Triþã Fãniþã

## **Domnul Triþã Fãniþã:**

Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

Doresc, înainte de toate, sã subliniez importanþa deosebitã a faptului cã sãptãmâna trecutã s-au deschis negocierile de aderare a României la Uniunea Europeanã la cel mai dificil capitol, cel referitor la agriculturã. În acest fel se creeazã premisele pentru accelerarea procesului de restructurare, de redresare a agriculturii, proces apreciat în programul guvernamental, în luãrile de poziþie ale premierului Adrian Nãstase, drept prioritar pentru întreaga dezvoltare economicã ºi socialã a þãrii. Va fi un test greu, pentru cã în agriculturã s-au acumulat efectele unor erori politice grave, efecte care se resimt cu putere ºi astãzi. De aceea, se impune a manifesta o maximã grijã, rãspundere faþã de mãsurile care se iau, astfel încât sã ne apropiem de standardele Uniunii Europene, nu sã ne îndepãrtãm de ele.

În acest cadru doresc sã-mi exprim, pe scurt, opinia în legãturã cu o propunere care se vehiculeazã în ultimul timp, ºi anume desfiinþarea Direcþiilor Agricole Judeþene pentru Agriculturã ºi Industrie Alimentarã. Ca om care a lucrat întreaga viaþã în agriculturã, în practica agricolã, sunt un duºman neîmpãcat al birocraþiei, a celor care iau decizii numai din birou, care învârt hârtiile, care inventeazã tot felul de formulare, dãri de seamã, situaþii, care nu rezolvã treburile sub umbrela a tot felul de chichiþe regulamentare. În acelaºi timp, ºtiu ce înseamnã o bunã organizare, o coordonare a activitãþii mai ales în condiþiile fãrâmiþãrii excesive a plantaþiilor agricole.

Vreau sã vã informez cã înfiinþarea unor structuri judeþene de coordonare a activitãþii agricole nu este o invenþie de datã recentã. În perioada dintre cele douã rãzboaie, imediat dupã reforma agrarã din 1921, a fost emisã o lege pentru organizarea Camerelor pentru Agriculturã, lege completatã substanþial în 1930, în plinã crizã economicã, ºi apoi în 1935. Principala prevedere constã în crearea Camerelor de agriculturã judeþene ca organisme consultative ajutãtoare ºi de execuþie ale Ministerului Agriculturii. Principalele funcþii ale acestor camere erau foarte apropiate de cele ale actualelor direcþii generale pentru agriculturã ºi industrie alimentarã. Sã observãm cã aceste structuri au fost total compatibile cu principiile ºi regulile economiei de piaþã, organismele de acelaºi fel funcþionând ºi astãzi în þãri precum Franþa, Austria, Italia, Germania.

Nu mai insist pe latura istoricã. Sã ne referim strict la actualitate. Persoanele avizate ºtiu cã în luna noiembrie 2001 a fost dat publicitãþii Raportul Comisiei Europene pentru îndeplinirea de cãtre România a acþiunilor prevãzute în Capitolul VII Ñ Agriculturã. În acest important document se afirmã, citez: ”Capacitatea instituþionalã a fost îmbunãtãþitã, dar rãmâne scãzutã. Ministerul Agriculturii, Alimentaþiei ºi Pãdurilor are o capacitate administrativã în general slabã, în ciuda faptului cã personalul tehnic este bine pregãtit.Ò Situaþia a fost caracterizatã astfel, citez din nou: ”Alocarea nepotrivitã a resurselor umane între nivelul central ºi cel local, numãrul de personal sub necesitãþi, un grad mare de miºcare a personalului, insecuritatea locului de muncã, precum ºi perspectivele reduse în ceea ce priveºte cariera.Ò Toate acestea sunt perfect valabile.