„Antonescu și Băsescu. Servicii funerare complete în politică”
Ultimele întâmplări din viața politică românească m-au condus la concluzia că foștii noștri aliați de guvernare din cadrul USL au rămas fără partid, fără ideologie și fără slogan. Președintele demisionar al PNL, Crin Antonescu, ne-a demonstrat că a predat partidul cu totul Palatului Cotroceni, că ideologia a fost schimbată, prin trădarea Grupului ALDE și orientarea către PPE (adică către scuturile politice ale lui Traian Băsescu), și că, nu în ultimul rând, PNL-ul a rămas fără slogan politic, pentru că „Prin noi înșine”, sloganul sub care s-au reunit liberalii încă din 24 mai 1875, a fost înlocuit cu sloganul „Doar prin Băsescu”.
Îmi este foarte greu să înțeleg cum un partid care a dat peste 30 de cabinete României poate să sfârșească politic în mai puțin de șase luni! Dacă facem un bilanț al ultimelor șase luni, înțelegem exact ce s-a întâmplat în viața politică românească și de ce PNL-ul a trecut în neființă ca partid politic.
1. Desființarea USL – alianța care a marcat sfârșitul guvernărilor despotice Udrea, Boc, Băsescu, prin revenirea la normalitate și firesc.
2. Scoaterea PNL de la guvernare, de fapt primul episod al unei trădări dureroase, victima fiind același popor român care mai fusese ciuruit și la referendumul de demitere a președintelui Traian Băsescu.
3. Un rezultat foarte slab la alegerile europarlamentare.
4. Trădarea ALDE și îndreptarea PNL către popularii europeni, cu încălcarea gravă și evidentă a propriului statut, deși din 1999 partidul fusese primit în Internaționala Liberală.
5. Demisia domnului Antonescu din fruntea de președinte al PNL, deși congresul nu se pronunțase cu privire la un eventual vot de încredere sau de blam.
6. Anunțarea intenției de a nu mai candida la Președinția României de către candidatul oficial al PNL, Crin Antonescu.
Nu putem să fim naivi și să credem că cele șase momente rușinoase din viața recentă politică a PNL, momente pe care tocmai le-am enumerat, au fost creația exclusivă a domnului Antonescu. Poate am fi crezut și acest lucru, dacă nu am fi analizat cu atenție ultima ieșire publică a fostului președinte al Partidului Național Liberal. Domnia Sa, după ce a făcut un bilanț fals al activității sale politice, cel real fiind încadrat de cele șase momente rușinoase pe care tocmai le-am precizat, și-a anunțat „intenția” de a nu mai candida!
De ce a simțit domnul Crin Antonescu nevoia de a anunța doar intenția de a nu mai candida, și nu direct faptul că nu mai candidează? Cu toții știm că a avea intenția de a nu mai candida nu este totuna cu renunțarea la candidatură. Ce l-a făcut oare pe fostul președinte al PNL să utilizeze aceste nuanțe? De ce tocmai acum domnul Crin Antonescu trece de la un discurs lipsit de sens și logică politică la unul diversionist, simțind nevoia să precizeze că are doar o intenție? Ce se ascunde oare în spatele acestui paravan politic?
Toate aceste întrebări nu pot avea decât un singur răspuns: Palatul Cotroceni și Traian Băsescu!
După ce a reușit scoaterea definitivă în afara eșichierului politic a PNȚCD, Traian Băsescu mai avea de făcut doar un singur pas până când să ocupe în totalitate toată dreapta românească, și anume trecerea în neființă, din punct de vedere politic, a Partidului Național Liberal. Acest plan diabolic a avut unele rezultate minime, nereușind să se
obțină nimic mai mult decât câteva secesiuni firave, care au avut ca rezultat întoarcerea secesionarilor tot la partidulmamă. Astfel, nu a rezistat nici PNL – Aripa Tânără, nici PNL’93, nici PNL – Convenția Democratică, nici NPL (Noul Partid Liberal), nici PNL – Câmpeanu, ci doar partidul istoric PNL.
