Din partea Guvernului rãspunde domnul ministru Dan Ioan Popescu.
Aveþi cuvântul, domnule ministru.
**Domnul Dan Ioan Popescu Ñ** _ministrul industriei ºi resurselor_ **:**
## Domnule preºedinte,
## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,
Noua moþiune simplã, intitulatã ”GigaîntreþinereaÒ, semnatã de 54 de deputaþi P.D. ºi P.N.L. Ñ sau mã întrebam câþi dintre dumneavoastrã au semnat ºtiind ceea ce semneazã sau câte semnãturi sunt contrafãcute?! Ñ, ºi aceastã nouã moþiune se înscrie în aceeaºi serie de abordãri de formã fãrã conþinut. Am remarcat la Partidul Democrat cã lucreazã în echipã: unul scrie ºi altul citeºte. Din pãcate, cel care citeºte citeºte prost!
Considerând cã dupã doi ani de la sentinþa pe care populaþia României a dat-o guvernãrii de tristã amintire, C.D.R. Ñ P.D., au fost uitate gravele greºeli comise în sistemul energetic naþional, de care sunt responsabili chiar unii din semnatarii acestei moþiuni, prin abordãrile diletantiste din actul de guvernare, aceºtia încearcã acum sã iasã din întunericul unde i-a trimis votul, însuºindu-ºi merite pentru acþiuni pe care poate le-au visat, dar nu au fost capabili sã le punã în aplicare. Remarc ºi aberaþia cã unele idei au fost preluate în Programul de guvernare al P.S.D.-ului.
Înainte de a rãspunde moþiunii, cred cã ar fi cazul sã fac câteva observaþii asupra stilului în care a fost redactat textul, stil care prin lejeritatea ºi ironia ieftinã demonstreazã cã scopul moþiunii este mai degrabã un demers tipic electoral, care nu reflectã o preocupare realã faþã de problemele populaþiei.
## Stimaþi colegi,
În textul moþiunii am descoperit cu surprindere o frazã care contravine flagrant interesului naþional ºi atitudinii responsabile pe care trebuie sã o aibã un ministru sau
un guvern. În aceastã frazã se afirmã cu nonºalanþã cã în ultimul an al guvernãrii anterioare nu au fost aplicate anumite mãsuri ministeriale Ñ cum ar fi fost ele, rele sau bune Ñ, pe motivul cã: ”au început campaniile electorale.Ò
Cu toatã bunãvoinþa, oricât aº încerca sã gãsesc o scuzã în aceastã afirmaþie, înþelesul nu poate fi decât unul singur: fostul Guvern a lãsat baltã toate problemele þãrii pentru cã era preocupat de campaniile electorale.
Aº fi putut înþelege dacã ar fi fost vorba de motive obiective: o iarnã grea, creºterea preþului mondial al petrolului, o catastrofã naturalã ºi alte asemenea cauze, dar nu pot sã înþeleg sub nici o formã ce legãturã are campania electoralã cu reforma din sistemul energetic naþional.
Cred cã este cazul sã renunþãm la acest stil dâmboviþean de a face politicã. Dacã într-adevãr vrem sã discutãm o problemã serioasã, cum este situaþia din sectorul energetic, atunci e cazul sã analizãm cu luciditate ºi obiectivitate acest subiect ºi sã venim cu argumente pertinente pentru susþinerea punctelor de vedere.
Acuzaþiile pompoase, formulele lipsite de conþinut, stilul pamfletar, inspirat de la periferia scenei politice, nu-ºi au rostul când analizãm o asemenea chestiune.
Prin urmare, voi face abstracþie de formulãrile teatrale, specifice spectacolelor de revistã, pe care le regãsim în aceastã moþiune. Voi rãspunde serios la o problemã serioasã, prezentându-vã argumentele obiective care sunt probate prin datele ºi realitãþile economice, dar ºi prin rapoartele unor organisme internaþionale sau alte instituþii de prestigiu care nu pot fi suspectate de abordãri subiective.
