Tudor Barbu

## **Domnul Tudor Barbu:**

Doamnă și domnilor colegi,

Nu am nicio declarație politică scrisă. Mi-am permis să folosesc puținele minute care au rămas Grupului parlamentar al PP-DD, determinat fiind să vin la microfon – și rog colega de la stenogramă să nu uite că este singura probă pe care o am la momentul acesta – doar ca să spun că ipocrizia, tupeul și, uneori, inconștiența fac casă comună și se transformă fie în declarații politice, fie în acțiuni politice, fie în reacții la acțiuni politice, ceea ce este extrem de grav.

De ce? Pentru că ele nu se întâmplă nici în iarmaroc, nu se întâmplă nici la un post de televiziune obscur sau cu audiență națională, ci se întâmplă de la microfonul Senatului României, una dintre cele două Camere ale forului legislativ, ceea ce este grav.

Am ascultat-o pe colega mea, doamna senator Anghel, și am spus că nu merită să cobori la microfon și să-i dai o replică, pentru că doamna înțelege foarte puțin din ceea ce i se întâmplă în calitate de senator. Și-mi asum ce spun. A venit, în schimb, un distins coleg senator care, deși a înțeles și a dovedit că a înțeles lucrurile în plenitudinea lor, s-a solidarizat, pe un anumit tronson, cu doamna senator Anghel, ceea ce m-a speriat.

M-a speriat și mi-a adus aminte că, în urmă cu câțiva ani, fiind membru al Consiliului de administrație al Televiziunii Române, am sesizat comisia de specialitate, Comisia pentru

cultură, artă și mijloace de informare în masă, că în Televiziunea Română se fură. Și nu am sesizat-o verbal, și nu am sesizat-o după ureche. Nu, din postura de membru al consiliului de administrație informam Parlamentul, care era forul de control și de abilitare în funcționarea SRTV, că acolo se fură. Și mi s-a spus – nu am să dau nume, din respect pentru acea persoană, Dumnezeu să o odihnească! – să fiu solidar. „Domnule Barbu, haideți să fim solidari!” Și eu am rămas stupefiat. Mi se cerea să fiu solidar cu niște oameni care luau bani din banul public și întruneau elementele constitutive ale unor infracțiuni grave.

Nu am putut să mă solidarizez și efectul a fost – prima oară în istoria Televiziunii Române de peste jumătate de secol – demiterea conducerii, în totalitate. După doi ani de mandat, acel consiliu de administrație al Televiziunii Române a fost demis. A venit altul, care a furat mai mult decât acela.

Bun, nu am rezolvat nimic, dar ca să fim solidari cu niște oameni care mimează că nu înțeleg cât de grave sunt faptele pe care le comit, cu emblema de senator în piept, înseamnă să fim solidari în a-i prosti în continuare pe cei care ne-au trimis în Parlament. Și spun în continuare pentru că, de 23 de ani, într-o măsură mai mare sau mai mică, sunt prostiți și am constatat, cu tristețe, că de multe ori le și place să fie prostiți, având în vedere că votul următor se duce tot către cei care i-au prostit. Este alarmant!

Eu, Tudor Barbu, nu pot fi solidar cu doamna Anghel, de vreme ce dânsa a primit zeci de milioane de lei, multe zeci de milioane de lei pentru cazare, în ultimele două luni – cel puțin așa arată cifrele din contabilitatea Senatului –, iar Domnia Sa ocupă, în mod abuziv și, bineînțeles, ilegal, un loc de cazare într-o clădire în care ar putea sta un angajat al Ministerului Educației sau un student eminent.