Stenogramă plen

Stenogramă plen · Camera Deputaților · 24 septembrie 2007 · monitorul.ai

Numai un minut aș vrea să-mi spun punctul de vedere, pe care l-am susținut de fapt și în prima parte a votului nostru, atunci când a fost majoritar votul pentru a trece acest proiect de lege, faptul că el indică o necesitate absolut stringentă din acel sector din Ministerul Afacerilor Externe.

Nu sunt niște sume care ar trebui să ne pună pe gânduri..., față de alții care într-adevăr ar trebui să ne pună pe gânduri și pe care i-am votat „într-o veselie”, cum au fost procurorii, judecătorii, nu mai știu ce alte segmente de astea din societate.

Altceva voiam să subliniez.

În ultimul timp, Președintele statului ne trimite înapoi proiecte de lege pentru îndeplinirea unor dorințe populiste, ca să-și ridice cota electorală, știind bine că nu pot fi trecute propunerile Domniei Sale și că în felul ăsta se dă bine cu masa alegătorilor. Acesta este un caz, au mai fost și vor mai fi.

Rugămintea mea, dacă-mi permiteți, adresată tuturor, este să ne uităm puțin și printre rânduri la dorința președintelui de a ieși în relief ca pozitiv, și noi, ceilalți, ca negativi. Ei, acești negativi, au votat ceva și votează în continuare același lucru, pentru că așa este când ai șira spinării, și nu intră la populismul care-i ridică cota președintelui Băsescu. Urmăriți dacă nu cumva acesta este singurul scop pentru care ne tot trimite înapoi câte o lege, cu o simplă modificare pe undeva, care ar da naștere în popor expresiilor: „Ia mai dă-i încolo, uite ce bun e președintele, nu vrea să le dea bani, ne dă nouă la pensii!”

În felul ăsta nu mai facem nicio lege. Facem numai populismul Președintelui statului.

În concluzie, este de dorit ca proiectele de lege pe care Domnia Sa le returnează și care, într-adevăr..., dar n-am întâlnit până acum..., fac subiectul unei judecăți a noastre de a modifica ce am votat anterior, în condiții pertinente, impuse de niște segmente pe care nu le-am luat în considerare atunci când am votat și se justifică solicitarea Domniei Sale..., dar, repet, nu am avut niciodată până acum asemenea situație, nici nu cred că vom avea, pentru că e mult prea dificil să dai peste cap judecata a 400 de oameni de către un consilier sau altul pe acolo, care face parte din nu știu ce asociație civică și care dă bine la populație, că vin alegerile acum.

Vă mulțumesc.

Tudor Mohora

#23483

## **Domnul Tudor Mohora:**

## Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Pentru mine este foarte clar că nu argumentele regulamentare sau de fond sunt cele mai tari în demersul pe care colegii noștri îl fac în fața plenului, ci dorința lor de a trage de timp, de a amâna discutarea și finalizarea acestui raport în plenul Camerei Deputaților.

Eu aș vrea să reamintesc, pentru că am mai discutat aceste lucruri, s-a pus problema și la ședința trecută dacă acest raport al subcomisiei..., pentru că, vă reamintesc, este cutuma Camerei Deputaților că toate comisiile care au inițiat anchete nu s-au dus ele în întregul lor să ancheteze, ci și-au stabilit printr-o hotărâre a Camerei o subcomisie care a făcut ancheta, apoi comisia în ansamblul său a luat în discuție și a aprobat sau nu trimiterea raportului către plen după dezbaterile, evident, în fond. Așa s-a procedat și în legătură cu acest raport al acestei subcomisii. După ce onorabilii colegi, cei cinci care au făcut ancheta, au scris raportul, l-au adus și l-au inclus pe ordinea de zi a ședinței comisiei, care în întregul său a dezbătut, a adoptat acest proiect de raport și de hotărâre și apoi le-au trimis la plen.

Sigur, eu am explicat și data trecută, că ar fi fost greșit să punem... – este acolo antetul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții –, dar ar fi fost greșit să raporteze plenului Camerei întreaga comisie, pentru că, în fond, colegii care au lucrat, cei care au anchetat, au obligația regulamentară, politică și morală să informeze Camera în legătură cu ceea ce au constatat.

De aceea, stimate domnule președinte, eu cred că acest subiect care revine – și, iată, cred că a treia sau a patra oară revine în discuție – este deja un subiect care începe să ne consume din timpul de lucru al Camerei Deputaților, el nu este serios și nu mai poate fi, după părerea mea, utilizat pentru a întinde la nesfârșit dezbaterile.

Domnul deputat, domnul coleg Márton Árpád, a spus ceva în legătură cu faptul că ar fi trebuit să se sesizeze Comisia juridică și Comisia pentru cultură.

## Stimați colegi,

Tot așa, vă reamintesc, niciunul dintre rapoartele unor comisii de anchetă, care au fost pornite de unele comisii permanente, nu s-a supus aprobării sau avizării altor comisii permanente, dar, având în vedere faptul că noi am depus acest raport în data de 9 iunie anul curent, era posibil, pentru că au intrat, bineînțeles, la toți deputații raportul și proiectul de hotărâre. Dacă vreuna dintre comisii, nu numai cele două care au fost aici enunțate, ar fi avut observații de fond sau de formă, fără îndoială că ar fi putut, în termenul regulamentar, să le transmită comisiei noastre, noi le-am fi discutat și am fi adoptat măsurile pe care vi le-am fi precizat și v-am fi informat aici.

Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat. Practic, colegii, care acum – repet, într-o procedură evidentă de tragere de timp – invocă tot felul de argumente și născocesc tot felul de argumente în fața dumneavoastră, doresc să nu se ajungă la votarea acestui proiect de hotărâre în plenul Camerei Deputaților.

Cam acestea erau problemele pe care doream să vi le explic și să le pun în fața dumneavoastră. Și, zău, sigur, până la urmă tot prin vot se va tranșa această problemă.

Eu cred, și fac un apel la colegii care, evident, au interese politice pentru a nu lăsa să treacă acest proiect de hotărâre...

## **Domnul Marcu Tudor**

Ion Gonțea

#28570

## **Domnul Ion Gonțea:**

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Aș vrea mai întâi să fac o mărturisire în fața dumneavoastră: sunt un om care s-a născut la poalele acestui castel.

Vreau să vă spun următorul lucru: acest castel a fost construit prin efortul comunității brașovene și a celor din zona respectivă. Acest castel, domnule coleg, vă rog frumos, că habar n-aveți despre ce se discută aici, acest castel, în 1920, a fost donat reginei Maria, din considerația persoanei sale. Acest castel, atunci când regina Maria a dispărut, normal trebuia să se întoarcă la comunitatea brașoveană, pentru că ea l-a construit, ea l-a întreținut vreme de 700 de ani.

Mai mult decât atât, Ministerul Culturii și Cultelor n-a avut capacitatea și dorința și implicarea de a face actul de restituire el, acest minister. Făcea referire colegul Uioreanu, data trecută, că acest domn Nițulescu, care a fost secretar de stat și acum este secretarul general al ministerului, este P.D.-ist. Nu, este P.N.L.-ist sadea! Și vă spun eu că acest secretar de stat, în cârdășie cu directorul castelului, actual Bran, au pus la cale restituirea ilegală a acestui castel.

De ce Ministerul Culturii și Cultelor nu a avut, repet încă o dată, dorința și puterea de a face actul de restituire? L-a lăsat pe un „neica nimeni”, un directoraș de castel, care habar nu avea, nici cunoștințe, nici nimic, care și-a cumpărat prin acest act, în continuare, postul lui de director... și noi ne cramponăm aici de câteva acte procedurale și spunem: Haideți să dăm înapoi la Comisia juridică, de disciplină și imunități! Nu s-a mai pomenit așa ceva, ca printr-un raport întocmit de o comisie specializată a Parlamentului să se facă un astfel de rapt.

Vă rog din suflet, haideți să votăm, să redăm castelul comunității brașovene, nu comunitatea brașoveană să dea cum vrea cineva milioane de euro pentru a-și răscumpăra un bun care i se cuvine prin nașterea sa.

Eu fac apel la dumneavoastră să luați în considerație aceste elemente și să votăm ca atare, repet, respectând voința și dorința comunității brașovene.

Vă mulțumesc.

Gheorghe Gabor

#33226

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sincer să fiu, concluziile raportului redactat de subcomisie nu mă surprind în mod deosebit, pentru că este redactat de oameni care nu au profesiuni juridice, de aceea s-au făcut trei mari greșeli.

M-a surprins în mod cu totul neplăcut afirmația făcută de un antevorbitor, specialist în drept, care a susținut că în momentul în care regina Maria a decedat castelul ar fi trebuit să se întoarcă la statul român. Sigur, se putea face acest lucru dacă în actul de donație s-ar fi prevăzut că, după decesul reginei Maria, acest castel urmează să se reîntoarcă în proprietatea statului. Cum însă în acest act de donație nu s-a prevăzut o asemenea clauză, nici susținerea distinsului nostru coleg jurist nu poate să fie reținută de către Domniile Voastre.

Mă refer însă la trei aspecte fundamentale reținute în raportul subcomisiei, și un prim aspect se referă la faptul că, înainte de restituire, imobilul nu a fost scos din proprietatea publică și trecut în proprietatea privată a statului, pentru ca restituirea să fie făcută în mod legal.

Am Legea nr. 10/2001 și în tot cuprinsul acestei legi nu se prevede o asemenea dispoziție, ci dimpotrivă. Permiteți-mi să dau citire unor scurte paragrafe: „În sensul prezentei legi – adică al Legii nr. 10/2001 – prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege...” și se face o enumerare a tuturor imobilelor preluate în mod abuziv. La lit. h): „Orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil” – deci și imobilele preluate cu titlul valabil –, astfel cum este definit în art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, lege despre care se face vorbire în raportul subcomisiei. La destinație este vorba de anexa nr. 2 din această lege și am să mă refer și la anexa nr. 2, pentru ca lucrurile să fie lămurite pe deplin din punct de vedere juridic.

La punctul 2 de la art. 2 se spune: „Persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi”.