Relaþia cu Fondul Monetar Internaþional. În textul moþiunii se spune cã Fondul Monetar Internaþional ºtie cã în România sectorul energetic cheltuieºte mai mult decât încaseazã ºi cã FMI doreºte, în mod corect, sã elimine aceastã problemã.
Într-adevãr, stimaþi colegi, aceasta este problema principalã a sistemului energetic, problema cea mai gravã pe care am gãsit-o în momentul în care am preluat mandatul de ministru. În acel moment sectorul de producere a energiei termice înregistra pierderi de peste trei sferturi de miliarde dolari. Într-adevãr, domnilor deputaþi, Fondul Monetar Internaþional dorea, în mod corect, eliminarea acestor pierderi, dar de aceastã problemã ne-am ocupat în mod special în ultimii doi ani. ªi nu neapãrat pentru cã aºa dorea Fondul Monetar, ci pentru cã era necesar sã evitãm un colaps al sistemului energetic naþional, ceea ce ar fi avut consecinþe incalculabile asupra întregului sistem economic al României.
Nu înþeleg deci care este acuzaþia formulatã împotriva noastrã, din moment ce am redus aceastã pierdere cu peste 80%. Acesta este programul pe care l-am prezentat Fondului Monetar ºi pe care l-am respectat pânã în momentul de faþã.
Într-adevãr, Fondul Monetar nu impune preþuri mari, dar nici nu poate continua colaborarea dacã se acumuleazã pierderi uriaºe în sistem. Acesta este, poate, motivul pentru care fosta guvernare nu a reuºit sã menþinã
acordul cu Fondul Monetar, închizând astfel porþile României cãtre sursele de finanþare externã.
Situaþia lãsatã de fosta guvernare. Mai mult decât atât, în moþiune se spune, negru pe alb, cã pierderile din sistem sunt în cele din urmã acoperite de la bugetul de stat, din buzunarul contribuabililor. Îl întreb atunci pe fostul ministru al industriei, care a fost calculul sãu când a lãsat aceste pierderi de trei sferturi de miliard în sistemul energetic? Putem înþelege faptul cã 2000 a fost un an electoral, însã acest lucru nu justificã presiunea imensã pe care domnul Berceanu a lãsat-o, cu bunã ºtiinþã, asupra bugetului de stat, creând astfel o situaþie catastrofalã, fãrã precedent în istoria sistemului energetic românesc.
În toþi cei patru ani din guvernarea anterioarã, pierderile din sistemul energiei termice s-au situat de fiecare datã mult peste nivelul actual, iar aceste pierderi au fost suportate desigur de la bugetul de stat ºi nu din buzunarele ministrului. În ce calitate ne acuzaþi acum, când, de fapt, noi am reparat exact greºelile, intenþionate sau nu, pe care le-aþi fãcut în guvernarea anterioarã?
În ce calitate semneazã domnul Berceanu o asemenea moþiune, când dânsul ºtie foarte bine situaþia în care se aflau lacurile de acumulare ale hidrocentralelor la sfârºitul mandatului sãu, când nivelul acestor lacuri s-a aflat sub cota de siguranþã a sistemului hidroenergetic? Aceasta a fost o altã situaþie fãrã precedent în istoria României.
În anul 1999, când la conducerea ministerului se afla chiar domnul Berceanu, au fost produse prejudicii sectorului de producþie de peste 540 de miliarde de lei, doar prin livrarea de energie electricã cu rabat de preþ pânã la 30% pentru cei care plãteau valuta în avans. Oare de ce a avut grijã domnul Berceanu sã suspende, în ultima ºedinþã de Guvern din decembrie 2000, cele douã hotãrâri de Guvern?
De asemenea, amintim cã în timpul guvernãrii anterioare distribuþiile de gaze se ocupau, cu mult succes, de cultivarea ºi exportul castraveþilor, pe baza unui contract angajat pe 10 ani, contract extrem de bine întocmit în ceea ce priveºte dimensiunea castraveþilor, dar care în primul an a adus o pierdere de 14 miliarde de lei?
