Sergiu Nicolaescu

## **Domnul Sergiu Nicolaescu:**

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Mulþumesc antevorbitorului pentru modul potrivit în care a gãsit soluþiile ºi s-a apropiat de adevãr.

Doamnelor ºi domnilor,

Pe plan european, cinematografia este consideratã un domeniu strategic atât raportat la potenþialul sãu economic, cât mai ales pentru menþinerea ºi afirmarea identitãþii europene.

În toate statele Uniunii Europene, ºi nu numai, au fost create mecanisme prin care statul ºi agenþii economici din industria audiovizualului sprijinã în mod substanþial existenþa ºi dezvoltarea acestui sector.

În materia audiovizualului, acquis-ul comunitar european recomandã instituirea de contribuþii, ceea ce spunea antevorbitorul meu.

Art. 151 din Tratatul de la Amsterdam privind constituirea Comunitãþii Europene precizeazã cã domeniul culturii este în competenþa ºi reglementarea statelor membre. Astfel, statele membre ale Uniunii Europene au deplina libertate de a stabili sisteme de sprijin pentru cinematografiile naþionale. Sprijinul de stat este divers: în Anglia, se acordã pe an 150 de milioane de lire sterline de la stat ºi 50 de milioane de lire sterline de la Loteria naþionalã; în Rusia, anul acesta, contribuþia a fost de 200 de milioane de dolari; în þãrile nordice, filmul naþional este în totalitate subvenþionat de stat.

În România existã un astfel de sprijin, sub forma unei taxe de 2% din abonamentele societãþilor prin cablu, încã de la apariþia Ordonanþei de urgenþã nr. 152, de pe vremea domnilor Isãrescu ºi Caramitru, ca ministru al culturii, din octombrie 2000. În 1999, a fost produs un singur film; în 2000, nici un film; în 2001, am produs 8 filme; în 2002, 12 filme; în 2003, am planificat 14 filme pe baza Ordonanþei de urgenþã nr. 152. Aceastã creºtere se datoreºte, aºa cum am spus, Ordonanþei nr. 152 din 2000, Legii nr. 22 din 1999 ºi Ordonanþei de urgenþã nr. 9 din 2001.

În vederea integrãrii europene, România nu poate sã ignore necesitatea culturalã de a-ºi reînvia cinematografia. De la 180 de milioane de spectatori în 1988, am ajuns la 5 milioane în 2001 ºi mai puþini în 2002, din cauza acestei crize, bineînþeles, crizã datoratã apariþiei mai multor posturi de televiziune ºi, mai ales, sistemului de cablu prin televiziune.

Astfel, în timp ce difuzarea de filme în cinematografe a scãzut de 40 de ori, societãþile de cablu TV au avut în anul 1999 un profit aproximativ de 500 de miliarde lei, adicã de zece ori mai mult decât în 1993. Cinematografele, dintr-un numãr de 413, sunt astãzi utilizate doar jumãtate, mai puþin de jumãtate. Într-un an se proiecteazã în cinematogafe 100, maximum 120 de filme noi, iar printr-un abonament la cablu se pot vedea 30 de filme pe zi, adicã în trei zile, un numãr de filme egal cu câte se proiecteazã în cinematogafele din România.

Prin bugetul de stat pe anul 2003 au fost alocaþi pentru producþia de filme 15 miliarde. Începem de mâine sã lucrãm la acest buget, adicã, preþul unui singur film de ficþiune ºi un singur film documentar, în timp ce se produc în þarã prestaþii de servicii la filme strãine, deci prestaþii de servicii în domeniul cinematografiei, în valoare de peste 100 de milioane de dolari.