Având în vedere toate acestea, Traian Băsescu nu se putea bucura de privilegiul de a fi unicul lider al dreptei românești și atunci a decis să desființeze PNL din interior, pentru ca această structură politică să nu mai aibă vreodată șansa de a mai participa la viața politică românească. Și, uite așa, încă Președintele României a căutat calul troian din PNL, încercând ba cu Valeriu Stoica, ba cu Călin PopescuTăriceanu, dar reușind cu cel mai slab lider politic liberal, Crin Antonescu.
Este evident faptul că domnul Crin Antonescu a apelat la o scamatorie politică ieftină anunțându-și doar intenția de a nu mai candida, repliindu-se în spatele domnului Klaus Iohannis, sperând ca acesta să preia principala undă de seism care se îndrepta de la alegătorul dezamăgit către politicianul trădător, gândind că în felul acesta va reuși să-l „înfunde” politic și pe primarul Sibiului.
Este, de asemenea, evident că domnul Crin Antonescu va reevalua în toamnă situația și că va candida la funcția de Președinte al României, însă nu ca propunere a USL, așa cum era așteptat, nu ca propunere a PNL, așa cum era firesc, nici ca propunere a „Dreptei reunite”, așa cum părea la un anumit moment, ci ca propunere a „Palatului Cotroceni”!
Acesta este planul de umilire a adversarului politic lansat de Traian Băsescu, ca unul din liderii USL care i s-au opus lui la un anumit moment să contribuie decisiv la dispariția politică a partidului al cărui președinte a fost și să fie propus oficial candidat al Palatului Cotroceni la Președinția României!
Am înțeles, domnule Crin Antonescu, din ultimul discurs politic al dumneavoastră că „nu ați avut timp”. Noi cunoșteam deja acest lucru și știam ca nu ați avut timp pentru poporul român, că nu ați avut timp pentru alegătorul care și-a pus speranțele în USL și că nu ați avut timp pentru România.
Dar pentru ce ați avut timp, domnule Antonescu, că trebuie să fi făcut și dumneavoastră ceva și suntem și noi curioși să știm pentru ce a avut timp liderul PNL atunci când chiulea de la serviciu?
Dragi colegi parlamentari, lansez un apel la colegii noștri liberali, pe care îi rog să se dezică de ultimele acțiuni ale fostului lor președinte. Este un lucru cert: domnul Crin Antonescu nu mai este „la butoane” în PNL, în locul său având acest privilegiu domnul Traian Băsescu. Dacă spiritul PNL a rezistat și perioadei postbelice, deși principalii lideri au fost încarcerați, nu puteți fi dumneavoastră părtași ai desființării unui partid istoric cu o identitate politică de mai bine de 100 de ani. Așa cum cetățenii aflați sub opresiune și dictatură politică au la îndemână arma nesupunerii civice, așa și dumneavoastră, domnilor colegi liberali, aveți la îndemână arma nesupunerii politice față de planurile de desființare a mișcării liberale din România, pentru că, într-un sistem politic dominat de pluripartidism, Partidul Național Liberal își are locul său încă din 1875!
„Monica Macovei, unul din supraviețuitorii Dictaturii nulităților”
Cel mai rușinos produs al politicii românești recidivează, ceea ce mă face să cred că evoluția sa politică, și nu numai, este ireversibilă. Evident, este vorba de ultimul discipol al Anei Pauker, ultimul magistrat reprezentant al sistemului represiv de poliție politică de dinainte de 1989, Monica Macovei sau unul din supraviețuitorii Dictaturii nulităților!
„Arhanghelul justiției”, așa cum impropriu se autoetichetează, dovedind o afecțiune malefic-narcisistă, doamna Macovei, nu a suportat faptul că familia președintelui Băsescu se află în plin război, nu cu corupția, ci de aceeași parte a baricadei cu corupția, și a căutat să ne explice, de fapt să ne zgârie urechile, că scandalul Mircea Băsescu – Bercea Mondial este un nou puci direcționat împotriva lui Traian Băsescu.