Ce înseamnă acest lucru? Acest lucru înseamnă că un bun preluat în mod abuziv de către stat, furat de către stat fostului proprietar, este considerat de lege că a rămas în proprietatea fostului proprietar, iar statul este un deținător ilegitim, a fost un deținător ilegitim al bunului respectiv. Prin urmare, nu mai era necesară scoaterea bunului respectiv din proprietatea publică a statului pentru a fi trecut în proprietatea privată mai înainte de restituire. Nu era necesar acest lucru, pentru că statul este considerat ca nefiind proprietar, potrivit textului de lege pe care eu l-am citit mai înainte.

De aceea, raportul este greșit sub acest aspect. Și pentru ca să nu rămână nicio îndoială cu privire la susținerea mea, trec la anexa nr. 2 a Legii nr. 10/2001, anexă care spune așa: „Lista imobilelor ce intră sub incidența art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată”. Și la punctul 4: „Imobilele ocupate de instituții culturale: teatre, opere, biblioteci, muzee”. Castelul Bran a fost muzeu. Iată deci că, sub acest aspect, prima poziție a raportului subcomisiei este mai mult decât criticabilă, este nelegală. Deci noi va trebui să adoptăm un raport nelegal. Ne vom face de minune.

O a doua susținere din raport, care este la fel de nelegală, se referă la faptul că statul, având drept de preempțiune, poate să participe, așa cum se spune în raport, ar avea dreptul de a evalua un șir nesfârșit de corespondențe cu un număr nedeterminat de potențiali cumpărători, deși, conform legii române, dreptul de preempțiune al statului constă doar în dreptul acestuia de a avea prioritate la vânzare la preț și în condiții egale. Acesta este dreptul de preempțiune pe care îl poate avea oricine, inclusiv statul. Deci susținerile făcute în raport, sub acest aspect, sunt nelegale.

Și, în sfârșit, o ultimă situație din raport, care este la fel de nelegală, se referă la relațiile personale dintre membrii familiei prințesei Ileana.

## Stimați colegi,

Potrivit Legii nr. 10/2001, din care am citit mai înainte, proprietarul, fostul proprietar, rămas proprietar prin efectul legii, poate să facă cerere de restituire a imobilului. Dacă proprietarul este decedat, moștenitorii lui au acest drept și primesc imobilul în natură sau despăgubire numai aceia dintre moștenitori care au formulat cereri în acest sens. Cei care nu au formulat o asemenea cerere nu vor primi niciodată răspunsul, nu vor primi niciodată despăgubirea sau nu vor primi niciodată o cotă din imobil. Prin urmare,

insistând ca doi dintre moștenitori, care nu au făcut cerere de restituire a imobilului, să primească, subcomisia persistă într-o gravă greșeală juridică.

De aceea, acest raport nu va trebui să fie votat de noi, pentru că vom greși sub aspect juridic. Acesta este punctul de vedere al Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, pe care eu l-am susținut astăzi.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Márton Árpád Francisc

#38361

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor, Chiar am și fost invocat. În primul rând, trebuie să vă spun un lucru. Stimați colegi,

Ne place, nu ne place, conform Constituției și regulamentului nostru, noi suntem obligați să avem o activitate conformă cu acest regulament.

Când am citat eu art. 95 din regulament, atunci l-am și citit exact, nu se poate interveni de la acest microfon și a se spune: „Oameni buni, nu trebuie să ne ținem de regulament, este o chichiță, lăsăm regulamentul”. Nu se poate.

Dacă am avea doar un raport, stimați colegi, un raport care în capitolele 5, 6 și 8 are mari probleme, unele juridice, altele de logică, unele chiar de ortografie – dar acelea se pot corecta ușor –, atunci n-ați fi avut această obligativitate din art. 95... Numai că ne aflăm în situația în care dumneavoastră vreți să aprobăm o hotărâre căreia i se aplică art. 95. Mai ales că această hotărâre are mari hibe.

Vă citesc art. 5: „Guvernul și celelalte autorități sesizate cu hotărârea Camerei Deputaților și cu raportul subcomisiei de anchetă parlamentară au obligația ca în termen de 30 de zile să prezinte Biroului permanent al Camerei Deputaților un raport asupra modului în care au fost realizate măsurile aprobate de Camera Deputaților”.

Știți, printre altele, cine a fost sesizat cu acest minunat raport? Înalta Curte de Casație și Justiție. Adică în 30 de zile să dea un raport Înalta Curte de Casație și Justiție în fața Biroului permanent? Ce a rezolvat din ceea ce ați propus dumneavoastră? Adică să ia niște decizii. Bun.

Mai mult, art. 3 trimite la Constituție: „Camera Deputaților va sesiza, în conformitate cu art. 146 lit. e) din Constituție, Curtea Constituțională”. Bravos! Ce zice acest alineat? „Soluționează conflictele juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice...”

## Stimați colegi,

În raportul dumneavoastră nu ziceți niciun cuvânt despre astfel de conflicte, dar în momentul când am aproba această hotărâre, atunci, da, ar exista un conflict de constituționalitate între Înalta Curte de Casație și Justiție și Camera Deputaților.

## Vă mulțumesc.

Ca atare, această hotărâre trebuie să ia drumul normal al parlamentarismului, trebuie să fie sesizate comisiile care au în activitate aceste domenii: Comisia juridică, de disciplină și imunități și Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă.

Marcu Tudor

#47304

Întâi, că nu-mi place să iau cuvântul în replică, pentru că noi avem interesul să oprim odată toată această debandadă, tevatură, minune, care i-a apucat brusc pe P.N.L.-iști și pe U.D.M.R.-iști, singurii din tot Parlamentul care susțin interesele a doi-trei oameni acuzați de impostură, atunci când au solicitat acest castel!

Să susținem interesele unui ministru, care de la bun început a fost doritor să cedeze acest castel, dar nu a avut curaj să ia o măsură în Guvern, nici în minister, și l-a trimis pe un directoraș acolo, care și-a arogat niște drepturi pe care nu le are – și din cauza aceasta a fost specificat în raport...

Tot ce ziceți în plus, domnilor, nu ne face decât să constatăm din nou că P.N.L.-ul, de la bun început, de 17 ani de când s-a înființat, un singur scop a avut: să pună mâna cât mai mult pe averile statului, prin diferiți interpuși!

Aduceți-vă aminte de ce a făcut Stoica, atunci când a fost ministrul justiției, care a dat niște măsuri în justiție pe care și eu le-am trăit, după 11 ani de proces, timp în care un imobil cumpărat de stat...– dar justiția P.N.L.-istă a făcut raptul de care îl acuzăm toți în justiție – și a cedat fără nicio justificare imobilul cumpărat în condiții legale de stat, cu bani, și bineînțeles că banii nu i-a dat înapoi!

Deci acest rapt, pur și simplu, dacă știu mulți ce înseamnă asta, a caracterizat în continuare P.N.L.-ul, care își face și un motiv de mândrie, spunând că: „Noi vrem liberalizare! Să se dea înapoi! Să se facă!”

S-au dat înapoi cu japca, cu jaful de cele mai multe ori, necorect! Numai pentru că au avut interese niște case de avocatură, cu soțiile caselor de avocatură!

Ca să fiu mai explicit, să nu mai râdeți de mine!

U.D.M.R.-ul are și el un interes foarte mare, pentru că, dacă se va deschide Cutia Pandorei cu cercetarea ilegalității unor cedări – cum este atât de evident că este ilegală această cedare, că numai un descreierat poate să socotească faptul că este legală –, U.D.M.R.-ul se teme ca nu cumva să se pună în discuție alte retrocedări, la care nu avea dreptul nicio clipă și pe care și le-a însușit fără să aibă nicio justificare.

Din cauza aceasta aceste două segmente, reprezentate prin trei oameni...

Nu sunteți U.D.M.R.-ul, domnule, și nu vă pronunț numele, ca să nu vă dau dreptul la replică! Nu reprezentați U.D.M.R.-ul! U.D.M.R.-ul este o comunitate foarte mare, nu e unul singur din Parlamentul ăsta, cu niște interese foarte puternice.

Pe acești trei oameni eu îi acuz de interese, într-un fel, direct sau indirect, conștient sau inconștient, făcându-se exponenții unor dorințe, evident, de jaf, împreună cu cei trei sau câți sunt așa-ziși moștenitori ai unui bun care nu a aparținut niciodată nici măcar reginei...

Deoarece – a avut dreptate domnul care a luat cuvântul înainte ca jurist – acest castel nu a fost cedat așa, din plăcerea de a-i face o bucurie reginei, ci pentru ca ea să poată gestiona niște bani ai statului – că nu a dat nimic din buzunarul ei, nu fiți naivi, niciodată nu a dat nimeni nimic din buzunarul lui, tot din banii țării –, dar să poată gestiona acest mod de a pune castelul în condiții, din nou, de funcționare, că era în paragină. Deci ea nu a făcut nimic altceva decât să primească acest bun, să gestioneze banii pe care i-a băgat statul român în reparațiile castelului, după care nu mai avea nicio calitate. Este atât de evident, pentru că nimeni nu s-a bucurat, odată, să dea castele, bucurii, palate, așa, că îmi plăcea mie de ochii ei albaștri!

Ne prefacem că nu cunoaștem realitatea!

Mihail Sirețeanu

#54956

## Stimați colegi,

Sunt un pic emoționat: de cât timp sunt în Parlament, nu am văzut atâta zbatere pentru a face dreptate unui proprietar căruia, în mod abuziv, în mod corect, i s-au luat proprietățile, pentru care el, părinții lui, străbunicii lui au muncit o viață întreagă și au venit comuniștii și într-o noapte le-au luat. Mai sunt mii de oameni, stau la dispoziția dumneavoastră documentele de la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, cărora le-au fost furate proprietățile de către comuniști și de 17 ani se luptă, dar se luptă degeaba, pentru că nu reușesc să intre în posesia lor. Am fost făcuți un pic incompetenți, cei care am făcut parte din această comisie, că nu suntem juriști. Într-adevăr, dar domnului care a vorbit de la acest microfon și a spus că Legea nr. 10 și mai știu eu care lege nu au fost luate în considerare de către comisie vreau să-i citesc din Constituție, art. 136 alin. (4): „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile”. În Legea nr. 10 nu am văzut că este abrogat acest articol din Constituție, nu scrie nicăieri că s-a abrogat!