Tot domnul Berceanu a semnat un ordin comun cu Ministerul Lucrãrilor Publice ºi Amenajãrii Teritoriului Ñ cu fostul coleg al Domniei sale, domnul Noica Ñ prin care pierderile din reþeaua naþionalã de distribuþie de gaze erau majorate la 4%. În anii 2001-2002 aceste pierderi au fost de 1%. Diferenþa pânã la 4% reprezintã circa 100 de milioane de dolari. Sã credem oare cã aceste pierderi aprobate erau menite a acoperi furturile comise de unele societãþi de a cãror existenþã poate ºtiau semnatarii acestui ordin?
În acelaºi timp, nu mai exista nici o preocupare pentru creºterea capacitãþii de înmagazinare a gazelor naturale la Bilciureºti, deºi echipamentele necesare erau importate ºi plãtite încã din 1997 ºi depozitate, cu foarte mare grijã, în ploaie. Aceste echipamente au fost montate de ”RomgazÒ abia dupã mãsurile de excepþie luate de Ministerul Industriei ºi Resurselor, începând cu anul 2001.
Toate aceste date pun sub serios semn de întrebare legitimitatea celor care vin acum cu aceastã moþiune.
O altã acuzaþie cuprinsã în moþiune este cea referitoare la creºterea preþurilor la energie electricã, energie termicã ºi gaze naturale. Pe fond, suntem acuzaþi cã nu am menþinut artificial preþurile sub costurile de producþie. De curând, domnul Berceanu chiar încerca sã-ºi justifice mandatul, subliniind aºa-zisul ”caracter socialÒ al menþinerii preþurilor sub costurile de producþie.
Mã întreb ºi vã întreb ºi pe dumneavoastrã, cum se explicã susþinerea acestei moþiuni de cãtre Partidul Naþional Liberal, care are o asemenea abordare profund antiliberalã?
Însã menþinerea artificialã a preþurilor nu numai cã este inconsistentã cu doctrina liberalã, dar, mai mult decât atât, contravine chiar principiilor fundamentale ale social-democraþiei. Un preþ artificial mai mic decât preþurile de producþie se adreseazã tuturor categoriilor sociale, inclusiv celor cu venituri mari ºi foarte mari, care ar putea suporta fãrã nici o problemã costurile reale ale energiei.
Este evident cã astfel au fost risipite resurse importante, care ar fi trebuit sã ajungã la cei cu venituri mici. Este profund antisocial ºi antieconomic sã subvenþionezi preþurile pentru categoriile cu venituri foarte mari, de mii de dolari. Asta s-a fãcut în toþi acei ani în care preþul energiei s-a situat sub nivelul costurilor.
Mai mult decât atât, prin aceastã politicã a preþurilor artificiale s-au acumulat pierderi uriaºe, care, dupã cum se spune chiar în moþiune, au fost suportate de la bugetul de stat. Efectele negative s-au fãcut resimþite cel mai puternic la nivelul categoriilor cu venituri mici, întrucât nu au mai fost bani pentru susþinerea unor programe sociale. Iatã cã aºa-zisa ”mãsurã socialãÒ a preþurilor artificiale s-a întors chiar împotriva celor cãrora le era destinatã.
S-a afirmat cã din cauza preþului energiei acesta, de fapt, nu se mai încaseazã. Informaþia este din nou tendenþios folositã, din moment ce încasãrile ”ElectricaÒ în anii 2001 ºi 2002 au fost de peste 95%, faþã de 80Ñ81%, realizate în 1999.
Stimaþi colegi,
Nu preþurile reprezintã problema de fond cu care s-a confruntat România în toþi aceºti ani. Preþurile sunt doar o consecinþã a procesului de producþie, nu o cauzã a situaþiei dificile cu care se confruntã anumite categorii sociale.
