Tudor Barbu

## **Domnul Tudor Barbu:**

Mulțumesc mult, domnule președinte de ședință. Am ținut, în mod special, să vin la microfonul central nu pentru a mă vedea altfel în fața sălii, ci pentru a-i vedea pe colegii mei în ochi, atunci când vorbim despre un subiect extrem de important.

Ca jurnalist, am mediatizat și am făcut introspecție în lumea extrem, extrem de delicată și extrem de greu, greu de înțeles într-o țară care se pretinde europeană, lumea persoanelor cu dizabilități, ca să nu spun cu handicap.

Stimate doamne și domni colegi,

Este o lume pe care noi, clasa politică, indiferent de palierul pe care ne situăm, nu numai că am neglijat-o, am folosit-o, în ultimii 26 de ani, în cel mai abject mod.

Am prietene două femei din sectorul 3 al capitalei republicii, ambele persoane cu dizabilități, ambele trăiesc din două milioane șapte sute și nu știu cât – poate mă ajută distinsa doamnă care va conduce –, două milioane șapte sute și ceva fiecare.

Vă imaginați că în sectorul 3 locuiește o familie formată din mamă și fiică, care împreună, într-un apartament de două camere, câștigă cinci milioane și jumătate pe an, și noi discutăm aici, politic, 6 la 5 voturi?