Dovadă că totuși acest articol este în vigoare este hotărârea de guvern din ianuarie anul acesta, care trece din patrimoniul public al statului în patrimoniul privat al statului... e adevărat că după 7 luni, când deja nu mai avea ce să treacă, dar asta nu mai are importanță.

Citim fiecare ce vrem din acel raport al subcomisiei. Și aici aș vrea să fac totuși o precizare: e vorba de Hotărârea Camerei Deputaților luată în data de 20 februarie anul acesta, în care, la art. 8 punctul 3 se spune: „Raportul Subcomisiei de anchetă se va supune dezbaterii plenului Camerei Deputaților într-o ședință specială afectată acestui scop”. Este semnată de președintele Camerei Deputaților, domnul Bogdan Olteanu, și nu spune nicăieri că trebuie avizul Comisiei juridice sau de la altă comisie.

Deci este foarte clar și cred că ne zbatem de pomană pe acest subiect.

Și încă un lucru pe care l-am spus și în ședința trecută: fiecare citim exact ce ne convine din acel raport al subcomisiei, dar nimeni nu se uită la documentele care au stat la baza acestui raport. Și aici fac referire din nou la răspunsul pe care ni-l dă, subcomisiei noastre, nimeni altul decât președintele Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, profesor în drept succesoral, notar public Dumitru Viorel Mănescu, care spune clar că: „Retrocedarea a fost ilegală”. Nu se invocă nici Legea nr. 10, se invocă Codul civil. Deci de ce nu faceți referire și la așa ceva? E clar, Codul civil are niște... Îmi este foarte greu să citesc, că este foarte mult de citit aici, dar concluzia este clară: retrocedarea a fost ilegală! Nu are rost să ne luăm după Legea nr. 10, care se invocă atât de mult, cred că trebuie să pornim de la acest răspuns al președintelui Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România.

Inexact se clamează aici că vrem să luăm, să renaționalizăm bunul proprietarilor. Inexact! Nu se spune că nu este al lor, numai că actul prin care a fost făcută retrocedarea a fost ilegal întocmit.

Se clamează, de asemenea, că, vezi Doamne, Casa Regală este foarte supărată pentru că se vrea să i se ia această proprietate. Îmi este greu de crezut că o casă regală, indiferent care este aceea, nu dorește ca un bun pe care îl are să nu fie redobândit în mod legal. Bunul este clar al Casei Regale, cel puțin așa rezultă din documentele pe care le avem, dar retrocedarea s-a făcut în mod ilegal.

Vă mulțumesc.

Tudor Mohora

#59518

## **Domnul Tudor Mohora:**

## Stimați colegi,

Nu aș vrea să obosim pe acest subiect.

Dați-mi voie ca, pe scurt, să mă refer la câteva chestiuni care au fost ridicate aici și care par a avea o anumită substanță.

În primul rând, unui coleg care a pus problema dacă acest bun, care a fost al statului până nu demult și înainte al comunității brașovene, nu ar fi bine să se întoarcă la comunitatea brașoveană? Eu vreau să vă spun, cu toată responsabilitatea, că nici comisia noastră în ansamblul său și nici subcomisia nu au marșat pe ideea punerii în discuție a dreptului unor moștenitori ai reginei Maria de a pretinde potrivit legilor românești acest bun. Aceasta este o chestiune. De aceea nu apare niciun fel de referire în raport la această problemă. Sigur, dacă dumneavoastră sau oricine aveți elemente care să extindă această analiză și să dați o soluție în virtutea celor care s-au spus aici, se poate face.

O altă problemă care s-a ridicat – și vă rog să ne credeți că și noi am cântărit foarte mult această chestiune – ține de obligația pe care o avea Guvernul de a trece, înainte de a retroceda bunul, din proprietatea publică în proprietatea privată a statului acest castel.

## Stimați colegi,

Păi, dacă nu ar fi avut această obligație legală și dacă nu le-ar fi atras atenția colegii dumneavoastră de la Ministerul de Finanțe celor de la cultură, nu s-ar fi produs o hotărâre de guvern, care, practic, este o hotărâre ridicolă! Adică trece un bun, în ianuarie 2006, din patrimoniul public al statului în patrimoniul privat, în vederea retrocedării, care nu mai exista de 4 luni în patrimoniul public al statului! Și atunci ar trebui să-i întrebați pe dumnealor: dacă Legea nr. 10, pe care dumneavoastră o invocați, nu le-ar fi impus să facă acest proiect de hotărâre și să adopte hotărârea, de ce au făcut-o? De ce considerați dumneavoastră acum că hotărârea este superfluă?

De fapt, le aduceți de două ori o acuzație de neprofesionalism sau de altceva, de acoperire _post-factum_ a unor stângăcii în această restituire.

Sunt câteva chestiuni... și mie îmi face întotdeauna plăcere când mă întâlnesc cu domnul Márton Árpád, pentru că dânsul vine cu argumente care încearcă să lămurească problemele, sunt câteva chestiuni pe care dânsul însă încearcă astăzi să le escamoteze.

În primul rând spune că noi am avea în conținutul hotărârii o prevedere care, în ipoteza în care această hotărâre ar fi adoptată, cere instituțiilor nominalizate să informeze Parlamentul în legătură cu poziția lor.

Domnule coleg,

Noi nu am spus acolo că trebuie să dea soluție în cauză Parchetul de pe lângă Înalta Curte, ci să se pronunțe. Poate să spună, văzând problemele pe care noi le ridicăm, că există condiții de începere a unei cercetări sau nu există condiții, nu au elemente de această natură. Aceasta este o altă problemă.

Iar apoi termenul de 30 de zile nu este inventat de noi, este termenul înscris în art. 78 al Regulamentului Camerei Deputaților. Pentru cât de complicate subiecte ar fi, legate de justiție, de autorități publice din subordinea Parlamentului sau care nu sunt în subordinea Parlamentului, atunci când se adoptă o hotărâre care pune în aplicare rezultatele unei comisii de anchetă, factorii respectivi trebuie să răspundă ceea ce pot să răspundă, ceea ce pot spune, în termen de 30 de zile.

Dumneavoastră, de asemenea, aici, dați-mi voie să vă spun că ați făcut o încercare de escamotare chiar grosieră, aș zice, a punctului pe care noi îl propunem în hotărâre, prin care solicităm, în conformitate cu art. 146 lit. e), dați-mi voie să vi-l și citez... La ce se referă, domnule Árpád? Nu e vorba de faptul că noi considerăm că este un litigiu, așa cum ați spus dumneavoastră, între Curtea Constituțională și Parlament, nu este vorba de faptul că, dacă noi adoptăm acest proiect de hotărâre, noi sancționăm Guvernul. Adică dacă se adoptă acest raport, noi am spune că Guvernul a încălcat legea și Constituția prin faptul că a retrocedat un bun în condiții de neconstituționalitate și ceea ce cerem noi Curții Constituționale este să se pronunțe asupra acestui aspect: dacă da, dacă Parlamentul are dreptate atunci când constată această chestiune, sau Guvernul are dreptate, când, și el, probabil că va aduce argumentele sale, pentru care va susține că ar fi trebuit să se emită această hotărâre... și, dacă vă uitați la toate punctele acestea din Constituție care privesc atribuțiile Curții Constituționale, nu există altă încadrare, la un alt articol, la care să se soluționeze această problemă, decât lit. e) din art. 146.

Și, în sfârșit, aș vrea să mă refer la o chestiune pe care un distins coleg a ridicat-o aici cu privire la dreptul de preempțiune. Sigur, fac și eu apel, ca și un alt coleg de al meu, să nu luăm, stimați colegi, din context ceea ce ne place

și să vedem ceea ce spune exact Legea nr. 422/2001, și anume, la art. 4 alin. (4), care vorbește despre dreptul de preempțiune asupra vânzării monumentelor istorice.

Ce spune alin. (4): „Monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condițiile exercitării dreptului de preempțiune al statului român prin Ministerul Culturii și Cultelor”.

Alin. (5): „Proprietarii persoane fizice sau juridice de drept privat care intenționează să vândă monumente istorice transmit serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor înștiințarea privind intențiile de vânzare, însoțită de documentația stabilită prin ordin al ministrului culturii și cultelor”.

Art. 4 alin. (7) și (8) precizează: „Dreptul de preempțiune se poate transfera autorităților publice locale doar în cazul în care Ministerul Culturii și Cultelor sau serviciile publice deconcentrate ale ministrului nu își exercită acest drept în termen de maximum 25 de zile de la data înregistrării înștiințării documentației și a propunerii de răspuns”.

Mai pe înțeles, Consiliul Județean Brașov nu putea să pornească la negocieri pentru a folosi acest drept de preempțiune decât dacă Ministerul Culturii și Cultelor îl înștiința printr-o adresă scrisă că el renunță la acest drept și îl încredințează, potrivit Legii nr. 422, respectivei autorități publice locale. Aceasta este legea! Nu eu am inventat-o și nu subcomisia a inventat-o! Ea trebuie respectată, pentru că este aprobată de Parlament!

Vă mulțumesc foarte mult.

## **Domnul Marcu Tudor**

Titu Nicolae Gheorghiof

#69527

## Domnule președinte,

## Onorați colegi,

Cât privește proiectul de hotărâre, dacă pe raport, deși nu prea au fost dezbateri generale, s-au discutat de toate, practic, pe proiectul de hotărâre vă rog să observați prevederile regulamentului nostru.

