Tudor Barbu

## **Domnul Tudor Barbu:**

Mulțumesc mult, domnule președinte de ședință.

Este și trist, dar și plăcut pentru mine să vorbesc în calitate de nepot al unui erou căzut în Primul Război Mondial – bunicul meu, Dumnezeu să-l odihnească! – și al unui veteran de război în Al Doilea Război Mondial – tatăl meu, Dumnezeu să-l odihnească și pe el!

Pe mine mă surprinde faptul că, așa cum a precizat doamna senator Anghel, fiind vorba de o sumă extrem, ridicol de mică în raport cu ce se întâmplă cu puterea de cumpărare a românilor și fiind vorba de o lege care se adresează sau care are ca destinatari câteva mii de bătrâni extrem, extrem de necăjiți, majoritatea dintre ei... Noi nu votăm aici dacă da sau nu. Problema, din punctul meu de vedere, ar fi cât de repede apăsăm pe butonul 1 și, apoi, pe butonul 4, din respect pentru acești oameni pentru care România niciodată, niciodată nu a făcut cât trebuie.