Tudor Barbu

## **Domnul Tudor Barbu:**

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Este o discuție pe care, din păcate, o ascult cu multă tristețe, fiind un fost membru al Consiliului de administrație al Societății Române de Televiziune, un jurnalist cu state vechi în această instituție – m-am angajat în 1980 în Calea Dorobanților nr. 191, deci acum 33 de ani.

Vreau să vă spun că ceea ce face Parlamentul astăzi nu este decât o jalnică și nefirească continuare a trimiterii gunoiului uriaș numit SRTV sub covorul politic. Este cumplit ce facem!

Cu tot respectul pe care-l port președintelui comisiei de specialitate, domnul Severin, vreau să-i reamintesc că nu este adevărat. Tragedia economică a Televiziunii Române, în care se scaldă acum și din care nu are efectiv cum să iasă – îmi asum ce spun –, nu a început pe vremea lui Andi Lăzescu. A început pe vremea când domnul Nicolau conducea această instituție și când a plecat în aplauzele angajaților și a lăsat sume exorbitante, de ordinul milioanelor de dolari la vremea aceea, căci nu exista moneda euro, le-a lăsat către urmașii lui, din care urmași făceam parte și eu în acel consiliu de administrație, să le plătească ca datorie. Deși salariile se măriseră, datoriile către organizațiile de gestionare a drepturilor de autor, repet, de ordinul milioanelor, nu erau plătite.

Acum se trimite către Parlamentul României un document care, de altfel, nu ar avea ce căuta aici, pentru că nu este problema politică de a fi gestionată criza Televiziunii Române, deși este o instituție sub control parlamentar, ci este, întâi de toate, problema consiliului de administrație pe care Parlamentul României îl trimite acolo să gestioneze treburile țării, țara numindu-se SRTV.

Vreau să vă spun că ce se întâmplă acum în Televiziunea Română este rodul unui jaf – și-mi asum termenul – care dăinuie de foarte mulți ani, un jaf pentru care niciun președinte director general și niciun membru al consiliului de administrație, și niciun membru al Comitetului director al SRTV nu a plătit, nu a fost cercetat sau nici măcar nu a fost trimis în instanță, sau nu a fost deferit justiției, deși, repet, din banul public au dispărut foarte multe zeci de milioane de euro sau de dolari, depinde de perioada la care ne referim.

Un vot pentru acest document nu ar însemna, din punctul meu de vedere, decât o inexplicabilă complicitate la prelungirea unei situații dramatice cu bani publici, atenție, și cu efect mediatic și electoral devastator în ultimii – să spunem – 15 ani.

Televiziunea Română nu are audiențe de 1, 2, 3%, cum invocă distinsul meu coleg. 3% înseamnă o audiență uriașă. Televiziunea Română are audiențe cu 0,..., ceea ce este o tragedie pentru o instituție publică finanțată atât de mult și cu eforturi atât de mari din banii telespectatorilor.

Respectul față de telespectatori nu există. Funcția de societate publică de televiziune nu și-o îndeplinește și vin și ne cer nouă să le girăm o reorganizare despre care nu spun absolut nimic.