Sorin Lavric

## **Domnul Sorin Lavric:**

## Dragi colegi,

Spuneți-mi ce simțiți atunci când pronunțați cuvântul „sustenabilitate”. Eu vă mărturisesc că resimt o mică tortură, pentru că acest cuvânt este un barbarism, este calchiere luată mot à mot din limba engleză, iar această calchiere oricărui român a cărui ureche este cât de cât pliată pe calapodul fonetic al limbii, oricărui român, îi sună prost, Și, în genere, toate substantivele care se termină în „-bilitate” sună groaznic. Sunt niște barbarisme.

Să vă dau exemple în afară de sustenabilitate – aproape că nu-l pot pronunța, mă întreb cum sună verbul derivat din sustenabilitate, „a sustenabiliza”, adjectivul, „sustenabil” sau „nesustenabil”?! Ce facem cu durabilitate, integrabilitate, viabilitate, trasabilitate? I-am auzit pe colegii de la USR vorbind despre „trasabilitate”.* Dacă v-aș cere să-mi definiți ce înseamnă trasabilitatea, nu știu câți dintre dumneavoastră știți. Eu nu am știut, a trebuit să mă uit. Știu că domnul senator Pălărie ne vorbea aici de trasabilitate.*

Acum vorbim despre sustenabilitate și despre o zi națională închinată sus-te-na-bi-li-tă-ții. În scolastica medievală, când filozofii vorbeau despre găunoșenia unei noțiuni foloseau expresia de _flatus vocis_ , adică sunet gol, găunos, bătaie de vânt, pur și simplu. Ei, sustenabilitate, din punctul de vedere fonetic al limbii române, este un _flatus vocis_ , este un sunet gol.