Prevederile regulamentului nostru – când vorbesc de un proiect de hotărâre, veți observa că, după ce se dezbate în plenul Camerei Deputaților –, la art. 78 „Concluziile, răspunderile și măsurile conținute în raportul privind ancheta parlamentară, dezbătute de către Camera Deputaților – și noi credem, sau cel puțin lăsăm să se creadă, că noi am dezbătut acum concluziile, răspunderile, măsurile conținute în raport –, vor fi reflectate în conținutul unei hotărâri care...” potrivit regulamentului nostru, și atunci vă fac trimitere la dispozițiile art. 95 și ale art. 92. Art. 95 vorbește că: „Proiectele de legi, propuneri legislative, precum și proiectele de hotărâri ale Camerei, prevăzute la art. 94, se trimit de îndată de Biroul permanent spre dezbatere și avizare comisiilor permanente competente, în condițiile prevederilor art. 92, după caz”.

Vă rog să observați că art. 92 se referă la procedura legislativă și spune: „În exercițiul dreptului de inițiativă legislativă...”, iar la alin. (2) – „Deputații pot prezenta și proiecte de hotărâri ale Camerei Deputaților”. Dar, coroborat cu art. 95, acest proiect de hotărâre – pentru că este un proiect de hotărâre – trebuia să aibă avizul comisiilor permanente competente. O hotărâre a Camerei Deputaților, un proiect de hotărâre neapărat și obligatoriu trebuie să aibă avizul Comisiei juridice, de disciplină și imunități. Or acest aviz nu există.

În această situație, pentru că azi, în Biroul permanent al Camerei Deputaților, atunci când s-a ridicat de către un coleg... – și chiar eu am ridicat această problemă alături de acel coleg –, mi s-a spus că se va rezolva în plenul Camerei Deputaților.

Deci plenul Camerei Deputaților, constatând că Biroul permanent al Camerei a încălcat prevederile art. 95, vă rog să trimiteți acest proiect de hotărâre Comisiei juridice, de disciplină și imunități, spre avizare. Și, atunci, sigur, îl vom supune la vot, vom dezbate și vom adopta acest proiect de hotărâre.

Márton Árpád Francisc

#74964

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am trei probleme mari și grave: una – legată de capitolul V –, am mai sus-o, o spun încă o dată: acest raport

citează corect alin. (3) din art. 4, în care se spune clar că „Succesibilii care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii”. Deci aici este corect, acesta este textul inițial al legii.

Imediat după alineatul care urmează se spune că aceștia ar fi trebuit să depună renunțarea la 6 luni de la deces, și ați și invocat art. 700 – că s-a tot invocat aici Codul civil. Art. 700 Cod civil alin. (2), tocmai din capitolul cu privire la renunțare, spune clar că cei care au fost repuși în drepturi au și această calitate și posibilitate de a renunța, care au fost împiedicați să accepte sau să renunțe. Deci dacă prin alin. (3) au fost repuși în drepturi, de ce le solicitați ca, înainte de a fi repuși în drepturi, să fi făcut un act la care au fost împiedicați de statul comunist?

Deci acesta este în mod clar contrar, această parte a textului de lege este contrară Codului civil.

Capitolul VI. În capitolul VI se vorbește clar că Ministerul Culturii a avut niște dubii și s-a adresat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care răspunde Ministerului Culturii că aceste dubii sunt nejustificate. Din asta se trage concluzia că dubiile – din acest răspuns se trage concluzia, imediat după acesta – ar fi fost justificate. Ca atare, această hotărâre ar fi nulă de drept.

Și capitolul VIII – culmea ironiei! – iarăși invocă acea idee care se pare că nu se înțelege. Constituția, într-adevăr vorbește despre inalienabilitatea proprietății publice, numai că această Constituție prevede că pot fi trecute unele imobile în domeniul privat, iar modalitatea superioară de a trimite unele – sau un set de imobile – în domeniul privat, deci retrocedabil, este tocmai legea care este deasupra, din punct de vedere juridic, hotărârilor de guvern.

Ca atare, prin efectul Legii nr. 10/2001 au devenit toate aceste imobile retrocedabile, fără a mai fi obligate să fie trecute hectar cu hectar, imobil cu imobil în domeniul privat și, pe urmă, retrocedate.

Tot aici se invocă o problemă de ei înțeleasă, cum că ar exista o dispută între succesori, că unii n-ar trebui să primească sau toți ar trebui să primească... Dar asta nu interesează. Nu interesează nulitatea absolută. Din contră, aceste lucruri se soluționează de instanță.

Deci tot ce este invocat în capitolul VIII vorbește exact contrar acelei idei care se spune în final, că „sunt lovite de nulitate absolută”. Și, în final, această însumare, așa cum am mai spus, are o implicație foarte gravă, pentru că vorbește despre „Formularea unor acțiuni judecătorești de către autoritățile legale competente pentru constatarea nulității dispozițiilor de restituire, sesizarea organelor judiciare în vederea stabilirii răspunderii și a sancțiunilor pentru persoanele care au comis ilegalități”.

Printre altele, trebuie să vă atrag iarăși atenția că, deși aveți această lit. c), dumneavoastră, în acea hotărâre, în vederea stabilirii răspunderii și sancțiunilor persoanelor, dați această competență nu instanțelor judiciare, așa cum scrieți aici, ci Guvernului.

Acest document, însuși documentul, este plin de contradicții, iar hotărârea la care mă voi referi la vremea respectivă excelează prin a trimite la acestea, încălcând în mod grav și flagrant Constituția țării și, prin modul de dezbatere, regulamentul nostru.

Ioan Bivolaru

#78624

Domnule președinte, Stimați colegi,

E păcat să constatăm că o parte dintre colegi vor să-și ia și doctoratul în drept, acum, cu ocazia acestor dezbateri.

Un raport privind o anchetă parlamentară nu are nimeni pretenția că poate să fie infailibil, că poate să fie perfect, și din această cauză, acest raport, în procedurile noastre, vizează posibilitatea trimiterii acestor observații, concluzii, sesizări și tot ce poate conține un astfel de raport autorităților competente.

În acest caz avem prevederea care a fost citată aici, că aceste autorități sunt obligate să răspundă Parlamentului în ce măsură Parlamentul a avut sau nu a avut dreptate prin comisia respectivă, prin ceea ce a sesizat, după care Parlamentul poate proceda în consecință mai departe, prin procedurile respective.

Deci se face foarte multă pledoarie și părerea mea este, în calitatea pe care o am, că această trimitere la posibilitatea strecurării în cadrul unui raport a unor prevederi care nu prea sunt conforme cu legea, sau unele observații, sau unele concluzii și așa mai departe, este o problemă care nu poate fi tranșată decât prin vot, în momentul aprobării sau respingerii raportului respectiv.

Acesta nu este un lucru care să poată fi motivat, decât dacă dorește cumva Camera Deputaților să facă o nouă comisie de anchetă pe subiectul respectiv.

În ce privește această acuză, că acest raport nu a fost trimis, sau această propunere de hotărâre nu a fost trimisă spre avizare și altor comisii, e bine să ne aducem aminte că noi așa am hotărât în plenul Camerei, ca această subcomisie de anchetă să îndeplinească două atribuții: una – să facă o anchetă, și a doua – să îndeplinească și să realizeze un raport. Conform art. 64 din regulamentul nostru, pe parcursul derulării, orice comisie care dorește să-și depună un raport suplimentar sau un aviz pe raportul care se întocmește, care consfințește proiectul de hotărâre, are dreptul s-o facă: o cere și Camera poate să aprobe sau nu.

Deci să nu mai pedalăm pe această idee, că există viciu de formă, că acest raport și mai ales această propunere de hotărâre nu au în spate avizele nu știu cărei comisii. Așa a hotărât Camera: raportul îl întocmește o singură comisie – comisia de anchetă.

Vă rog să vă reamintiți acest lucru, stimați colegi care tot insistați și pedalați aici până la pierderea suflării, pe acest subiect. Camera a hotărât acest lucru. Nu a hotărât: și raportul acesta va fi depus pentru avize și la Comisia juridică, de disciplină și imunități sau la alte comisii.

Deci art. 64... vă rog foarte mult să-l citiți foarte atent și să vedeți că exista posibilitatea aceasta, la cererea și la sesizarea respectivă din partea unei comisii care se simțea

îndreptățită. Se fac foarte multe trimiteri la ceea ce ar fi trebuit să facem înainte de a se întocmi acest raport.

## Domnule președinte,

Noi suntem în faza finală. Dezbaterea raportului, cu bune, cu rele, s-a terminat. Suntem în faza de a trece prin Cameră și propunerea aceasta, acest proiect de hotărâre a Camerei, și, deoarece la această oră suntem în fața următoarei proceduri de regulament, la propunerea, la proiectul de hotărâre nu s-a înaintat, cu toate discuțiile de până acum, niciun amendament la comisie, în timpul în care el a fost prezentat Camerei și Camera a avut cunoștință despre acest proiect de hotărâre, neavând niciun amendament la acest proiect de hotărâre, vă rugăm foarte mult, în spiritul și în litera regulamentului, să încheiem discuțiile aici și-l avem pentru vot final pentru ziua de marți.

Mihăiță Calimente

#82324

Nu este pe procedură. Eu aș vrea să lămuresc totuși anumite aspecte, pentru că mi s-au adus tot felul de acuze. Și, atunci, este mai bine să citim niște documente care totuși conțin niște date concrete și în aceste documente se spune că acest castel a fost ridicat de către brașoveni pe o fortificație care le-a fost donată de către regele Ludovic I al Ungariei, fortificație care aparținea cavalerilor teutoni, pe care o ridicaseră în 1211–1225 și era atribuită magistrului Theodoricus. În secolul al XIII-lea, teritoriul Cetății Bran a fost supus jurisdicției Comitatului Regal de Alba. În 1395, Sigismund de Luxemburg, împărat german și rege al Ungariei, a folosit Castelul Bran ca bază strategică pentru incursiuni în Țara Românească. În 1407, Sigismund îl acordă lui Mircea cel Bătrân în stăpânire. Branul rămâne sub autoritatea Țării Românești până în 1419. În 1427, Castelul Bran este trecut în proprietatea Scaunului Brașovului de către Coroana Ungariei. În 1498, Cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către Scaunul Brașovului. În 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat castelul reginei Maria a României, în semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri. Regina l-a amenajat și l-a lăsat moștenire fiicei sale, principesa Elena, sora regelui Carol al II-lea. După expulzarea din țară a familiei regale în ’48, Castelul Bran a intrat în proprietatea statului român, fiind abandonat și devastat.

