Valentin Dinescu

## **Domnul Valentin Dinescu:**

Vã mulþumesc.

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor senatori,

Victor Hugo spunea cã: ”Poþi viola istoria, cu condiþia sã-i faci un copilÒ. Am acum sentimentul, retrãind ultimii doi ani ai guvernãrii Adrian Nãstase, cã acest copil s-a nãscut, cã însãºi istoria a murit la naºtere.

Am deschis cu toþii ochii abia la începutul anului 2001, pentru ca din patimile ignoranþei sã alegem drumul ”marelui conducãtorÒ, ne-am asumat, alãturi de poporul român, anii noºtri de pribegie. Brusc, nimic din ceea ce a fost înainte nu-ºi mai are locul, nu mai are sens. O erã ce desfiinþeazã o altã erã. Un document ce mutileazã un alt document.

Mândri la începutul anilor 1990 cu una din cele mai democratice Constituþii din Europa, asistãm astãzi la tendinþa de contestare a ei.

Vanitatea a luat locul raþiunii, schimbarea de dragul de a fi ºi numai pentru o secundã martor sau coautor la un eveniment legislativ major abate dialectica de la sensurile ei.

Conceptul de stat naþional unitar ºi indivizibil a devenit peste noapte perisabil, iar esenþa schimbãrilor are o finalitate unicã: concentrarea puterii în mâinile unei singure persoane. Ce altceva înseamnã toatã aceastã agitaþie pe seama modificãrii Constituþiei decât expresia dorinþei maladive de a dispune discreþionar de Guvern, de Parlament ºi, de ce nu, chiar de România?

Apariþia unei camarile vorace, transformatã acum într-un puternic grup de presiune, are un singur obiectiv: acapararea pe cât posibil, prin mijloace constituþionale, a Senatului României care, printr-o subtilitate bazatã pe nebãgare de seamã, sã devinã singurul for legislativ abilitat sã voteze legi organice, adicã esenþa sistemului legislativ românesc.

Adãugaþi ºi varianta votului uninominal ºi haideþi sã dãm, pentru o secundã, frâu liber imaginaþiei: Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupþiei ºi petiþii, preºedinte Sorin Ovidiu Vântu; Comisia pentru privatizare, preºedinte Ion Nicolae; Comisia pentru buget, finanþe ºi bãnci, preºedinte Ioana Maria Vlas; Comisia pentru agriculturã, industrie alimentarã ºi silviculturã, preºedinte Culiþã Tãrâþã. Nu-i aºa cã devine tentant?

Lãsând gluma la o parte, nu pot, totuºi, sã-mi reprim o întrebare: de ce atâta grabã, în condiþiile în care aspiraþiile noastre de integrare sunt în consens cu o viitoare Constituþie a Uniunii Europene?

Rãspunsul ar putea fi simplu: istoria a fãcut un copil ºi istoria a murit la naºtere.

Vã îndemn, stimaþi colegi, sã meditãm cu toþii asupra legitimitãþii acestui copil.

Vã mulþumesc.