Turos Lóránd

## **Domnul Turos Lóránd:**

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor,

În fiecare an, luna decembrie este pentru noi toți o lună încărcată de emoții puternice. În urmă cu 34 de ani la Timișoara se aprindea prima scânteie care, peste câteva zile, aprindea flacăra Revoluției, flacăra schimbării. Era începutul unei noi ere pentru întreaga Europă.

Revoluția a dovedit că solidaritatea dintre diferite etnii și confesiuni poate fi mai puternică decât deosebirile ce ne caracterizează.* Decembrie ʼ89 nu a fost doar o victorie asupra comunismului, ci a fost primul moment din istoria noastră comună în care societatea românească și minoritățile autohtone au realizat o unitate, o solidaritate nemaiîntâlnită până atunci, pentru un scop comun: obținerea libertății.

În ʼ89 românii și maghiarii au luptat împreună împotriva regimului comunist la Timișoara, la Cluj, la Târgu Mureș sau la Brașov, au stat unul lângă celălalt. Anul ʼ89 a fost momentul în care împreună am pus bazele unei societăți libere, democratice, momentul în care am conștientizat cu toții că drumul nostru comun spre Europa este cel mai simplu de parcurs doar prin valori ca libertatea, egalitatea și fraternitatea.

## Doamnelor și domnilor,

Știm cu toții că nu a fost ușor să ajungem până aici. În deceniile comunismului, în așa-zisa „Epocă de Aur”, societatea românească s-a confruntat cu cea mai cruntă sărăcie și izolare, cetățenii au fost privați de multiple drepturi fundamentale. Pe lângă toate acestea, comunitatea maghiară din România a fost și victima unui proces dur și fără precedent de deznaționalizare, de asimilare. Planul de deznaționalizare al regimului Ceaușescu nu a dat însă roade, la fel cum a eșuat și politica regimului de a induce ura în mod definitiv între români și maghiari.