În realitate, preþurile din România sunt mult mai scãzute decât cele din Europa ºi chiar decât cele din þãrile vecine, care parcurg, ca ºi noi, acelaºi drum cãtre economia de piaþa. Preþul gigacaloriei din România este cu 15 dolari mai scãzut decât media din Uniunea Europeanã. La fel, preþul energiei electrice este cel mai mic din Europa, cu excepþia Bulgariei.
În legãturã cu acest aspect, vreau sã lãmuresc o altã acuzaþie care mi s-a adus în textul moþiunii: scopul meu nu a fost niciodatã sã aliniez preþurile din România la cele europene, singurul meu scop este de a ajunge la nivelul la care costurile de producþie sã poatã fi acoperite de încasãri, în condiþii de rentabilitate, fãrã ca acest lucru sã aibã un impact ridicat asupra populaþiei cu venituri mici. Deci problema de fond pe care trebuie sã o avem
în vedere þine de: 1. pierderile care se regãsesc în costurile de producþie; 2. nivelul de trai din România.
În ceea ce priveºte pierderile din sector, politica viabilã este reducerea acestora, astfel încât sã avem costuri de producþie rentabile, ce pot fi acoperite integral din încasãri. Reducerea pierderilor trebuie fãcutã în ambele sensuri: stoparea risipei ºi modernizarea sistemului. În privinþa stopãrii risipei, am spus deja cã pierderile din sectorul de producere a energiei termice au fost reduse cu peste 80%, de la 766 de milioane de dolari, în 2000, la 129 de milioane de dolari, în 2002. Principala problemã, însã, rãmâne la nivelul distribuþiei. Degeaba vom ajunge sã obþinem profit pe sectorul de producþie, dacã pe distribuþie se înregistreazã pierderi de pânã la 40%.
Domnul Berceanu a afirmat recent foarte clar: fiecare cu treaba lui, Ministerul Industriei cu producþia, iar autoritãþile locale, în special primãriile, cu distribuþia. Aceasta a fost, cel puþin, politica domnului Berceanu, iar din acest punct de vedere, poate, ar fi fost mai potrivit ca moþiunea sã fi fost adresatã Primãriei Capitalei.
Am vãzut ce s-a întâmplat la RADET în cei 13 ani de dupã revoluþie. Noi, ca responsabili ai sistemului de producþie, nu puteam rãmâne indiferenþi faþã de acest lucru. Noi nu putem rãmâne indiferenþi când vedem cã energia furnizatã de producãtori ajunge în caloriferele oamenilor la preþuri mai mari cu 40%, din cauza problemelor nerezolvate la nivelul distribuþiei.
Domnii de la P.N.L. ºi P.D. au contestat acþiunea de control a Ministerului Industriei asupra sistemului de producþie din Bucureºti, unde au loc cele mai mari pierderi. De ce a deranjat acest control? De ce nici unul din primarii Capitalei nu a fãcut acest control la RADET timp de 13 ani? Cineva trebuia sã punã capãt acestei situaþii putrede, nu mai puteam sã aºteptãm pânã sã se hotãrascã domnul Bãsescu sã facã ce ar fi trebuit fãcut încã din primele zile ale mandatului de primar general. Când se sparge o þeavã, nu stai ºi te uiþi cum þi se inundã casa în speranþa cã, pânã la urmã, va veni instalatorul. Primul lucru pe care îl faci este sã opreºti robinetul ºi sã opreºti scurgerile, dupã aceea e treaba instalatorului sã schimbe ºi sã repare þevile. Dacã suntem acuzaþi cã am stopat furtul ºi jaful din banii cetãþenilor, atunci ne asumãm pe deplin aceastã acuzaþie.
Evident, acþiunile de control nu pot rezolva nivelul tehnologic al infrastructurii din sistemul energetic. Aºa cum se spune chiar în textul moþiunii, este nevoie de investiþii enorme, administrate corect. În acord cu aceastã afirmaþie, eu susþin cã modernizarea este cel mai eficient combustibil pentru reducerea costurilor.
