Sógor Csaba

## **Domnul Sógor Csaba:**

Mul˛umesc, domnule pre∫edinte. Stima˛i colegi.

History is his story, adic„ îIstoria este povestea vie˛ii fiec„ruia“.

Œn ultima vreme s-a vorbit mult despre cei 13 generali martiri ai Armatei revolu˛ionare ungare, despre acei 13 generali care au fost executa˛i din Ónalt ordin imperial la Arad, la 6 octombrie 1849. Revolu˛ia a fost Ón„bu∫it„ Ón s‚nge de for˛a celor dou„ imperii europene ale vremii. Cei 13 martiri ai revolu˛iei, executa˛i la Arad, au luptat pentru un ideal comun al tuturor popoarelor acestei p„r˛i a Europei: libertatea.

Este un paradox al istoriei c„ o parte dintre popoarele Imperiului, duse Ón eroare de promisiunile Ómp„ratului ∫i de conduc„torii lor, au luptat pe partea care mai t‚rziu s-a dovedit gre∫it„. Croa˛ii, de exemplu, sub conducerea banului Elasiç, au fost primii care s-au al„turat chem„rii puterii asupritoare habsburgice. Poporul maghiar a convie˛uit pa∫nic cu poporul croat timp de aproape un mileniu. Istoria comun„ a dat s„ avem ∫i mul˛i eroi comuni. Disputele nedemne Óncep nu atunci c‚nd avem eroi comuni. Œn aceste cazuri avem numai probleme de origine. Disputele Óncep c‚nd din considerente de politic„ actual„ sau, pur ∫i simplu, din r„st„lm„cirea acelor evenimente Ón care eroul nostru este considerat du∫manul vostru ∫i viceversa. Dar ceea ce am reu∫it cu croa˛ii nu Óntotdeauna am reu∫it ∫i cu celelalte popoare cu care am convie˛uit. Ascult‚nd ∫i citind Ón ultima vreme p„rerile ∫i comentariile despre 1848, de multe ori m-am izbit de fapte ∫i de date pe care nu le-am Ónt‚lnit p‚n„ acum: cifra magic„ de 40.000 de rom‚ni, respectiv 100 de preo˛i ortodoc∫i masacra˛i de a∫a-zi∫ii generali terori∫ti.

Unde este morm‚ntul comun al acestora? C‚nd am vizitat cimitirul comun al celor 28.000 de oameni c„zu˛i la 1526 Ón b„t„lia de la Mohaci am g„sit un c‚mp imens cu mii de schelete ∫i cranii. Despre morm‚ntul comun al celor 40.000 de uci∫i Ón 1848-1849 nu ∫tim. ™tim Óns„ de c‚teva morminte comune unde zac osemintele locuitorilor maghiari ai ora∫elor Zlatna, Abrud ∫i Aiud. Pe valea Ampoiului, la Prisaca, exist„ o piatr„ funerar„ cu o singur„ inscrip˛ie: PAX. Acel loc este morm‚ntul comun al c‚torva sute de localnici maghiari, copii, femei ∫i b„tr‚ni. Cei care d„r‚m„ morminte, Ó∫i reneag„ promisiunile ∫i nu vor s„ reconstruiasc„ ceea ce au d„r‚mat, crez‚nd c„ pot schimba cursul istoriei, sunt aidoma acelora care nu de mult„ vreme lansau lozinci de genul îIstoria se scrie ∫i se rescrie sub ochii no∫tri“.

Œn Revolu˛ia din 1848—1849, dup„ m„rturiile vremii, aici, Ón ˛ara noastr„, au murit 7—8.000 de oameni. ™i moartea unui singur om este dureroas„. La Arad, pe 6 octombrie 1849 au murit 13 oameni, ofi˛eri, generali de armat„, oameni care au luptat pentru o cauz„ dreapt„: libertatea popoarelor. Cei care au ridicat acel monument l-au ridicat pentru cinstirea memoriei lor ∫i a tuturor celor c„zu˛i Ón luptele pentru idealul libert„˛ii. Au ridicat Ón memoria s‚rbului, armeanului, croatului, polonezului, austriacului, germanului ∫i a maghiarului. Cel care sfideaz„ memoria lor sfideaz„ ∫i istoria acelor popoare c„rora ei le apar˛in, popoare care, la r‚ndul lor, Ói consider„ pe ace∫tia eroi.