Aniversãm astãzi 10 ani de la adoptarea Constituþiei þãrii, actul nostru de indentitate, cartea sacrã a existenþei noastre, adevãrata Biblie a naþiunii.
Sãrbãtorim, în fapt, un act esenþial de regãsire ºi reconstrucþie a noii Românii democratice, libere, pluraliste. Evocãm dimensiunea sacrã nu întâmplãtor: aºa cum datori suntem sã respectãm preceptele biblice, pentru a urma calea ºi voinþa Domnului, tot astfel datori suntem noi, cetãþenii acestei þãri, sã respectãm cu aceeaºi sfinþenie litera ºi spiritul Constituþiei, consacrate prin voinþa suveranã a poporului.
Legea noastrã fundamentalã s-a dovedit a fi un corp de principii ºi norme moderne, realiste, în concordanþã cu ceea ce ne-am propus sã construim ºi în armonie cu evoluþiile democratice proprii statelor ºi naþiunilor moderne. Ea a deschis drumul pentru trecerea imediatã la edificarea instituþiilor, structurilor ºi regulilor statului de drept, precum ºi a economiei de piaþã.
Constituþia, în întregul sãu, a fost validatã de evoluþiile de fond pozitive ale societãþii româneºti care, iatã, a parcurs un exerciþiu democratic semnificativ: alternanþa la actul de guvernare în deplinã normalitate.
La acest ceas aniversar se cuvine sã subliniem nu numai importanta adeziune pe care naþiunea a manifestat-o faþã de noua Constituþie în cadrul referendumului popular, dar ºi aprecierile deosebit de elogioase de care s-a bucurat din partea Consiliului Europei, a altor organizaþii internaþionale, precum ºi din partea unor reputaþi oameni politici, ai multor specialiºti de renume, fiind suficient sã ne referim în acest sens la domnul Antonio de Pergolla, preºedintele Comisiei de la Veneþia pentru Democraþie ºi Drept, precum ºi marii constituþionaliºti francezi, profesorii Robert Badauter ºi Jean Jiquel.
Fãcând o binevenitã retrospectivã, sã ne reamintim, distinsã adunare, cã în urmã cu 10 ani, la 8 decembrie 1991, poporul român a fost chemat la urne ºi a votat prin referendum noua Lege fundamentalã a þãrii. Pentru prima oarã în ultimii 150 de ani, la 21 noiembrie 1991, reprezentanþii poporului român au votat o Constituþie care a fost supusã apoi sufragiului popular în urma cãruia actul elaborat de Adunarea Constituantã a devenit o Constituþie legitimã, democraticã, izvorâtã din imperativul creãrii unei noi legislaþii care sã instituie ºi sã promoveze principii noi specifice statului de drept.
Noua Constituþie a României fost consecinþa victoriei Revoluþiei Române din Decembrie 1989, ea consacrând juridic idealurile ºi nãzuinþele milioanelor de români pentru înlãturarea sistemului dictatorial de stat, pentru înlocuirea partidului-stat cu un stat de drept, pentru suprimarea hegemoniei partidului unic ºi înlocuirea acestuia cu pluripartitismul, pentru eliminarea arbitrariului guvernãrii, prin consacrarea principiului învestirii Guvernului de cãtre Parlament ºi plasarea Executivului sub controlul acestuia.
Experienþa istoricã a poporului român în materie de constituþionalitate, ca ºi idealurile sale revoluþionare reflectate sintetic în comunicatul cãtre þarã al Consiliului Frontului Salvãrii Naþionale din 22 decembrie 1989 au constituit premisele elaborãrii noii Constituþii a României.
Pentru plãmãdirea proiectului de Constituþie, Adunarea Constituantã a apelat la sprijinul unor specialiºti de mare valoare profesionalã, integrând în Comisia de redactare a proiectului Constituþiei României personalitãþi de marcã ale ºtiinþei dreptului constituþional. Totodatã s-a
recurs la o largã consultanþã internaþionalã. Faza de concepþie a fost precedatã de o amplã activitate de informare ºi documentare, în cadrul cãreia au fost traduse ºi difuzate deputaþilor peste 20 de constituþii europene ºi de pe alte continente, asigurându-se cunoaºterea realitãþilor din acest domeniu de cãtre toþi membrii Adunãrii Constituante.