Mã surprinde, însã, cã partidele din fosta guvernare ne acuzã acum de faptul cã nu investim suficient în sectorul energetic. Suntem criticaþi cã nu am fãcut nimic în acest sens în ultimii 2 ani, deºi tocmai în aceºti ultimi 2 ani s-au fãcut cele mai multe investiþii în sectorul termo ºi hidro, reprezentând 434 de milioane de dolari, faþã de 198 de milioane, realizate în cei 2 ani anteriori preluãrii guvernãrii, reuºind sã modernizãm ºi sã punem în funcþiune capacitãþi de peste 1.200 de MW în sectorul termo ºi peste 400 de MW în sectorul hidro.
Prin retehnologizãrile la centralele Bucureºti Sud ºi Iºalniþa, s-a realizat o reducere a consumurilor specifice, care reprezintã o reducere de costuri de peste 900 de miliarde de lei pe an, iar la terminarea lucrãrilor începute ºi pentru care finanþarea este asiguratã, la restul grupurilor, de la Brãila, Deva ºi Turceni-Blocul 5, se prevede o reducere suplimentarã a costurilor de producþie cu încã cel puþin o mie de miliarde de lei pe an.
Pentru a pune capãt definitiv acuzaþiilor din acest capitol, subliniem cã în timpul guvernãrii 1996-2000 România nu a atras nici mãcar un dolar ca investiþie în energie, iar faptul cã domnul Berceanu ºi Guvernul din care a fãcut parte au asigurat reînceperea lucrãrilor la Grupul 2 Cernavodã îl consider o glumã pentru presã. Nu cred cã are sens sã mai fac alte comentarii pe acest subiect.
## Doamnelor ºi domnilor deputaþi,
Am fost acuzaþi cã nu am redus pierderile din sistem. Am demonstrat cã le-am redus cu peste 80%. Am fost acuzaþi cã nu facem investiþii. Am demonstrat cã am investit cel puþin dublu faþã de fosta guvernare. Am fost acuzaþi cã preþurile la energie sunt mari. Am demonstrat cã nu sunt mari, cel puþin în raport cu celelalte þãri din Europa.
Rãmâne într-adevãr o problemã foarte serioasã: nivelul de trai din România. În aceastã privinþã, semnatarii moþiunii au fãcut o comparaþie ironicã între preþurile energiei ºi cele ale unei companii multinaþionale din sectorul alimentar. Tratând superficial acest aspect, semnatarii moþiunii afirmã cã, citez: ”ªi la McDonaldÕs preþurile la Bucureºti sunt jumãtate cât cele de la Paris.Ò
Lãsând la o parte nota ironicã, aº întreba câte McDonaldÕs-uri au mâncat semnatarii acestei moþiuni? Aº vrea sã afirm cu cea mai mare seriozitate cã big mac-ul la Bucureºti nu este la fel de mare ca cel de la Paris, iar aceasta pentru cã firma respectivã, ca orice companie eficientã, orientatã pe rentabilitate, nu-ºi permite sã vândã produse sub preþul de producþie. Dacã preþurile sunt prea mari pentru România, atunci se reduce cantitatea, ceea ce nu poate fi fãcut în cazul energiei termice, mai ales în anotimpul rece. Cum am spus, este nevoie de investiþii ºi, în general, de creºterea nivelului de trai din România.
Evident cã toate mãsurile economice ale Guvernului actual vizeazã creºterea nivelului de trai, este, însã, la fel de adevãrat cã pentru obþinerea unor rezultate semnificative, palpabile, este nevoie de mai mult timp. Problema e cum rãspundem necesitãþilor pe care le are în prezent populaþia pentru plata facturilor la energie?