Castelul s-a deschis apoi vizitatorilor în 1956, fiind parțial amenajat ca muzeu de istorie și artă feudală.

În 1987 a intrat în restaurare, lucrările fiind terminate, în linii mari, în 1993.

Rezultă clar că ceea ce am spus nu erau prostii. Prostii spun cei care nu citesc și, sigur, dincolo de disputa juridică în care eu nu am vrut să intru, proprietatea este clar dovedită și fără drept de tăgadă a familiei regale, a principesei și, mai departe, a moștenitorilor acesteia.

Vă mulțumesc.

Ioan Dumitru Puchianu

#84999

Domnule președinte, Domnilor colegi,

Aș face o completare la ce spunea antevorbitorul meu. A omis să spună că, în 1651, acest castel a fost cumpărat de către comunitatea brașoveană.

Și, acum, revin la problemele ridicate de colegi.

Dați-mi voie să vă spun de la bun început că nu sunt un specialist în interpretarea legilor, nu am talentul colegilor mei, dar, pentru mine, lucrurile sunt destul de clare. Totuși am auzit aici că acest raport ar fi un raport nelegal, un raport ale cărui concluzii sunt nelegale, afirmație făcută de un distins domn jurist.

Admit că pot fi eronate unele concluzii, dar nu cred că un raport al unei comisii parlamentare poate fi ilegal.

Rămâne ca cineva să sesizeze instituțiile abilitate ale statului, să ne sancționeze pe noi, cei care am lucrat la acest raport.

Nu mă pricep foarte bine la regulamente, cutume și alte lucruri, însă am citit destul de bine articolele din regulament ce vorbesc despre comisiile de anchetă, am citit destul de bine ce înseamnă art. 77 și ce prevede acest articol, art. 78, referitor la concluzii, art. 95, care face trimitere la art. 94, dar, într-o interpretare în spiritul și litera legii, concluzia mea este că acel articol sau acea trimitere nu se referă la rapoarte ale comisiilor de anchetă. Și, acolo, așa cum spunea un distins specialist și președinte al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, se poate vorbi și invoca art. 64.

## Stimați colegi,

Indiferent de interesele pe care le avem ca grupuri politice, de pozițiile noastre, de politica partidului pe care-l reprezentăm, avem însă o mare obligație: aceea ca prin actele pe care le înfăptuim în acest Parlament să respectăm legea, să veghem, atunci când este vorba de o comisie de

anchetă, ca acele concluzii pertinente – și pertinența lor o s-o dați dumneavoastră, prin hotărârea pe care o s-o luați prin vot – să ducă la restabilirea unei ordini, o ordine care nu poate fi decât cea legală, cea constituțională.

Eu vă mulțumesc și, cum spunea o distinsă colegă, este drept, dacă acest raport va fi votat și el va crea un precedent, este un precedent, poate, pentru unii, periculos. Dar este normal, este moral și, mai ales, este legal și este obligația noastră, ca for legislativ, să votăm acest raport și, implicit, hotărârea.

Vă mulțumesc.

Tudor Mohora

#100956

## **Domnul Tudor Mohora:**

## Domnilor colegi,

Cred că vom putea să facem un dialog al surzilor la nesfârșit și să afirmăm fiecare ce-i convine. Cred însă că noi, cei din Comisia pentru cercetarea abuzurilor și pentru petiții, ne aflăm pe terenul raționalității.

Am explicat încă de la început, de când s-a pus această problemă, că noi am respectat cu strictețe hotărârea plenului Camerei, care la punctul 8 spune clar: „Subcomisia întocmește un raport, îl supune dezbaterii și aprobării plenului Camerei într-o ședință specială.” Nu era vorba despre comisia în ansamblul ei, nu se vorbește despre un raport al comisiei în ansamblul său.

Pe de altă parte, având în vedere prevederile regulamentului, v-am explicat încă de acum o săptămână că, în cadrul ședinței în ansamblul său, acest raport a fost discutat și adoptat cu o abținere, deci de către majoritatea membrilor comisiei s-a exprimat o abținere.

Nu s-au depus amendamente, nici la subcomisie și nici la comisie, care să fi necesitat întocmirea unui raport. Evident că, dacă am fi avut asemenea amendamente, ar fi fost obligația noastră să discutăm în cadrul comisiei și să aducem în fața dumneavoastră punctul nostru de vedere și dumneavoastră să-l discutați.

În rest, referitor la celelalte comentarii cu privire la fondul problemei, care văd că tot au apărut, eu aș vrea să spun numai un singur lucru: aici s-a pomenit de către domnul deputat Márton Árpád despre faptul că s-ar fi pus un set de întrebări în legătură cu legitimitatea cererii de retrocedare de către Ministerul Culturii Agenției Naționale pentru Restituire și

li s-a dat un răspuns, li s-a dat un răspuns care nu i-a mulțumit, de vreme ce au revenit de câteva ori și au și spus acest lucru în corespondență, că nu sunt mulțumiți de răspuns.

Dumneavoastră nu vă spune nimic că, exact după această corespondență, decizia Ministerului Culturii, care inițial el începuse negocierile printr-o echipă formată din patru persoane cu moștenitorii pentru retrocedare... după aceea a translatat responsabilitatea directorului Muzeului Bran ca el să facă retrocedarea?

Cum s-a făcut la Muzeul Peleș, de exemplu, retrocedarea? A fost o comisie interministerială de vreo 50 de inși. Sunt lucrători în Ministerul Culturii care știu acest lucru și care este posibil că or fi sfătuit. Dacă ar fi avut dreptate și n-ar fi fost niște hibe în această materie, probabil că ar fi lansat acest proiect de retrocedare, probabil, finalizat cu focuri de artificii în final. Numai că s-au derobat de această răspundere și chiar această derobare a fost primul nostru indiciu de suspiciune în această materie.

Aceasta este problema și o să vă spună membrii comisiei, vă invităm la comisie, să vedeți presiunile extraordinare care s-au făcut prin corespondență între Ministerul Culturii, care soma conducerea Muzeului Bran, transmițându-i la un moment dat și în termeni imperativi: „Până la data de... vă rugăm să faceți actele de retrocedare.” Asta a fost istoria! Deci nu imparțialitatea, nu dorința noastră neapărat de a crea probleme cuiva și de a pune în discuție legile retrocedării...

Dar v-am spus și vă repet: pentru a avea respect față de proprietatea privată, trebuie să acționăm astfel încât bunurile dobândite să fie dobândite pe cale legală, chiar dacă ele au fost niște bunuri care au fost mai vechi și care, acum, urmează să fie înstrăinate. Nu pot să cred că, în societatea românească, putem pretinde acum și în perspectivă respect față de bunuri patrimoniale obținute prin furt sau prin acte de încălcare a Constituției și legilor țării.

Vă mulțumesc.

Dragoș Petre Dumitriu

#104801

## Domnule președinte,

Apropo de comentariile din sală, pe care le auzim de câteva minute încoace, v-am apreciat întotdeauna fermitatea și acribia cu care urmăriți Regulamentul Camerei. Ați spus că s-a depășit faza dezbaterilor generale. După părerea mea, astăzi a fost o mostră de nerespectare a celor spuse de președintele de ședință la început: deci s-a revenit la ou, s-a revenit la Adam și Eva, în fine...

Întrebarea mea este cum se poate evita pe viitor o asemenea problemă, o asemenea procedură, și întrebarea vă este adresată dumneavoastră. O a doua problemă pe care aș vrea s-o ridic sau, mai bine zis, o mirare pe care o am este că am văzut aici intervenind persoane cu o prezență extrem de ridicată la lucrările Camerei, persoane care au demonstrat seriozitate de-a lungul întregii activități parlamentare. Ei bine, cum de aceste persoane nu au intervenit cu amendamente, cum spune domnul Mohora, sau cu comentarii, cum cer liberalii și U.D.M.R.-iștii, pe parcursul dezbaterii acestui raport în subcomisie, în comisie?

Este clar că este o comandă politică, într-adevăr, de ultimă oră, și dânșii își revarsă întregul talent politic pentru a îndeplini această comandă. Este păcat și chiar îmi pare rău de un grup de valoarea Grupului Național Liberal să se comporte în așa hal în această problemă, în această privință.

O altă chestiune pe care o adresez Biroului permanent, tot pe linie de procedură, este că data trecută lucrările au fost blocate printr-o așa-zisă confuzie – eu nu cred că a fost o confuzie, eu cred că a fost o chestiune voită –, și anume s-a confundat Comisia specială de anchetă, care, într-adevăr, se creează la inițiativa a două grupuri parlamentare, cu minimum 50 de parlamentari, și o anchetă parlamentară, care se aprobă de plen, în urma cererii unei comisii.

Astăzi se intervine cu altă chestiune ciudată. Deci nici măcar nu și-au cerut scuze că au confundat cele două noțiuni și au continuat astăzi ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Iarăși nu pot să cred că, din partea unor deputați de valoarea celor care au făcut confuzia, era permis așa ceva. Astăzi se revine cu această chestiune de conflict între Guvern și Parlament pe tema răspunsurilor, rapoartelor ș.a.m.d. Este clar pentru toată lumea, parlamentar sau neparlamentar, că este o comandă politică.

Hai să renunțăm la chestiunea aceasta! Haide să intervenim în Biroul permanent – interveniți dumneavoastră, care sunteți membri ai Biroului permanent, de fapt – și să alocăm o zi pentru aceste dezbateri frumoase, caraghioase, mă rog, cum vreți să le numiți, dar să ajungem undeva cu chestiunea aceasta, pentru că avem, astăzi, atâtea zeci de legi pe ordinea de zi, am avut și săptămâna trecută, când a fost vorba de raportul Bran și nu s-a petrecut decât această situație absolut ridicolă pentru lucrările Camerei.

Vă mulțumesc.

Valer Dorneanu

#107747

## **Domnul Valer Dorneanu:**

## Domnule președinte de ședință,

## Stimați colegi,

N-aș fi intervenit dacă nu mi-aș fi amintit că sunt membru al Comisiei pentru abuzuri și dacă nu mi-aș aminti că mâine o să conduc eu ședința și, dacă nu terminăm astăzi acest punct, o să am eu probleme.