Înainte de a se trece la discutarea propriu-zisã a ideilor cãlãuzitoare ale viitoarei reglementãri constituþionale, acestea au fost supuse unei utile dezbateri în cadrul unui seminar internaþional organizat la Bucureºti. Deschiderea internaþionalã deosebitã provocatã de Revoluþia Românã a atras la dezbaterea structurii ºi conþinutului viitoarei reglementãri constituþionale importanþi specialiºti din diferite state ale lumii. Un numãr însemnat de sugestii a fost primit ºi din partea unor cunoscute ºi autorizate organisme în materie.
Discuþiile purtate cu delegaþi ai Consiliului Europei la seminarii organizate în Statele Unite, Elveþia, Franþa, Anglia, Belgia ºi cu alte prilejuri au pus în valoare ideile româneºti cu privire la conþintul noii Legi fundamentale, au impulsionat specialiºtii români în alegerea unor soluþii juridice concordante cu standardele europene ºi internaþionale în materie.
Pentru a asigura noului act fundmental rigoare, valoare ºi o largã adeziune popularã, procesul de elaborare a Constituþiei s-a desfãºurat în douã faze: o primã fazã, legatã de redactarea ºi dezbaterea tezelor, ºi o a doua fazã, pentru discutarea proiectului propriu-zis. Parcurgerea acestor douã etape, la care au contribuit dezbaterile ºi înþelegerile politice intervenite, aprofundarea soluþiilor elaborate, au determinat exprimarea în cunoºtinþã de cauzã a votului în Adunarea Constituantã.
Este de reþinut cã între cele douã faze de elaborare constituþionale au existat deosebiri de fond, multe din tezele Comisiei de redactare a Costituþiei fiind respinse de Adunarea Constituantã cu o majoritate elocventã de voturi.
Reamintim câteva din acestea ºi pentru faptul cã unele din temele respective au început sã facã vogã în iniþiativele de revizuire a Constituþiei. Iatã, de exemplu, problema formei de guvernãmânt, opþiunea între republicã ºi monarhie constituþionalã, în Comisia de redactare a proiectului de Constituþie a atras 5 voturi pentru monarhie din cele 19 exprimate. În Adunarea Constituantã, teza privitoare la forma republicanã de guvernãmânt a fost adoptatã cu 279 voturi pentru, 12 voturi împotrivã ºi 78 de abþineri.
Una din cele mai controversate probleme constituþionale a constituit-o bicameralismul. În tezele privitoare la viitoarea constituþie, comisia de redactare a propus puterii constituante un Parlament bicameral, format din Adunarea Deputaþilor ºi Senat, iar ca variantã subsidiarã, un parlament unicameral determinat de imperative ºtiinþifice ºi politice, care aveau în vedere caracterul unitar al statului român, costul redus al activitãþii parlamentare ºi operativitatea crescutã în procesul de legiferare. Aceste argumente supuse Adunãrii Constituante au cedat în faþa tradiþiei parlamentare româneºti, prin esenþã de naturã bicameralã, în faþa necesitãþii de a asigura echilibrul procesului legislativ ºi mai multã temeinicie deciziilor parlamentare.
Dincolo de asemenea momente punctuale, în procesul elaborãrii constituþionale un lucru rãmâne cert: Constituþia României din 1991 are în slovele sale rezonanþa bãrbãþiei
milioanelor de români, care au ieºit în stradã începând cu 16 decembrie 1989. Ei au trimis în Parlamentul României membri ai Frontului Salvãrii Naþionale, ai Partidului Naþional Liberal, ai Partidului Naþional Þãrãnesc Creºtin-Democrat, ai Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, ai Partidului Unitãþii Naþionale Române, ai Miºcãrii Ecologiste din România ºi ai Partidului Ecologist Român. Fiecare din aceste grupuri a contribuit, într-o mãsurã mai mare sau mai micã, la stabilirea configuraþiei noii Legi fundamentale a României. Participarea grupurilor politice s-a concretizat în peste 1.000 de amendamente la proiectul de Constituþie, din care 683 au aparþinut Grupului parlamentar al F.S.N., 119, Grupului parlamentar al U.D.M.R., 117, Grupului parlamentar al P.N.L., 37, Grupului parlamentar al P.N.Þ.C.D. ºi restul, celorlalte partide reprezentate în Parlament.