Dupã cum am arãtat, soluþia nu este sã scãdem artificial preþul. Subvenþiile bugetare ar intra în acest caz atât în buzunarul celor nevoiaºi, dar ºi în buzunarul celor care au venituri mari ºi foarte mari, la fel cum s-a întâmplat pe tot parcursul guvernãrii anterioare.
Am alocat 100 de milioane de dolari pentru familiile cu venituri mici, iar aceasta în condiþiile în care am dublat investiþiile în sectorul energetic. Ar fi fost oare mai potrivit ca jumãtate din aceºti bani sã fi ajuns în buzunarele celor cu venituri mari? Domnul Berceanu spune cã ”daÒ, rãspunsul nostru este ”nuÒ, pentru cã noi vrem ca
aceºti bani sã ajungã la cei care au într-adevãr nevoie de ei. O persoanã care câºtigã 1.000 de dolari nu are probleme sã plãteascã factura de întreþinere, deci nu este normal sã beneficieze de un preþ subvenþionat de la bugetul de stat. Important este ca ajutoarele sã ajungã strict la cei care au nevoie de ele. Varianta domnului Berceanu, de a scãdea artificial preþurile, înseamnã numai risipã ºi pierderi în sistem.
Când eram în opoziþie, am acuzat într-adevãr cã preþurile erau mari, arãtând, însã, cã ajutoarele sociale erau foarte mici, tocmai din cauza politicii greºite a stabilirii preþurilor la energie în raport cu costurile.
Am sã vã dau ºi câteva date despre reforma în sistem: refacerea distribuþiilor în 8 filiale, în loc de 19, pentru evitarea fãrâmiþãrii lor, aºa cum au fost lãsate în anul 2000; constituirea de stocuri de producþie, care sã fie echilibrate ºi care sã asigure un mediu concurenþial real; abordarea privatizãrii într-un sistem de parteneriat, care sã ducã la întãrirea utilitãþilor publice prin aport de capital ºi sã asigure protejarea consumatorilor.
De la preluarea puterii, s-a abordat problema creºterii eficienþei ºi performanþelor, ceea ce a fãcut posibilã o îmbunãtãþire a productivitãþii muncii în sectorul termo de 0,82 MW pe om în anul 2000 la 1,69 MW pe om ºi o reducere a consumului specific în sectorul termo, de la 345 g combustibil convenþional/KWh în anul 2000 la 339,8 g combustibil convenþional/KWh în 2002. Prin aceste mãsuri s-a reuºit pentru prima datã în sectorul termo, în anul 2001, sã se realizeze un profit din exploatare de 185 de miliarde de lei, faþã de o pierdere din exploatare de 4.800 de miliarde, în anul 2000. S-a optimizat producþia de energie electricã din punct de vedere al costurilor, prin folosirea unui mixt de combustibil optim ºi, în primul rând, prin valorificarea maximã a potenþialului lignitului indigen.
În anul 2002, printr-o politicã raþionalã a producþiei de energie electricã, s-a reuºit creºterea nivelului apelor la o cotã de trei ori mai mare decât în anul 2000, în condiþiile în care producþia de energie hidro a fost mai mare cu 7,7%.
Pentru creºterea siguranþei aprovizionãrii cu gaze s-au luat mãsuri de creºtere a capacitãþii de depozitare a gazelor în subteran, asigurând atragerea de fonduri necesare, ceea ce a permis creºterea gazelor stocate de la 1,3 miliarde m[3] la 2 miliarde m[3] în acest an, reuºind sã fie rezolvatã în bunã parte problema asigurãrii gazelor în acest an deosebit de friguros, deºi mai sunt unele sincope, determinate de faptul cã nu s-a putut recupera în totalitate lipsa de preocupare a altor ani.
