Szabó Ӧdön

## **Domnul Szabó Ӧdön:**

Stimată doamnă președinte, Stimate domnule președinte, Doamnelor și domnilor, Stimați colegi,

Pentru câteva momente permiteți-mi să vă invit într-o călătorie imaginară înapoi în timp.

Suntem în România anilor ’80, mai precis în toamna anului 1987. Regimul Ceaușescu, la început, se baza pe aparenta liberalizare din anii ’60, pe avântul noului lider, care prin politica sa de independență a dat națiunii române iluzia unui succes unic.

Acest regim însă în anii ’80 și-a epuizat resursele, era incapabil de reforme, de a da răspuns noilor provocări de politică internă și externă. De la o zi la alta se anunțau măsuri tot mai umilitoare pe linia scăderii nivelului de trai. Toată lumea trăia foarte greu, însă minoritățile naționale din România sufereau în acel moment de o dublă oprimare. În afara problemelor sociale și economice, prin programul de sistematizare și omogenizare era pusă în pericol și existența lor, deoarece se urmărea direct asimilarea forțată a acestor comunități.

Mișcarea de protest a minerilor din Valea Jiului – 1977, acțiunile dizidenților ca Paul Goma au fost reprimate în scurt timp.

România socialistă era o societate gri, tăcută și aparent paralizată, sufocată de acest regim.

Se părea că această țară, această națiune și-a asumat acest rol tragic.

În aceste condiții s-a întâmplat un miracol la Brașov.

În toamna anului 1987 muncitorii români, maghiari, germani și alte etnii au ieșit în țară să-și apere drepturile. Pas cu pas, protestul pentru drepturile sociale s-a transformat într-unul contra regimului comunist.

La sosirea serii, forțele de securitate și armata au înconjurat zona centrală a orașului și i-au împrăștiat prin forță pe protestatari. Asupra Brașovului s-au reinstalat tăcerea, neputința și frica. Se părea că totul a fost în zadar. Din păcate, nimeni nu a fost tras la răspundere dintre cei care au reprimat brutal această revoltă anticomunistă, nici până azi.

Chiar dacă această mișcare a fost reprimată, protestul brașovenilor n-a fost în zadar. Astăzi știm cu certitudine faptul istoric că protestul de la Brașov a fost prefața căderii dictaturii comuniste în România.

La fel de bine știm, ar trebui să știm, dar parcă câteodată nu ne pasă, și faptul că populismul, demagogia, care în anumite cercuri sunt la modă și în zilele noastre, subminează echilibrul, stabilitatea într-o societate.