Sever Voinescu-Cotoi

## **Domnul Sever Voinescu-Cotoi:**

Mulțumesc, doamnă președinte. Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri, Doamnă președinte, Domnule președinte al Senatului, Dragi colegi,

Ieri, de la această tribună, mai mulți oratori au vorbit despre „iarna vrajbei noastre”. Este, știe toată lumea, începutul piesei „Richard al III-lea” de William Shakespeare și vă propun să ne aducem aminte acum întregul citat:

„Azi iarna vrajbei noastre s-a schimbat, Prin soarele lui York, în toi de vară.”

Mi se pare elocvent că, după ce ieri am discutat despre „iarna vrajbei noastre”, astăzi ne-am strâns să vorbim despre un frumos toi de vară. Ieri am vorbit despre ceea ce ne desparte, azi vom vorbi despre ceea ce ne unește.

Omagiem azi Ziua Unirii Mici, a Unirii Principatelor Române de la 1859. Atunci, pe 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales, la București, domnitor și astfel s-a desăvârșit unirea Moldovei cu Țara Românească.

Momentele astrale ale istoriei au însușirea miraculoasă de a transmite învățături perfect adecvate în momentele grele ale viitorului. Să nu uităm niciodată că societatea este suma celor care au fost, a celor care sunt și a celor care vor veni. E bine să vorbim intens despre pildele unirii tocmai acum, într-un moment al dezbinării.

Nu voi reaminti evenimentele care au dus la unire și nici cele petrecute pe data de 24 ianuarie 1859. Sunt lucruri bine cunoscute oricărui român, le învățăm la școală, nu contenim să citim despre ele și să aflăm despre ele pe parcursul vieții – sunt patrimoniul cel mai de preț al istoriei noastre, sunt, până la urmă, identitatea noastră în lume –, dar cred că este nimerit să evoc, în contextul actual, câteva detalii ale acelor zile din 1859 care se constituie în lecții pentru noi astăzi.

Mai întâi, aș vrea să mă opresc asupra a două vorbe din faimosul discurs al lui Mihail Kogălniceanu la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza. Zice Kogălniceanu despre Cuza că este, citez, „la lege nouă, om nou”. Cred că așa trebuie să înțelegem și mesajul pe care astăzi ni-l transmite societatea nouă, politicienilor.

Oamenii vor o clasă politică nouă pentru timpuri noi. Cu un instinct colectiv care nu dă greș niciodată, poporul român știe că trăim vremuri în care se trece de la o rânduială la alta. Impactul uriaș, profund al crizei economice constă, cel puțin în cazul României, mai ales în remodelarea unei mentalități. Oamenii știu că după 2010 și 2011 nu mai putem face politică așa cum s-a făcut în anii ’90 și 2000. Oamenii știu că reformele trebuie să continue și că trebuie să fie făcute de politicieni onești care se pricep. Politica nu mai poate fi locul vechilor metehne într-o lume guvernată de o lege nouă.

Putem noi – noi, cei de aici și cei care lipsesc astăzi –, putem noi să fim acești oameni noi pentru vremea nouă? Sunt oameni în stradă care ne strigă în față că nu. Dar, până la urmă, decizia va aparține majorității românilor, care se vor exprima la urnă. Noi știm că în stradă nu se află majoritatea. Noi știm însă că majoritatea privește atent ceea ce facem noi în aceste zile și, până la urmă, la urne, majoritatea va decide dacă ne putem ridica la înălțimea exigențelor noului timp.