Având în vedere situaþia prezentatã pânã acum, precum ºi necesitatea acutã a reformãrii ºi dezvoltãrii sectorului, actualul cabinet a aprobat ºi demarat programe ºi alte acþiuni ample, în încercarea de a recupera timpul pierdut în cei 4 ani ai guvernãrii anterioare. Astfel: în sectorul energetic nuclear au fost reluate în forþã lucrãrile la Unitatea 2 a CNE Cernavodã, pentru care finanþarea este în întregime asiguratã; a fost realizat ºi finanþat din Fondul de dezvoltare energeticã un program concret de reparaþii, ce a condus la diminuarea pierderilor în sistem; de asemenea, a fost posibilã finalizarea ºi punerea în funcþie a Grupului nr. 3 de 100 MW de la CET Bucureºti-Sud,
Grupul nr. 5 de 330 Mw de la CTE Rovinari, precum ºi punerea în funcþiune a Grupului nr. 4 de 330 MW de la Turceni.
În sectorul termoelectric, pentru perioada 2002-2004, s-a prevãzut finalizarea reabilitãrilor ºi retehnologizãrilor la obiective energetice ce însumeazã circa 5.400 de MW Pentru S.C. ”HidroelectricaÒ Ñ S.A. s-a demarat o amplã acþiune de atragere a capitalului privat, prin lansarea unei oferte internaþionale pentru amenajãri hidroenergetice, care au lucrãrile de construcþii-montaj în diverse stadii de execuþie, lucrãri începute înainte de 1989.
Astfel, din totalul de 21 de proiecte, existã interes viabil exprimat pentru un numãr de 15 proiecte ºi sunt negocieri avansate cu investitorii privaþi, care se vor finaliza în cursul acestui an. Memorandumurile de înþelegere semnate în perioada anului 2000 au fost croite pe principii de jaf ºi nu puteau fi adoptate ºi promovate, întrucât, din punct de vedere practic, privatizarea presupunea ca tot partea românã sã plãteascã în mod nejustificat costuri ca: know-how, cãlãtorii imaginare, consultanþã de care nu mai era nevoie.
Compania naþionalã de transport al energiei electrice ”TranselectricaÒ a trecut, de asemenea, la un amplu proces de restructurare-modernizare ºi dezvoltare a infrastructurii de transport a energiei electrice. A fost demaratã reabilitarea ºi modernizarea staþiilor ºi reþelelor de transport, în valoare de peste 350 de milioane de dolari, finanþatã de B.E.R.D., B.E.I. ºi PHARE ºi prin alte surse de creditare. S-au realizat lucrãri privind modernizarea instalaþiilor, echipamentelor, staþiilor de transformare, în valoare de peste 100 de milioane de dolari, necesare aderãrii la sistemul U.C.T.E.
În cursul anului 2001, ”ElectricaÒ Ñ S.A. ºi-a elaborat, pentru prima datã, propria sa strategie pe termen mediu: 2001-2004. Totodatã, în cursul perioadei 2001-2002, au fost electrificate aproximativ 12.000 de gospodãrii, faþã de un total de 3.544 în anul 2000.
Cum poate fi susþinutã afirmaþia semnatarilor moþiunii din care reiese cã preþul combustibililor este mare, fiind încãrcat de comisioane, din moment ce acest preþ era, în medie, peste 155 dolari/1.000 m[3] la preluarea guvernãrii, iar astãzi, în urma negocierilor, cu aceiaºi furnizori, este de circa 120 dolari/1.000 m[3] . Iar, spre exemplu, preþul pãcurii achiziþionate în octombrie 2001 a fost de aproximativ 99, 6 dolari/t, în timp ce în perioada octombrieÑdecembrie 2000 ”TermoelectricaÒ importa pãcura la un preþ mediu de 156 dolari/t. Sã ne întrebãm, stimaþi colegi, unde este ºpaga? Putem sã ne întrebãm!
Analizând comparativ cele douã perioade, se observã cã la o cantitate mai micã de pãcurã cu 26%, importatã în 2000, s-a plãtit mai mult cu 11%, decât cantitatea achiziþionatã în 2001.