Reconstituind procesul de elaborare a Constituþiei ºi caracteristicile sale de bazã, suntem îndrituiþi sã reþinem urmãtoarele aspecte esenþiale:
Ð Constituþia României reîntregeºte ºirul constituþiilor democratice adoptate în trecut de þara noastrã.
Ð Ea este prima Constituþie a statului român adoptatã de o adunare constituantã special aleasã în acest scop în temeiul Decretului nr. 92/1990, act normativ, pentru întâia datã dupã 50 de ani de totalitarism, elaborat democratic de reprezentanþi ai tuturor partidelor politice legal înregistrate dupã Revoluþia din Decembrie 1989.
Ð De asemenea, este prima Constituþie românã aprobatã de popor în urma unui referendum naþional. România este prima þarã dintre fostele state socialiste care a aprobat în acest mod democratic Constituþia. Vã reamintim, în acest sens, cã în Albania procedeul a dat greº, în 1994 proiectul propus fiind respins, iar în Polonia, în 1997, proporþia votului pentru Constituþie a fost foarte redus în condiþiile unui absenteism grav.
Ð Sub raportul dezbaterii proiectului de constituþie, cea din 1991 este prima de o duratã apreciabilã, circa un an ºi jumãtate, fiind rezultatul unor dezbateri democratice intense, contradictorii, care au condus la votãri intermediare. Iatã, de pildã, cele cu privire la alegerea Preºedintelui, revenirea asupra unor opþiuni, condiþiile de legitimitate pentru candidaþii la Preºedinþie, caracteristicile statului român, structura puterii judecãtoreºti, inclusiv Curtea Constituþionalã.
Ð Constituþia din România este fidelã tradiþiilor democratice ale þãrii noastre, dar ºi expresia unei modernitãþi apreciate la data adoptãrii ei de cãtre numeroºi oameni politici ºi constituþionaliºti de renume.
Ð Cele mai valoroase tradiþii constituþionale româneºti au fost preluate din Constituþia României, adoptatã dupã Marea Unire de la 1918, în martie 1923.
Ð Astfel, s-a revenit la declararea României ca stat naþional unitar, independent ºi suveran, precum ºi la declararea limbii române ca limbã oficialã a þãrii. Sunt reluate într-un capitol important drepturi fundamentale ale cetãþenilor, cum ar fi cel de proprietate, libertatea religiei, a gândirii.
Ð Se consacrã din nou la nivel constituþional autoritãþi publice de majorã însemnãtate pentru bunul mers al activitãþii legislative sau de control al cheltuirii banului public: Consiliul Legislativ ºi Curtea de Conturi.
Modernitatea Constituþiei României a fost realizatã prin dispoziþii preluate din principalele Constituþii ale statelor cu îndelungatã tradiþie democraticã, cum sunt: consacrarea, dar ºi garantarea drepturilor fundamentale ale
omului prin mijloace juridice de naturã a-i conferi forþã ºi autenticitate; preeminenþa dreptului convenþional cuprins în tratate ºi convenþii internaþionale; consacrarea unor modalitãþi juridice de apãrare a drepturilor individuale, prin introducerea controlului de constituþionalitate a legilor la solicitarea cetãþenilor, apãrarea acestora împotriva abuzurilor puterii publice, atât prin instituþionalizarea contenciosului administrativ, cât ºi prin înfiinþarea instituþiei Avocatului Poporului; consacrarea liberului acces la justiþie în apãrarea drepturilor cetãþeneºti, cu precizarea cã nici o lege nu poate limita exerciþiul acestui drept; reglementarea judicioasã ºi detaliatã a libertãþii individuale, prin instituirea unui _habeas corpus_ la cel mai înalt nivel de reglementare actual; consacrarea unor drepturi necunoscute altor constituþii române, cum ar fi cel la un nivel de trai decent, protecþia tinerilor, a mediului ambiant, a persoanelor cu handicap.
