sergiu Nicolaescu:**

Mul˛umesc, domnule pre∫edinte.

Cuv‚ntul meu ar putea s„ Ónceap„ cu o Óntrebare: pe cine deranjeaz„ Ón Rom‚nia cultul pe care-l merit„ eroii rom‚ni c„zu˛i Ón cel de-Al Doilea R„zboi Mondial!?

Nu exist„, Ón Rom‚nia, nici un cimitir pentru eroii c„zu˛i Ón cel de-de-Al Doilea R„zboi Mondial. Nu mai vorbesc de unele momente, care ar trebui s„ existe, de omagiu adus acestora. M„ g‚ndesc la cei c„zu˛i acum 60 de ani la Cotul Donului, la Stalingrad, din Caucaz p‚n„ Ón Moldova ∫i mai departe, pentru eliberarea Europei. Nu Ómi voi ar„ta niciodat„ admira˛ia fa˛„ de politicienii deceniului ’30-’40 care au t‚r‚t ∫i au b„gat Rom‚nia Óntr-un r„zboi, al„turi de Germania nazist„ ∫i Italia fascist„, ˛„ri care au fost acelea care au ∫tirbit Rom‚nia Mare Ón anii ’39-’40. Un r„zboi nefericit.

Dar cu ce sunt de vin„ acei rom‚ni, acei solda˛i, ofi˛eri care au c„zut pe front, Ón mizerie, au Ónghe˛at Ón iernile grele ale Rusiei, s-au Ónecat Ón Marea Neagr„ Óncerc‚nd s„ scape de prizonieratul rus Ón Caucaz, care au murit pe p„m‚ntul Moldovei, ap„r‚ndu-∫i patria, execut‚nd ordinul pe care-l primeau de la cei care conduceau ˛ara Ón acele momente.

Am trecut ieri, cu ma∫ina, prin Moldova, am traversat-o ∫i, la Ruginoasa, am Ónt‚lnit ni∫te cruci pe care scria îEroilor c„zu˛i Ón Al Doilea R„zboi Mondial“.

Doamnelor ∫i domnilor,

Ne este ru∫ine s„ trecem vreun nume?!

Ne este ru∫ine s„ spunem Ón ce condi˛ii au murit acei oameni?! C„ ap„rau p„m‚ntul ˛„rii?! C„ au executat ordinele unor oameni ca noi, care suntem politicieni, ∫i a∫a erau ∫i cei din anii respectivi?! Pentru c„ nimic nu se putea Ónt‚mpla dac„ aceste ordine nu veneau de la oamenii politici, de la clasa politic„ de atunci.

Ne este ru∫ine s„ spunem c„ am gre∫it!? C„ au murit din vina noastr„?! Œntreaga ˛ar„ a avut de suferit. Œntreaga ˛ar„. O s„-mi spune˛i: îDa’ ∫i ast„zi Rom‚nia este o ˛ar„ s„rac„ ∫i se zbate cu s„r„cia“. Da, este adev„rat, dar vreau s„ v„ spun c„, Ón acela∫i timp, v„ asigur c„ niciodat„ nu s-au cheltuit mai multe sute de milioane, miliarde de dolari pentru lux ∫i pentru traiul bun al unei categorii de oameni Ómbog„˛i˛i dup„ Revolu˛ie.

™i, atunci, pun sincer Óntrebarea — cum este posibil s„ nu avem un singur cimitir, un singur cimitir cu eroii c„zu˛i Ón cel de-Al Doilea R„zboi Mondial?!

Cum este posibil s„ nu fie prev„zut nic„ieri un astfel de omagiu, pe care trebuie s„-l aducem acestor victime ale clasei politice din perioada respectiv„, victime ale noastre, ale Rom‚niei.

Cu ani Ón urm„ am descoperit Óntr-un cimitir militar, chiar Ón Bucure∫ti, c„ existau ni∫te cruci ale pilo˛ilor rom‚ni c„zu˛i Ón Al Doilea R„zboi Mondial. Pe ele scria îErou c„zut Ón r„zboiul sf‚nt Ómpotriva bol∫evismului“ ∫i aveau o bucat„ de arip„ sau o elice de avion.

Ei bine, cu c‚t„ ur„ regimul ceau∫ist a desfiin˛at aceste morminte, ca s„ poat„ s„ scoat„ aceste cruci, aceste Ónsemne care erau istorie, de fapt, istorie dur„ pentru to˛i, o memorie dur„ care trebuie s„ ne Ónsemneze, care trebuie s„ fie important„ pentru noi, ∫i au construit blocuri. ™i a∫a au sc„pat de singura m„rturie c„ am avut sute de mii de oameni, 150.000 c„zu˛i la