Pregãtirea pentru privatizare. S-a trecut la reorganizarea Companiei Naþionale ”TranselectricaÒ, prin externalizarea activitãþilor de întreþinere a reþelelor electrice ºi înfiinþarea S.C. ”SmartÒ Ñ S.A.; s-a aprobat ºi s-a aplicat majorarea gradului de deschidere a pieþei energiei electrice, gradual, pânã la 33%; restructurarea Societãþii ”ElectricaÒ Ñ S.A. în 8 filiale de distribuþie a energiei electrice ºi demararea acþiunii de privatizare a filialelor de
distribuþie Dobrogea ºi Constanþa ºi informez stimaþii semnatari ai moþiunii cã au fost depuse scrisorile de intenþie privind aceste privatizãri.
În moþiune se afirmã cã P.S.D. a renunþat la privatizarea prin injecþie de capital, care sã ducã la întãrirea sectorului, ceea ce demonstreazã cã nici mãcar nu au citit anunþul public de privatizare din decembrie 2002, în care se prevede în mod expres utilizarea metodei capitalizãrii. Încã o demonstraþie a lipsei de fond ºi fundamentare.
S-a înfiinþat Societatea naþionalã ”RomgazÒ, prin fuzionarea a douã societãþi cu activitãþi de producþie a gazelor naturale, ºi a fost demarat procesul de privatizare a Societãþii ”DistrigazÒ Nord ºi Sud; transferarea în administrarea consiliilor locale a unui numãr de 15 centrale de termoficare de la ”TermoelectricaÒ.
Reorganizarea ”TermoelectricaÒ în patru structuri, sub formã de filiale, ºi externalizarea activitãþii de servicii ºi reparaþii, respectiv persoane juridice care sã activeze pe bazã de bilanþ propriu ºi sã fie responsabile direct pentru realizarea de profit, în condiþiile unui climat de piaþã, a dus, pentru prima datã, stimaþi colegi, la crearea unor structuri care permit atragerea pentru unele din ele de capital privat. În acest sens, sunt negocieri în curs cu investitori strategici, care susþin un program de investiþii ºi o operare eficientã a centralelor Turceni ºi Rovinari.
Ca mãsuri sociale în domeniul energiei electrice, în luna martie 2002, la solicitarea Guvernului, preocupat de situaþia grea a unor categorii sociale cu venituri reduse, A.N.R. a emis un ordin prin care s-a extins tranºa întâi a tarifului social de la 50 la 60 KWh pe lunã. Prin aceastã mãsurã, s-a mãrit numãrul consumatorilor casnici protejaþi cu 375 de mii. Efortul financiar pentru extinderea tarifului social este de 222 de miliarde de lei, susþinut direct de Societatea ”ElectricaÒ.
O a doua mãsurã a vizat reducerea cu 50% a taxei la tarifele opþionale cu abonament. De aceastã mãsurã beneficiazã un numãr de 4.396.000 de consumatori, iar efortul financiar aferent este de 1.216.000.000 de lei, de asemenea susþinut de ”ElectricaÒ.
De asemenea, a fost aprobat un preþ social cu 25% mai mic la gazele naturale, pentru un consum de 100 de m[3] /lunã vara ºi 300 de m[3] /iarna.
În concluzie, fãrã a nega sau restrânge dreptul opoziþiei de a ne sancþiona atunci când greºim, am dorit sã vã prezentãm ce s-a întâmplat ºi se întâmplã în sistemul energetic naþional ºi sã spunem, în acelaºi timp, autorilor ºi susþinãtorilor moþiuni cã aceastã atitudine politicã poate fi folositoare numai în mãsura în care se reflectã realitatea ºi faptele, ceea ce ne-ar permite un dialog corect ºi chiar o deschidere spre abordarea unor noi programe. Consider cã aceasta ar fi o atitudine mai bunã, atât pentru opoziþie, cât ºi pentru guvernare, dar, mai ales, pentru oamenii care ne-au acordat încrederea prin vot.
În consecinþã, stimaþi colegi, vã solicitãm respingerea moþiunii.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.