De o importanþã deosebitã sunt: înscrierea în Constituþie a principiului pluralismului politic, ca o condiþie ºi o garanþie a democraþiei constituþionale în România; declararea României ca stat de drept, în care atât cetãþeanul, cât ºi orice autoritate publicã sunt obligate deopotrivã sã respecte legea ca emanaþie a voinþei suverane a cetãþenilor; apariþia ca modalitate de participare directã la conducerea treburilor publice a referendumului naþional; consacrarea, ca ºi în alte constituþii anterioare, a egalitãþii în drepturi a cetãþenilor, dar cu sublinierea în acest scop a drepturilor cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale de a-ºi conserva ºi ele, ca ºi populaþia majoritarã, limba, tradiþiile, identitatea culturalã. Este bine sã evocãm ºi astãzi în acest sens cã, în vederea reprezentãrii la nivel naþional, în organele autoritãþii legislative a acestor cetãþeni, România este prima þarã europeanã care a înscris printre dispoziþiile sale dreptul organizaþiilor minoritãþilor naþionale de a fi reprezentate în Parlament.
Doamnelor ºi domnilor,
Constituþia României a fost adoptatã la începutul reformelor structurale din societatea româneascã. Legea fundamentalã a statului, ca orice act normativ, nu este veºnicã, nu este imuabilã, fiind supusã unei validãri sociale în funcþie de cerinþele prezente ºi de perspectivã.
Mutaþiile intervenite în societatea româneascã determinate în principal de dezideratul major al intrãrii þãrii noastre în Uniunea Europeanã ºi în Alianþa Nord-Atlanticã, dar ºi numeroasele reforme pe plan politic, economic ºi social, unele neprevãzute atunci, legitimeazã ideea unor îmbunãtãþiri ºi adecvãri constituþionale.
În aceastã perspectivã, Partidul Social Democrat a sugerat deja urmãtoarele posibile domenii ºi obiective pentru îmbunãtãþirea actualului cadru constituþional: adecvarea normelor contituþionale în legãturã cu aderarea României la Uniunea Europeanã; stabilirea de atribuþii distincte pentru Camera Deputaþilor ºi pentru Senat, precum ºi diferenþierea modului de alegere a acestora; creºterea eficienþei activitãþii de legiferare; reducerea numãrului parlamentarilor ºi stabilirea acestuia în Constituþie; reducerea sferei de cuprindere a legii organice; definirea statutului deputaþilor ºi a senatorilor, cu referire specialã la depunerea jurãmântului, regimul imunitãþii parlamentare ºi la prezumþia de renunþare la mandat; îmbunãtãþirea cadrului instituþiei delegãrii legislative, în special cel privitor la ordonanþele de urgenþã; modificarea procedurii angajãrii rãspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege, în sensul cã acesta poate accepta eventuale amendamente pânã la încheierea procesului
legislativ; amendarea dispoziþiilor privind remanierile guvernamentale; precizãri suplimentare cu privire la dezvoltarea ºi garantarea proprietãþii private ºi îmbunãtãþirea regimului constituþional al proprietãþii publice; creºterea autoritãþii instanþelor judecãtoreºti ºi întãrirea independenþei justiþiei; perfecþionarea structurii, rolului ºi atribuþiilor Consiliului Superior al Magistraturii; lãrgirea cadrului constituþional de protecþie a identitãþii minoritãþilor naþionale.
La procesul de actualizare ºi îmbunãtãþire a Constituþiei României, pe care Partidul Social Democrat ºi l-a asumat prin programul Guvernului, sunt chemate sã acþioneze toate forþele politice democratice din România, dar ºi societatea civilã.
Constituþia României nu este numai a noastrã, nu este numai a celor care guverneazã. Ea aparþine în egalã mãsurã, ºi tot ca un lucru sfânt, ºi opoziþiei, precum ºi întregii societãþi, naþiunii române.
Cu toþii suntem datori, cum am spus la începutul expunerii mele, sã respectãm carta noastrã fundamentalã, sã o apãrãm, dar ºi sã o adecvãm, atunci când se impune, prin voinþa noastrã comunã, evoluþiilor politice, economice ºi sociale, mersului istoriei.
Vã mulþumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.