Nu știm câtă credibilitate ar putea să aibă unul din puținii miniștri împotriva căruia a fost adoptată, la 13 februarie 2007, o moțiune simplă intitulată sugestiv „Minciuna – adevărul justiției Macovei” sau nu știm câtă credibilitate ar putea să aibă politicianul care a fost caracterizat în presa din România ca reprezentând imaginea unui procuror represiv, care „s-a experimentat pe tarlalele CAP-urilor”, când „priponea țăranii prinși cu știuleți în traistă”, însă, dacă tot a insistat să își prezinte punctul de vedere cu privire la scandalul politic care a iritat toate democrațiile europene, am considerat că trebuie să analizăm și noi acest discurs mincinos.
Curiozitatea m-a îndreptat către blogul oficial al doamnei Monica Macovei Pauker, unde am găsit..., ce credeți? Culmea justiției... „Am meritul de a fi creat în 2005 DNA, instituția anticorupție.... Justiția funcționează”, susține doamna discipol al Anei Pauker. Păi, dacă justiția funcționează, de ce vă deranjează că își face simțită prezența și în familia Președintelui României? Oare credeți și susțineți faptul că familia Președintelui României ar trebui să fie intangibilă, chiar dacă a săvârșit fapte de corupție la cel mai înalt nivel? De ce vă arătați atât de supărată? Din solidaritate morală față de Președintele României sau poate din frica față de propriile fapte?
Analizând în continuare blogul doamnei Macovei, îl vedem citat pe John Locke – „Unde nu este lege nu este libertate” –, urmat evident de comentariul de specialitate al doamnei Macovei: „Justiția este independentă când procurorii și judecătorii își fac datoria indiferent de persoana anchetată. Justiția este egală pentru toți... Nimeni nu este și nu trebuie să fie mai presus de lege, nici politicienii, nici familiile lor. Și în cazul Mircea Băsescu, justiția trebuie să-și urmeze cursul.”
Doamnă Macovei, una scrieți pe blog și alta susțineți public? Nu putem constata decât faptul că justiția și-a urmat cursul, iar oamenii corupți, pentru care justiția a probat cu probe pertinente, concludente și utile cauzei, sunt acolo unde reclamă Codul de procedură penală al României, or, pentru un jurist atât de „distins” ca dumneavoastră, acest lucru nu ar fi trebuit decât să vă bucure. Dacă tot vă arogați meritul de a fi înființat DNA, o instituție care îi cercetează pe corupți, ne-am fi așteptat să ieșiți public și să cereți continuarea anchetei și în ceea ce privește alte persoane, știți dumneavoastră care, pentru că, în domeniul penal, ambele coduri au fost schimbate, iar cercetarea _in rem_ se poate efectua indiferent de calitatea specială a unei persoane care are titulatura de suspect.
Ne-am fi așteptat, dacă tot susțineți ce ați postat pe blog, să protestați vehement legat de faptul că în România justiția nu este egală pentru toți, că, deși nimeni nu este și nu ar trebui să fie deasupra legii, totuși sunt persoane care se folosesc de interpretări forțate și de poziția lor pentru a scăpa de cercetarea penală... Asta am fi așteptat de la dumneavoastră, un veritabil „arhanghel al dreptății”, să protestați public că, deși Constituția României nu consacră teza imunității totale indiferent de fapta săvârșită, totuși actualul președinte se folosește de titulatura actuală, în mod neconstituțional, pentru a scăpa de rigorile justiției, mai pe înțelesul tuturor, pentru a scăpa de condamnarea penală.
Dacă tot ați considerat, doamnă Macovei, că faptele de corupție ale fratelui președintelui sunt un puci împotriva lui
Traian Băsescu, cum analizați faptele unui europarlamentar român care, cu o dușmănie cronicizată împotriva propriei țări, a cerut la Bruxelles ca România să nu mai primească fonduri de la Uniunea Europeană? Oare acesta nu este un puci în „formă epuizată” împotriva propriei țări? Veți cere ca justiția să își facă treaba și împotriva acestei tentative de subminare a propriei țări? Nu credeți dumneavoastră că această faptă a europarlamentarului român ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii de trădare?
Doamnă Monica Macovei, pentru că dumneavoastră sunteți europarlamentarul despre care am amintit, cred că ne sunteți datoare, poporului român, cu un răspuns, pentru că, în ceea ce vă privește, așteptăm ca justiția să își facă datoria cu celeritate de data aceasta.
## PAUZĂ *
* *
## DUPĂ PAUZĂ
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.