Tudor Mohora

## **Domnul Tudor Mohora:**

## Stimați colegi,

Nu aș vrea să obosim pe acest subiect.

Dați-mi voie ca, pe scurt, să mă refer la câteva chestiuni care au fost ridicate aici și care par a avea o anumită substanță.

În primul rând, unui coleg care a pus problema dacă acest bun, care a fost al statului până nu demult și înainte al comunității brașovene, nu ar fi bine să se întoarcă la comunitatea brașoveană? Eu vreau să vă spun, cu toată responsabilitatea, că nici comisia noastră în ansamblul său și nici subcomisia nu au marșat pe ideea punerii în discuție a dreptului unor moștenitori ai reginei Maria de a pretinde potrivit legilor românești acest bun. Aceasta este o chestiune. De aceea nu apare niciun fel de referire în raport la această problemă. Sigur, dacă dumneavoastră sau oricine aveți elemente care să extindă această analiză și să dați o soluție în virtutea celor care s-au spus aici, se poate face.

O altă problemă care s-a ridicat – și vă rog să ne credeți că și noi am cântărit foarte mult această chestiune – ține de obligația pe care o avea Guvernul de a trece, înainte de a retroceda bunul, din proprietatea publică în proprietatea privată a statului acest castel.

## Stimați colegi,

Păi, dacă nu ar fi avut această obligație legală și dacă nu le-ar fi atras atenția colegii dumneavoastră de la Ministerul de Finanțe celor de la cultură, nu s-ar fi produs o hotărâre de guvern, care, practic, este o hotărâre ridicolă! Adică trece un bun, în ianuarie 2006, din patrimoniul public al statului în patrimoniul privat, în vederea retrocedării, care nu mai exista de 4 luni în patrimoniul public al statului! Și atunci ar trebui să-i întrebați pe dumnealor: dacă Legea nr. 10, pe care dumneavoastră o invocați, nu le-ar fi impus să facă acest proiect de hotărâre și să adopte hotărârea, de ce au făcut-o? De ce considerați dumneavoastră acum că hotărârea este superfluă?

De fapt, le aduceți de două ori o acuzație de neprofesionalism sau de altceva, de acoperire _post-factum_ a unor stângăcii în această restituire.

Sunt câteva chestiuni... și mie îmi face întotdeauna plăcere când mă întâlnesc cu domnul Márton Árpád, pentru că dânsul vine cu argumente care încearcă să lămurească problemele, sunt câteva chestiuni pe care dânsul însă încearcă astăzi să le escamoteze.

În primul rând spune că noi am avea în conținutul hotărârii o prevedere care, în ipoteza în care această hotărâre ar fi adoptată, cere instituțiilor nominalizate să informeze Parlamentul în legătură cu poziția lor.

Domnule coleg,

Noi nu am spus acolo că trebuie să dea soluție în cauză Parchetul de pe lângă Înalta Curte, ci să se pronunțe. Poate să spună, văzând problemele pe care noi le ridicăm, că există condiții de începere a unei cercetări sau nu există condiții, nu au elemente de această natură. Aceasta este o altă problemă.