Lăsând gluma de-o parte, stimați colegi, aș vrea să vă amintesc că după trecerea bine a jumătății noastre de mandat, în actuala legislatură, ar fi, dacă nu mă înșel, prima anchetă parlamentară pe care o finalizăm.

Cred că măcar din acest motiv ar trebui să ne aplecăm cu seriozitate și să depășim unele, să zic, abordări politice. Eu n-am să fac niciun proces de conștiință nimănui, că cineva ar

fi dorit să folosească tot arsenalul de artificii regulamentare și juridice pentru a bloca această hotărâre. Eu plec de la principiul că suntem cu toții de bună-credință și dorim să facem un lucru bun.

Din acest punct de vedere, aș vrea să vă mai aduc aminte ceva: nu suntem într-o procedură legislativă, nu suntem nici în faza adoptării unei moțiuni, suntem în cadrul unei proceduri de control parlamentar exercitat printr-o anchetă parlamentară. Aici noi nu dăm verdicte, nu dăm nici hotărâri. De aceea, era firesc să se comunice, așa cum s-a hotărât în plenul Camerei, să se comunice raportul și proiectul de hotărâre care finalizează acest raport.

Repet: prin această hotărâre noi nu dăm verdicte, constatăm doar dacă s-au făcut încălcări, dacă au existat încălcări de lege, sesizăm organele competente, ceea ce facem, sesizăm C.S.M.-ul, sesizăm Parchetul, sesizăm justiția, sesizăm Curtea Constituțională în fața faptului că într-un fel a zis Guvernul, altfel a zis autoritatea de reglementare, altfel a zis consiliul județean, iată altfel zice acum, prin votul final, Parlamentul cu privire la constituționalitatea unei hotărâri.

Din acest punct de vedere, nu era absolut necesar ca proiectul de hotărâre să fie trimis Comisiei juridice. Repet, nu eram într-o procedură legislativă, ca să cerem avizul de specialitate al Comisiei juridice. Era o hotărâre care finaliza un proiect de raport. Adoptând proiectul de raport, v-aș ruga să fiți de acord cu mine că noi facem, practic, o dovadă a eficienței Parlamentului, a seriozității lui, a răspunderii lui. Nu este vorba de a pune sub semnul îndoielii nici procesul de privatizare în principiu, nu este vorba nici de retrocedări. Pur și simplu dorim ca Parlamentul, instituția suverană a acestei țări din punctul de vedere al reprezentativității, să-și exprime punctul de vedere și să controleze felul cum diverse organisme ale Executivului respectă legea.

Eu cred că, în cazul acesta, și vicepreședintele Camerei, cel care a condus ședința, și comisiile au respectat întru totul regulamentul. Nu trebuia să se mai pună în dezbatere nici fiecare articol, pentru că nu s-au făcut amendamente. Atunci când s-au comunicat în timp raportul de activitate împreună cu proiectul de hotărâre, fiecare deputat, fiecare comisie, inclusiv Comisia juridică, dacă avea de făcut vreo observație, putea să le înainteze în plen pentru a se dezbate. Neavând loc această procedură, este firesc să

Eugen Nicolicea

#112755

Deschid ședința consacrată răspunsurilor orale la întrebări.

Ministerul vizat: Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

I se răspunde domnului deputat Mircea Costache, din partea Partidului România Mare.

Tema întrebării: situația a 50 de cetățeni din comuna Siriu, județul Buzău, ale căror terenuri sunt ocupate abuziv de S.C. Hidroconstrucția Baraj Siriu S.A.

Dau cuvântul reprezentantului Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Vă rog să vă prezentați.

## – **Domnul Mihnea Iuoraș** _vicepreședinte_

_la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților_ **:**

## Bună ziua!

Numele meu este Mihnea Iuoraș. Sunt vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Referitor la întrebarea adresată de domnul deputat, vă putem preciza că acele imobile care au fost date către... vă cer scuze, este prima dată când vin în fața dumneavoastră..., către S.C. Hidroconstrucția S.A., ele au fost date nu în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991 cu privire la fondul funciar, ci sunt date în conformitate cu prevederile

Legii nr. 15/1990, astfel încât emiterea certificatelor de atestare a proprietății nu este de competența comisiilor de fond funciar de nivel județean, instituția noastră nefiind competentă a se pronunța asupra legalității certificatului de atestare a proprietății menționate mai sus, singurele abilitate în acest sens fiind instanțele judecătorești.

În ceea ce privește nepunerea în posesie a proprietarilor care au deținut teren în acele zone atunci când reconstituirea pe vechile amplasamente nu este posibilă, comisiile de fond funciar trebuie să îi pună în posesie pe alte amplasamente, din terenurile pe care le au la dispoziție, iar în cazul în care nu există un teren la dispoziția comisiilor, aceștia se vor adresa instituțiilor care administrează terenul statului în vederea... sau altor comisii de fond funciar.

Dacă nici în acest caz nu se găsește teren, se vor aplica prevederile Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției conform cărora, după epuizarea tuturor opțiunilor prevăzute de lege, persoanelor îndreptățite, dacă nu li se poate reconstitui dreptul de proprietate în natură, li se vor acorda despăgubiri în numerar sau acțiuni, în conformitate cu prevederile Ordonanței nr. 81/2007.

Având în vedere cele arătate mai sus, noi am solicitat Comisiei comunale de fond funciar Siriu informații cu privire la modalitatea în care au fost soluționate cererile de reconstituire a drepturilor de proprietate depuse de către persoanele ale căror vechi amplasamente sunt cuprinse în suprafețe asupra cărora s-au emis în favoarea S.C. Hidroconstrucția S.A. certificate de atestare a proprietății menționate.

Nu am primit răspuns nici verbal și nici în scris din partea Primăriei Comunei Siriu, județul Buzău. De aceea, la proximul control pe care-l vom efectua în județul Buzău, corpul nostru de control va verifica în ce măsură mai există terenuri pentru a putea fi puși în posesie acei proprietari, iar dacă nu există această posibilitate, li se vor acorda despăgubiri în numerar sau acțiuni.

Vă mulțumesc.

Costache Mircea

#116036

## Mulțumesc, domnule președinte.

Nu putem să ne declarăm mulțumiți cu un răspuns care trimite acolo unde ar putea oricine să-și imagineze că s-ar rezolva problema, la instanță. Dacă mergem cu orice problemă, de proprietate, de retrocedare sau de altă natură, la instanța de judecată, mă întreb ce rost are un minister, căci este un minister Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților.

## Domnule vicepreședinte,

Tocmai când mă pregăteam să-i felicit pe cei care se străduiesc să promoveze tineretul..., dar tânăr și nou-promovat, așa v-aș trimite acasă pe toți de acolo, tot ministerul, și să lăsăm instanțele să se pronunțe în legătură cu probleme de genul ăsta. Noi știm că tot ce se numește proprietate care poate face obiectul unor solicitări de restituire este de competența agenției naționale instituite în acest scop.

De asemenea, aveți o misiune cumplită: a venit un guvern care n-a dat voie unei dezbateri ample. Așa cum sunt ele, chinuitoare, obositoare, stresante, agasante, dezbaterile parlamentare își au menirea și rațiunea lor, pentru că dacă dezbăteam legile proprietății, 247, pachetul legilor, faimosul pachet, în Parlament, îi mai puteam aduce corecții, mai puteam pune în evidență anumite dificultăți, mai puteam să ajungem la o formulă care să fie și ușor sau cât de cât mai ușor aplicabilă.

Pentru că ați venit aici, nu dumneavoastră personal, domnule vicepreședinte, Guvernul, a venit și și-a asumat răspunderea pe pachetul legilor proprietății, scoțând din proceduri dezbaterea parlamentară... și au rămas așa cum le-au gândit, și așa cum le-au gândit au dus la o avalanșă de probleme, au dus birourile... eu nu știu cum se descurcă colegii mei, birourile noastre parlamentare din teritoriu sunt sufocate în principal cu dificultăți, cu nemulțumiri ale cetățenilor legate de restituirea proprietăților.

Am aici, primite recent, numai patru astfel de dosare, în fiecare din ele sunt implicate sute de persoane în legătură cu restituiri de proprietăți. Ce v-am trimis eu acolo a fost un singur semnal că Barajul Siriu care, pe vremea aceea, și-a permis să folosească proprietățile oamenilor, că așa a fost sistemul și așa a fost regimul. Ați venit dumneavoastră, Guvernul liberal, cu acest cult al proprietății individuale, v-ați asumat răspunderea că veți restitui proprietățile, și nu poate să spună cineva acum celor de la Barajul Siriu: „Măi, s-a terminat cu gluma regimului! Retrageți-vă de pe acolo gardurile, că au treabă oamenii cu proprietățile lor din moși-strămoși”.

Deci cei care mi-au sesizat... și se află la dumneavoastră memoriul, vi l-am dat și semnat de ei, în numele unui grup de 25 de persoane, semnează două persoane din Siriu... Dar la mine sunt sute și sute de astfel de cazuri. Pe masa Primăriei din Brăești, din 600 sunt soluționate 120 de retrocedări. Or restul până la 600, și dacă luăm toate comunele, toate comunitățile, toate se confruntă... Ați lansat această problemă a proprietății, v-ați făcut un crez din a retroceda proprietatea, ați venit cu pachetul legilor proprietății fără dezbatere parlamentară, prin asumarea răspunderii? Faceți-o! Nu ne umpleți pe noi cu nemulțumirile și cu jalbele cetățenilor.

Am spus-o și pentru stenogramă și pentru tânărul vicepreședinte al Agenției Naționale pentru Restituirea Proprietăților, și pentru tânăra șefă a dumnealui, președinta Ingrid Zaarour, și pentru toată lumea, și pentru toți cei care sunt conștienți că s-au înhămat la o treabă foarte complicată. Au fost țări care au stabilit până la 50 de mii de dolari valoare, atât, retrocedări, și numai pe obiective – cutare, cutare, cutare... deci fără școli, fără sănătate...

