Tudor Mohora

## **Domnul Tudor Mohora:**

## Domnilor colegi,

Cred că vom putea să facem un dialog al surzilor la nesfârșit și să afirmăm fiecare ce-i convine. Cred însă că noi, cei din Comisia pentru cercetarea abuzurilor și pentru petiții, ne aflăm pe terenul raționalității.

Am explicat încă de la început, de când s-a pus această problemă, că noi am respectat cu strictețe hotărârea plenului Camerei, care la punctul 8 spune clar: „Subcomisia întocmește un raport, îl supune dezbaterii și aprobării plenului Camerei într-o ședință specială.” Nu era vorba despre comisia în ansamblul ei, nu se vorbește despre un raport al comisiei în ansamblul său.

Pe de altă parte, având în vedere prevederile regulamentului, v-am explicat încă de acum o săptămână că, în cadrul ședinței în ansamblul său, acest raport a fost discutat și adoptat cu o abținere, deci de către majoritatea membrilor comisiei s-a exprimat o abținere.

Nu s-au depus amendamente, nici la subcomisie și nici la comisie, care să fi necesitat întocmirea unui raport. Evident că, dacă am fi avut asemenea amendamente, ar fi fost obligația noastră să discutăm în cadrul comisiei și să aducem în fața dumneavoastră punctul nostru de vedere și dumneavoastră să-l discutați.

În rest, referitor la celelalte comentarii cu privire la fondul problemei, care văd că tot au apărut, eu aș vrea să spun numai un singur lucru: aici s-a pomenit de către domnul deputat Márton Árpád despre faptul că s-ar fi pus un set de întrebări în legătură cu legitimitatea cererii de retrocedare de către Ministerul Culturii Agenției Naționale pentru Restituire și

li s-a dat un răspuns, li s-a dat un răspuns care nu i-a mulțumit, de vreme ce au revenit de câteva ori și au și spus acest lucru în corespondență, că nu sunt mulțumiți de răspuns.

Dumneavoastră nu vă spune nimic că, exact după această corespondență, decizia Ministerului Culturii, care inițial el începuse negocierile printr-o echipă formată din patru persoane cu moștenitorii pentru retrocedare... după aceea a translatat responsabilitatea directorului Muzeului Bran ca el să facă retrocedarea?

Cum s-a făcut la Muzeul Peleș, de exemplu, retrocedarea? A fost o comisie interministerială de vreo 50 de inși. Sunt lucrători în Ministerul Culturii care știu acest lucru și care este posibil că or fi sfătuit. Dacă ar fi avut dreptate și n-ar fi fost niște hibe în această materie, probabil că ar fi lansat acest proiect de retrocedare, probabil, finalizat cu focuri de artificii în final. Numai că s-au derobat de această răspundere și chiar această derobare a fost primul nostru indiciu de suspiciune în această materie.

Aceasta este problema și o să vă spună membrii comisiei, vă invităm la comisie, să vedeți presiunile extraordinare care s-au făcut prin corespondență între Ministerul Culturii, care soma conducerea Muzeului Bran, transmițându-i la un moment dat și în termeni imperativi: „Până la data de... vă rugăm să faceți actele de retrocedare.” Asta a fost istoria! Deci nu imparțialitatea, nu dorința noastră neapărat de a crea probleme cuiva și de a pune în discuție legile retrocedării...