Emilian Valentin Frâncu

Din păcate, colegii de la Comisia pentru muncă, familie și protecție socială – spun acest lucru cu regret – s-au luat _mot à mot_ după observația Guvernului, care a fost neatent atunci când și-a formulat obiecțiile.

Vreau să-i spun domnului secretar de stat Iliescu că în textul singurului articol de acolo se spune „în cazuri excepționale evaluate potrivit art. 3–6 din lege”. Merg mai departe, la art. 3, și spun: „beneficiază de prevederile prezentei legi persoana vârstnică, definită la art. 1 alin. (4), care se găsește în următoarea situație – deci excepțională –: nu are familie sau nu se află în întreținerea unei persoane obligate la aceasta; nu are locuință și nici posibilitatea de a-și asigura condiții de locuit pe baza resurselor proprii; nu realizează venituri proprii etc.” Deci sunt foarte clar definite acele cazuri excepționale la care făceam trimitere. Văd că și comisia și-a însușit această observație.

De asemenea, nu s-a înțeles faptul că noi, prin actul normativ, solicităm exact invers, adică, statul să-și asume plata normei întregi, și nu consiliul local să asigure plata acelei jumătăți de normă. În general, consiliul local nu are fonduri pentru acest lucru și atunci membrii familiei se văd nevoiți să presteze această activitate pe o sumă mult mai mică decât cea care ar fi necesară. Oamenii bolnavi, oamenii în vârstă au nevoie de ajutorul nostru și au nevoie să fie îngrijiți, în primul rând, de membrii familiei, care sunt cei mai apropiați de ei, nu de o persoană străină.

Acestea erau observațiile mele.