Eugen Nicolicea

#120166

Vă mulțumesc.

Au prioritate doamnele, astfel că Ministerul Justiției, prin doamna secretar de stat Barbara Katalin Kibedi, va răspunde doamnei Lia Olguța Vasilescu, din partea Partidului România Mare, cu privire la dosarele penale ale domnului primar Antonie Solomon.

## **Doamna Kibedi Katalin Barbara** - _secretar de stat în Ministerul Justiției_ :

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimată doamnă deputat,

Așa cum v-am comunicat și printr-un răspuns intermediar, a fost necesar să solicităm Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție relațiile necesare pentru a vedea care este situația dosarului penal în care este cercetat primarul din Craiova. Astăzi ne-a parvenit răspunsul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și el, în esență, rezumă în trei puncte răspunsul la întrebarea dumneavoastră.

Antonie Solomon, primarul municipiului Craiova, este cercetat în cadrul unui dosar penal al Direcției Naționale Anticorupție, aflat în faza actelor premergătoare.

În ceea ce privește restul autorilor de identificat, dacă sunt neregularități în ce privește exercitarea atribuțiilor în cadrul Primăriei Municipiului Craiova, există un alt dosar penal la nivelul D.I.I.C.O.T.-ului. Dacă se va stabili în urma actelor premergătoare că acestea converg tot înspre primarul municipiului Craiova, în mod sigur că trebuie reanalizată competența din perspectiva art. 12 din Legea nr. 508 din 2004, și atunci probabil se va realiza o declinare de competență.

În ce privește ultima chestiune abordată în întrebarea dumneavoastră privind conduita procurorului-șef adjunct al Direcției Naționale Anticorupție, Ioan Mircea Zărie, conducerea Direcției Naționale Anticorupție a transmis că aceasta nu corespunde realității.

În măsura în care, pentru că astăzi ne-a parvenit acest răspuns, dumneavoastră vi se pare că este laconic și doriți detalieri, atunci ne vom obliga să revenim în sensul în care solicitați dumneavoastră pentru a cere lămuriri suplimentare.

Vă mulțumesc.

Monalisa Găleteanu

#126948

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

Interpelarea este adresată ministrului educației, cercetării și tineretului, domnul Cristian Adomniței. Este de fapt o revenire la alte interpelări la care eu nu am primit un răspuns convingător. Subiectul este referitor la reînființarea claselor cu profil învățători-educatori din cadrul liceelor pedagogice, ca formă a învățământului vocațional pedagogic.

Domnule ministru,

Revenim pe această cale pentru a vă semnala încă o dată situația discriminatorie care există în cadrul învățământului vocațional liceal din România.

Așa după cum v-am mai prezentat în interpelările anterioare, în cadrul învățământului vocațional liceal din România există clase cu profil militar, profil teologic, de artă și sportiv, în timp ce clasele cu profil învățători-educatori din cadrul liceelor pedagogice au fost desființate în mod abuziv în urmă cu zece ani.

Insistăm, domnule ministru, asupra necesității pregătirii vocaționale pedagogice prin studii liceale a viitorilor profesori, învățători și educatori din România, fără a îngrădi, desigur, dreptul oricărui absolvent de liceu de a urma o formă de învățământ superior în vederea obținerii diplomei de profesor, învățător sau educator. Astfel, absolvenții profilului învățătorieducatori din cadrul liceelor pedagogice ar dobândi, pe lângă cunoștințele de cultură generală, și cunoștințe de psihopedagogie, noțiuni de metodică și abilități specifice în cadrul orelor de practică pedagogică, necesare în desăvârșirea pregătirii lor profesionale prin studii superioare.

De aceea am făcut această revenire, pentru a vă solicita încă o dată să dispuneți repartizarea unui număr corespunzător de clase cu profil de învățători-educatori în cadrul liceelor pedagogice, pentru a crea astfel premisa de a avea în România educatori și învățători cu o înaltă pregătire profesională și vocație pedagogică.

Vă mulțumesc.

Adrian Moisoiu

#129057

Mulțumesc, domnule președinte.

Și mulțumesc faptului că interpelarea mea vine să o completeze oarecum pe doamna deputat Monalisa Găleteanu, pentru că are ca subiect exact același subiect, și anume, faptul că se pune întrebarea ce calitate au cadrele didactice și ce trebuie să facem pentru îmbunătățirea calității acestora.

De aceea, interpelarea se adresează domnului Cristian Adomniței, ministrul educației, cercetării și tineretului.

Dați-mi voie să încep cu un citat dintr-o discuție purtată cu un primar: „Domnule deputat, ce folos că am încălzire centrală, mobilier nou, geamuri termopan, toalete placate cu faianță și gresie, canalizare, laborator de informatică și chiar microbuz școlar, dacă nu pot să aduc un profesor cum trebuie la școală pentru copiii aceștia? Nu e păcat de laboratorul de informatică, nu vrea să vină nimeni la noi pentru salariile acestea mici. Am numai suplinitori, măcar dacă erau toți calificați!”

Iată, de fapt, miezul, subiectul. Și în acest sens, vreau să subliniez faptul că din cele 260.000 de posturi din învățământul preuniversitar, aproape o cincime vor fi ocupate în acest an de suplinitori, atât calificați, cât și necalificați. Învățământul românesc are peste 51.000 de suplinitori, majoritatea dintre ei fiind selectați dintre cei cu note sub 5 la examenele de concurs. Încă mai sunt libere 17.868 de posturi în învățământul preuniversitar, pentru care în zilele acestea urmează să aibă loc o ultimă repartiție.

Dar în cel mai bun caz aceste posturi vor urma să fie ocupate de absolvenți de facultăți fără examen de licență sau de absolvenți de liceu care abia au reușit, cu chiu, cu vai, să ia un amărât de examen de bacalaureat și care, pe lângă faptul că au o pregătire teoretică vai de capul ei!, în mod sigur nu au nimic comun cu pedagogia și cerințele unui învățământ de calitate.

De fapt, cauza principală o știm cu toții: se găsește în salariile foarte mici care sunt în învățământ și care nu reprezintă o motivație pentru tinerii absolvenți de liceu. Ce să vă spun? Faptul că într-o comparație văzută pe net, salariul unui profesor din Italia ajunge la cel puțin 1.500 de euro, adică aproape de patru ori mai mult decât salariul unui profesor la noi în țară.

Ca urmare, cred că modul cum s-a conceput această reformă în învățământ, și anume, în primul rând băgăm bani în gresie și în faianță și în toalete, în loc să începem și să investim în formarea cadrelor didactice, aici s-a greșit...

Deci aceasta este întrebarea: care este strategia pe care dumneavoastră o promovați, ca ministru, pentru ca, într-un timp cât mai scurt, șefii de promoție ai diverselor colegii naționale din țară să dorească să vină să lucreze în învățământ.

Și o a doua interpelare este adresată domnului Eugen Nicolăescu, ministrul sănătății publice, și se referă la faptul că, în ultimul timp, de câteva luni de zile, a început să crească tot mai mult suma pe care beneficiarii de scutiri, de gratuități în ceea ce privește medicamentele, mă refer la cei din legile speciale, și în asta ar putea să intre veteranii de război, diverse categorii de pensionari, revoluționarii, refugiații, în ultimul timp, suma care trebuie plătită pentru primirea acestor medicamente este din ce în ce mai mare, într-o proporție cât mai mare.

În același timp, la Sighișoara, domnul ministru a declarat cum că se gândește ca începând de la 1 noiembrie să intervină pentru a invalida aceste dispoziții.

Să mă iertați, dar aceasta se numește o campanie electorală pe care tot dânsul și-o fabrică și dorește să o exploateze, adică dânsul semnează aceste ordine de scumpire a medicamentelor, de scădere a reducerilor de care ar avea parte și, în același timp, vrea să pară un binevoitor în ceea ce privește politica ieftină pe care o duce.

Ca atare, îl invit pe domnul ministru să poftească aici și să ne explice cum a putut să semneze asemenea ordine și care sunt, în același timp, gândurile sale pentru viitor.

Mulțumesc.

04 · other

Continuarea dezbaterilor asupra Raportului Subcomisiei de anchetă parlamentară privind cercetarea legalității retrocedării Castelului Bran și a procedurii de scoatere la vânzare a acestuia

