Triþã Fãniþã

## **Domnul Triþã Fãniþã:**

Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi,

Scopul declaraþiei mele politice de astãzi este acela de a preveni comiterea unei mari nedreptãþi, cu efecte dintre cele mai grave asupra agriculturii, atât în prezent, cât ºi în perspectivã.

Dupã pãrerea mea, nici un fel de considerent, fie el de partid, fie el de orice altã naturã, nu poate sã justifice decizii eronate, iar o datorie de conºtiinþã îmi dicteazã sã iau atitudine pânã nu este prea târziu. Am în vedere modul în care este conceput un proiect de lege prin care se urmãreºte creºterea atractivitãþii procesului de privatizare a fostelor I.A.S.-uri.

Asumându-mi riscul de a fi din nou acuzat de toate relele pentru poziþia mea în legãturã cu privatizarea fostelor I.A.S.-uri, trebuie sã declar din nou cã aici nu este la mijloc nici nostalgie, nici apãrarea a ceea ce a devenit perimat.

Cunosc bine situaþia din acest sector, pentru cã mai bine de o jumãtate de secol am lucrat aici. Însuºi modul de organizare a fostelor I.A.S.-uri a fost inspirat din experienþa marilor ferme agricole americane, iar investiþii de miliarde de dolari s-au fãcut pe baza creditelor Bãncii Mondiale, care a avizat proiectul.

În esenþã a fost vorba despre crearea unor mari întreprinderi integrate care sã permitã practicarea unei agriculturi moderne, de înalt randament. Cei ce s-au aflat la putere în perioada 1997Ñ2000 au vãzut în I.A.S.-uri nu o contrapondere la procesul de fãrâmiþare a agriculturii, ci, cum se spune în popor, ”un os de rosÒ, sursa unor profituri uriaºe pe cãi necinstite.

Colegii care au fost senatori în legislatura trecutã îºi amintesc desigur cât de durã a fost lupta politicã pentru adoptarea unei legi corecte privind privatizarea fostelor I.A.S.-uri. Pânã la urmã, la începtul anului 1999, proiectul care a fost votat cu o largã majoritate, 94 de voturi, a conþinut prevederi foarte importante, judicioase, între acestea ºi un complex de mãsuri legate de problema datoriilor fostelor I.A.S.-uri.

Se stipula scutirea de la plata penalitãþilor ºi a majorãrilor de întârziere, precum ºi eºalonarea unor datorii. Se pornea de la faptul cã situaþia financiarã grea a majoritãþii unitãþilor a fost provocatã de o politicã de preþuri greºitã. Preþurile se liberalizaserã în amonte de agriculturã ºi se stabileau, în aval, la niveluri coborâte, prin mãsuri administrative. În acest fel nici nu mai era posibil sã se recupereze cheltuielile. Aveam de-a face cu ”vinovaþii fãrã vinãÒ.

Din februarie 1999, când proiectul votat de Senat s-a depus la Camera Deputaþilor, fostul ministru þãrãnist, Ion Mureºan, a manevrat, cu sprijinul forþelor oculte, în chip diabolic, pentru a se adopta o lege strâmbã care sã facã loc jafului de mari proporþii în fostele I.A.S.-uri.

Din pãcate, a reuºit în mare parte. Praf s-a fãcut din zeci de unitãþi.

Din pãcate, nici Legea nr. 268/2001 privind privatizarea fostelor I.A.S.-uri nu a rezolvat corespunzãtor problema datoriilor, ca de altfel ºi alte probleme la care m-am referit la timpul respectiv.