Sorin Ilieșiu

## **Domnul Sorin Ilieșiu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarație politică

De peste 23 de ani încoace, Parlamentul României este dator cu legea înființării în capitală a unui muzeu al ororilor comunismului, precum și a unui monument al victimelor acestuia.

Încă de acum opt ani am exprimat acest deziderat în „Proclamația pentru România”, publicată în 30 aprilie 2005, pe prima pagină a ziarului de impact național „Ziua”. Citez respectivul punct al proclamației: „Înființarea unui Institut național pentru studierea ororilor comunismului în România, precum și a unui Muzeu al ororilor comunismului, având sediul în București și având ca model parțial Memorialul de la Sighet.” Prin urmare, în decembrie 2005, Guvernul liberal Tăriceanu a înființat Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România. Dar, spre dezonoarea noastră, a tuturor, Bucureștiul a rămas singura capitală a unei foste țări comuniste din Uniunea Europeană în care nu există un muzeu al ororilor comunismului și un monument al victimelor acestuia.

Cred că viitorul muzeu ar trebui să aibă două secții:

1. Secția despre Fortul 13 Jilava, dedicată în special ororilor regimului penitenciar;

2. Secția din cadrul actualului Palat al Parlamentului, dedicată în special ideologiei comuniste și cultului personalității.

Am credința că monumentul victimelor comunismului ar putea fi o cruce uriașă înălțată în centrul capitalei, de dimensiunea simbolică a Coloanei Infinitului din Târgu-Jiu.

Având în vedere necesitatea perpetuării memoriei antitotalitare în Europa, atât muzeul, cât și monumentul vor putea fi realizate din fonduri europene, fiind de notorietate faptul că poporul român a îndurat cel mai cumplit regim totalitar din Europa postbelică și că România este singura țară europeană în care s-au înregistrat victime la căderea comunismului. Chiar și la Moscova comunismul a căzut fără victime, în timp ce la București a fost o baie de sânge: peste 1.100 de morți.

Încă de la instaurarea comunismului, în 1917, în vecinătatea țării noastre acesta a fost respins cu fermitate de poporul nostru. Parlamentul României a interzis comunismul, în 1924, având în vedere scopurile criminale ale acestuia față de țara noastră: dispariția statului român, a națiunii române și a elitelor ei culturale, bisericești, financiare și țărănești, înlocuirea religiei creștine cu ateismul, precum și distrugerea clasei țărănești, care reprezenta circa 80% din populație.

Regimul comunist ne-a fost impus cu forța armatei sovietice și prin fraudarea alegerilor din 1946. Timp de 17 ani, între 1945 și 1962, în țara noastră a existat o luptă anticomunistă unică în istorie: rezistența armată dusă de numeroase grupuri de partizani.

Pentru că noi, românii, am respins comunismul în perioada 1918–1962 precum niciun alt popor din lume am fost condamnați să îndurăm, începând din 1948 și până în 1989, unul dintre cele mai cumplite regimuri totalitare din istorie.