14 discursuri

Eugen Nicolicea
#137301
Vă mulțumesc.
Dau cuvântul domnului deputat Ștefan Baban, care are de prezentat două interpelări.
Ștefan Baban
#137433
Vă mulțumesc, domnule președinte.
Prima este adresată domnului Eugen Nicolăescu, ministru la Ministerul Sănătății Publice.
Este vorba de răspunderea juridică a medicilor iresponsabili. Vă citesc numai concluzia, de fapt, esența interpelării:
## Domnule ministru,
Având în vedere numărul mare de scandaluri legate de cazurile de malpraxis, precum și sumele enorme care trebuie să fie plătite de cei suferinzi pentru efectuarea expertizelor medicale, solicit să aflu care sunt măsurile pe care le veți lua și, bineînțeles, aplica pentru ca pacienții să fie în siguranță față de cei care consideră medicina doar un mod de a obține venituri cât mai mari, încălcând astfel sfântul jurământ al lui Hipocrate.
A doua, o să vă rog să-mi dați șansa să v-o citesc în întregime, este adresată domnului Paul Păcuraru, ministrul muncii, familiei și egalității de șanse, și are ca obiect cumulul de funcții pentru bugetari: „Reducerea personalului bugetar, bumerangul societății românești”.
Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse vrea să blocheze posturile vacante care există în instituțiile de stat, fără a ține cont de deficitul de personal care se înregistrează în sistemul bugetar.
Dacă această blocare, fie totală, fie parțială, va fi luată în calcul și aplicată de către Guvern, atunci sistemul bugetar va fi pus la zid. Mulți dintre cei care lucrează în acest domeniu, din cauza stresului, a depresiilor psihice și a banilor puțini, vor lua calea străinătății, preferând să presteze uneori o muncă necalificată decât o muncă calificată și supradimensionată, dar fără recunoașterea financiară a eforturilor suplimentare.
În opinia mea, reducerea posturilor vacante ar trebui să aibă la bază o fundamentare tehnico-financiară temeinică și reală. Temeinică, pentru că deja sunt destule instituții bugetare care nu vor face față niciodată cu numărul de posturi alocate – vezi casele județene de pensii, Agenția Națională de Administrare Fiscală etc.–, și reală, în sensul că trebuie reduse acele posturi de care într-adevăr se pot lipsi instituțiile. Iar clientela politică angajată în sistemul bugetar pentru a-și derula propriile afaceri să fie pusă la muncă.
Pentru că, domnule ministru, poate nu știți, dar cei ce sunt angajați în sistemul bugetar doar în funcție de culoarea politică, chiar concursul pentru angajare fiind trucat, sunt sigur că știți foarte, foarte bine acest lucru, vin la locul de muncă doar pentru prezență, și aceea sporadică, dar date fiind împrejurările, nimeni nu se poate agăța de aceste persoane, și pentru a-și rezolva interesele financiare proprii sau de grup. Dacă aceste persoane și-ar îndeplini atribuțiile de serviciu, atunci nimeni nu ar mai solicita ocuparea posturilor vacante.
În altă ordine de idei, cred că structura de personal din minister este supradimensionată. În timp ce în unitățile deconcentrate există o lipsă acută de personal specializat, în instituțiile centrale acestea se calcă pe picioare și-și iau aerul de respirat din cauza aglomerației pe metru pătrat. Numărul de consilieri personali, inspectori guvernamentali, experți etc. a crescut în ultimii doi ani vertiginos, astfel încât reducerea de personal trebuie să înceapă din aceste locuri.
Domnule ministru Păcuraru,
Domnul prim-ministru v-a cerut reducerea cu 10% a personalului bugetar. Aș dori să cunosc care sunt principiile care stau la baza acestor reduceri, care sunt criteriile pe care le aplicați pentru această reducere și, mai ales, care sunt domeniile bugetare care vor fi afectate de această isterie a reducerilor.
Vă rog, domnule președinte, să mi se acorde răspunsul oral și scris.
Vă mulțumesc.
Eugen Nicolicea
#141102
## Vă mulțumesc.
Îl rog pe domnul deputat Mircia Giurgiu să nu se supere, dar am să dau cuvântul celor care au câte o interpelare sau
mai puține, pentru că dumneavoastră aveți zece, rămânând ca dumneavoastră să expuneți până când se epuizează timpul.
Mulțumesc.
Deci domnul deputat Valeriu Tabără.
Valeriu Tabără
#141437
Domnule președinte, Stimați colegi,
Eu am să fiu extrem de scurt și am să mă rezum doar la rezumatul interpelării, care este adresată domnului ministru Varujan Vosganian și are ca obiect situația comunităților din mai multe zone ale României, lipsite de rețele de aprovizionare cu energie electrică.
Nu este cazul să discutăm despre importanța acestui element de nivel de trai și de existență a acestor comunități. Și, în acest sens, vă rog, domnule ministru, să ne definiți strategia pe care o aveți față de aceste zone, să ne precizați care este arealul și care este numărul gospodăriilor care la această dată sau la nivelul anului 2007 nu au și nu beneficiază de energie electrică; și, de asemenea, să ne precizați și valorile investițiilor care sunt necesare pentru ca această pecingine, această pată de pe harta României să dispară.
În același timp, pentru că v-ați exprimat legat de eficiența unei astfel de investiții, să ne spuneți dacă aveți un calcul de eficiență legat de investițiile pentru a face electrificarea și a încheia odată electrificarea teritoriului național al României.
Mulțumesc foarte mult.
Solicit răspunsul în scris și oral. Mulțumesc.
Eugen Nicolicea
#142638
Vă mulțumesc.
Dau cuvântul domnului Horia Văsioiu.
Horia Văsioiu
#142723
## Mulțumesc, domnule președinte.
Interpelarea mea de astăzi este adresată domnului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu.
Obiectul interpelării este campania electorală făcută de primarul Brăilei la deschiderea anului școlar.
Permiteți-mi să fac un scurt rezumat al interpelării și să vă spun că pe data de 17 septembrie anul curent, cu ocazia deschiderii oficiale a noului an școlar, primarul liberal al Brăilei a participat la manifestări la Școala nr. 21 din Brăila. În timpul discursului său, au apărut circa 10 tineri îmbrăcați în tricouri galbene cu sigla P.N.L.-ului pe piept, care au început să împartă pachete de rechizite elevilor, adică caiete, pixuri, orare cu însemnul Partidului Național Liberal.
Această acțiune a fost supervizată de doamna Diana Tușa, director general al Cancelariei președintelui Camerei Deputaților, domnul Bogdan Olteanu, doamna Tușa fiind și vicepreședinta Organizației Tineretului Național Liberal.
Solicit domnului prim-ministru să-mi răspundă ce măsuri intenționează să ia față de flagranta încălcare a legii, prin care un spațiu dedicat exclusiv educației a fost transformat în arenă politică.
Solicit răspunsul în scris.
Mulțumesc.
Eugen Nicolicea
#143935
Vă mulțumesc.
Dau cuvântul domnului deputat Petru Călian.
Petru Călian
#144027
Vă mulțumesc.
Nu am decât 8 interpelări însă, din respect pentru colegul Mircia Giurgiu, o să citesc doar obiectul fiecărei interpelări în maximum un minut.
Eugen Nicolicea
#144215
Foarte bine că ați făcut această precizare, pentru că aici erați trecut doar cu o interpelare.
Petru Călian
#144343
Din greșeală, domnule președinte.
Prima interpelare este adresată domnului ministru László Borbély și are drept obiect problema amplasării proaste a antenelor GSM, care afectează sănătatea cetățenilor.
A doua interpelare este adresată domnului Paul Păcuraru: „Schizofrenicii refuzați la angajare”.
A treia interpelare este adresată tot domnului Paul Păcuraru: „Discriminarea salarială la care sunt supuși angajații români ai Bechtel”.
Următoarea interpelare este adresată domnului Cristian Mihai Adomniței și este legată de problema taxelor mult prea mari pentru viitorii arhitecți.
Următoarea interpelare este adresată domnului ministru László Borbély și este legată de problemele cu care se confruntă Biserica, pusă în situația de a lăsa copiii pe străzi.
Următoarea interpelare este adresată domnului DecebalTraian Remeș și este legată de problema materialul lemnos care a fost furat din pădurile de stat, peste 31.000 metri cubi.
Penultima interpelare este adresată domnului Adrian Iorgulescu și este legată de cultura clujeană, care se află în paragină.
Ultima interpelare este adresată domnului Cristian Adomniței, este legată de un proiect pe care îl așteaptă de foarte mult timp Academia și Liceul de Muzică din Cluj, însă proiectul este doar în fază de promisiune.
Vă mulțumesc.
Eugen Nicolicea
#145670
Vă mulțumesc.
Domnul Ioan Țundrea înțeleg că a depus în scris trei interpelări.
Dau cuvântul domnului Mircia Giurgiu, care este trecut aici cu zece interpelări.
Vă rog.
Mircia Giurgiu
#145875
Mulțumesc, domnule președinte.
O să prezint pe scurt doar șase interpelări, restul o să le depun în scris.
Prima interpelare este adresată domnului Adrian Iorgulescu, ministrul culturii și cultelor. Obiectul interpelării: „Modul în care s-a propus și se desfășoară concursul pentru postul de director al Imprimeriei Oltenia – Craiova.”
A doua interpelare este adresată tot domnului Adrian Iorgulescu. Obiectul interpelării: „Alocarea de fonduri pentru renovarea interioară a clădirii Teatrului Național Român din Cluj-Napoca.”
Altă interpelare este adresată domnului Cristian Adomniței, ministrul educației, cercetării și tineretului. Obiectul interpelării: „Alocarea de fonduri pentru achiziționarea microbuzelor pentru deplasarea elevilor din peste 40 de comune din județul Cluj”.
Altă interpelare este adresată domnului Eugen Nicolăescu, ministrul sănătății publice. Obiectul interpelării: „Reorganizarea autorităților județene de sănătate publică și a municipiului București”.
Altă interpelare este adresată domnului Theodor Meleșcanu, ministrul apărării. Obiectul interpelării: „Analizarea cadrelor militare care au fost trecute forțat în rezervă”.
O altă interpelare pe care o prezint acum este cea adresată ministrului agriculturii, Decebal Traian Remeș. Se referă la reorganizarea Agenției Naționale de Consultanță Agricolă.
Vă mulțumesc.
Eugen Nicolicea
#147262
## **Domnul Eugen Nicolicea:**
Vă mulțumesc.
Dacă nu mai sunt alte intervenții, declar închisă această ședință.
EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR
#147415
„Monitorul Oficial“ R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea“ București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)
Tel. 318.51.29/150, fax 318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru vânzări și relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 411.58.33 și 410.47.30, fax 410.77.36 și 410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial“ R.A.
&JUYDGY|202382]
**ISSN** 1220–4870
**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 125/4.X.2007 conține 28 de pagini.**
Prețul: 7,00 lei

Cuprins

Stenograma

Informare privind distribuirea unor documente la casetele deputaților, potrivit prevederilor art. 94 din Regulamentul Camerei Deputaților

Dezbaterea Proiectului de hotărâre referitoare la Raportul Subcomisiei de anchetă parlamentară privind cercetarea legalității retrocedării Castelului Bran și a procedurii de scoatere la vânzare a acestuia (rămas pentru votul final)

Primirea de răspunsuri la interpelările adresate prim-ministrului și membrilor Guvernului

Prezentarea pe scurt de către deputați a interpelărilor adresate membrilor Guvernului Pagina 1–2 2 2–4 4–14 14–22 22–24

Reexaminarea, la cererea Președintelui României, a Legii pentru completarea art. 10 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată (rămasă pentru votul final)

Continuarea dezbaterilor asupra Raportului Subcomisiei de anchetă parlamentară privind cercetarea legalității retrocedării Castelului Bran și a procedurii de scoatere la vânzare a acestuia