Mulțumesc, doamnă președinte. Doamnelor și domnilor ambasadori, Domnule ministru,
Doamnelor miniștri, secretari de stat,
Stimați colegi,
Doamnelor și domnilor,
Nu am să am un discurs eminamente politic, deși deciziile pe care le luăm astăzi, câteodată în necunoștință de cauză, și deciziile în care colegii noștri, în cadrul instituțiilor europene, spun „Da” în numele nostru ne afectează viața de zi cu zi și ne vor afecta în următorii ani.
Dați-mi voie să vă prezint, în numele Comisiei pentru afaceri europene și al domnului președinte Viorel Hrebenciuc, poziția Comisiei pentru afaceri europene – o poziție constructivă – și o abordare asupra a două teme, asupra celor două teme extrem de importante în Europa, schimbările climatice, unde România nu are niciun cuvânt de spus și nu are nicio viziune, în special în ultima perioadă, și arhitectura financiară a Europei, cea care ne-a afectat pe toți, și fiecare cetățean al României a simțit ce înseamnă criza economică în anul 2009.
Lansarea la începutul deceniului a proiectului unei Constituții pentru Europa avea o perspectivă mai largă decât reforma instituțională, necesară pentru funcționarea Uniunii Europene, cu 25 și apoi cu 27 de membri.
Obiectivul era, de fapt, de a elabora o formă nouă de guvernare pentru viitor, care să permită Uniunii să facă față celor trei mari provocări: extinderea, globalizarea și deficitul democratic. Se manifesta, astfel, voința politică a majorității actorilor importanți din cadrul Uniunii Europene pentru redefinirea coordonatelor majore ale proiectului european.
România a participat activ la dezbaterile din cadrul Convenției pentru viitorul Uniunii Europene, inclusiv la nivel
parlamentar, și a susținut proiectul noii construcții politice. Tratatul stabilește o Constituție pentru Europa și a fost ratificat, după cum știți, și de țara noastră.
Deși proiectul inițial de tratat constituțional a fost modificat, Tratatul de la Lisabona, așa cum este el cunoscut, permite Uniunii Europene să devină un actor global, capabil să-și promoveze principiile și să-și impună opțiunile politice majore.
Conceptul redefinirii deficitului democratic prin creșterea rolului parlamentelor naționale și al Parlamentului European în participarea la adoptarea deciziilor în cadrul Uniunii Europene a fost, de altfel, sau de asemenea, dacă vreți, păstrat.
Vă reamintesc că Parlamentul Uniunii Europene și parlamentele naționale, din 1979, de când fiecare parlamentar dintr-o țară europeană este ales prin vot democratic, au încercat să lupte în așa fel încât să aibă egalitate în decizie cu celelalte instituții europene. Și, acum, în 2009, Parlamentul European are codecizie în absolut toate problemele care sunt legate de cetățenii Uniunii Europene sau de politicile publice pe care le desfășoară în activitatea sa internațională.
Rezultatul referendumului irlandez, finalizarea ratificării de către Polonia și Cehia permit, în viitorul apropiat, intrarea în vigoare a Tratatului.
La data de 5 octombrie 2009, delegația Comisiei pentru afaceri europene a Parlamentului României la cea de-a 42-a Sesiune a organismelor specializate de afaceri comunitare și europene COSAC de la Stockholm a susținut, alături de delegația din Austria, Belgia, Germania, Italia, Olanda, Polonia, Portugalia și Spania, un amendament la proiectul de contribuții și concluzii, inițiat de delegația Franței, prin care se solicita tocmai o intrare în vigoare mai rapidă a Tratatului de la Lisabona.
Dați-mi voie să vă prezint pe scurt trei forme noi de intervenție a parlamentelor naționale în cadrul funcționării Uniunii Europene, conform Tratatului de la Lisabona: controlul subsidiarității proiectelor de acte legislative ale Uniunii Europene prin mecanismul de alertă timpurie. A doua: procedura de simplă revizuire, dispozițiile din Tratat privind politicile interne pot fi modificate fără a fi convocată o conferință interguvernamentală. Decizia este luată de Consiliul European, cu unanimitate, dar intră în vigoare după ce fiecare stat membru o aprobă, conform regulilor constituționale din statul respectiv și cu aprobarea din partea fiecărui parlament național. Fiecare parlament național dispune de un drept de opoziție, în cazul utilizării unei clauze tranzitorii în anumite domenii. De la 1 ianuarie 2007, România nu a avut nicio poziție vizavi de orice act pe care o instituție a Uniunii Europene l-a stabilit.
Clauza tranzitorie sau pasarela este cea de-a treia nouă formă de intervenție a parlamentelor naționale.
În situația în care Consiliul European intenționează să aplice procedura trecerii de la votul cu unanimitate la votul cu majoritate calificată, în cadrul Consiliului Uniunii Europene, într-un anumit domeniu ori caz, ori să autorizeze trecerea de la procedura legislativă specială, cea a Consiliului Uniunii Europene, la procedura legislativă ordinară, parlamentele naționale trebuie informate cu cel puțin 6 luni înainte de adoptarea unei astfel de decizii.
Decizia nu se poate adopta în situația opoziției unui parlament național, cu unele excepții, ca de exemplu cadrul financiar multianual al Uniunii Europene, anumite măsuri
privind politica sa socială, mediul înconjurător, cooperarea judiciară în materie de dreptul familiei, anumite decizii în politica externă.
Cred că dacă ne uităm la ce se întâmplă în aceste zile în România, ne-ar fi greu să luăm decizii cu 6 luni înainte pentru viitorul cetățenilor români în cadrul Uniunii Europene.
Spațiul de libertate, securitate și justiție: fiecare parlament național trebuie să fie informat de conținutul și rezultatele evaluării aplicării de către autoritățile statelor membre a politicilor Uniunii Europene în materie. Parlamentele naționale sunt informate cu privire la activitățile Comitetului permanent însărcinat cu îmbunătățirea coordonării între autoritățile statelor membre în materie de securitate internă.
Dragi colegi,
Vreau să vă spun că, indiferent de culoarea Guvernului, în ultimii trei ani de zile – doi ani și aproape 11 luni – niciun ministru, niciun prim-ministru nu a venit în fața dumneavoastră, în cadrul comisiilor permanente sau în fața Comisiei pentru afaceri europene să informeze reprezentanții cetățenilor, conform art. 61 din Constituție, cu privire la deciziile pe care le iau, în numele nostru, în cadrul instituțiilor europene. Niciun ministru.
Cei care au venit, au venit fie după, fie să se laude despre ce vor susține și, de fapt, mai târziu – pentru că și acolo, ca și la noi, există o stenogramă a ședințelor, care este publicată pe internet – constatam că pozițiile României, prin reprezentanți, erau total diferite față de discursul politic pe care îl prezentau în fața colegilor din Comisia pentru afaceri europene. Nu știu dacă este bine sau dacă este rău. Dumneavoastră hotărâți.
Parlamentele naționale din statele membre vor trebui să-și adapteze procedurile la noul rol atribuit prin Tratatul de la Lisabona și la prevederile relevante ale Tratatului. Poate ne așteptăm ca și noi să fim inovatori și să interpretăm Tratatul după propria noastră viziune.
Comisia pentru afaceri europene a Parlamentului României va contribui la acest proces de adaptare, conform propriilor atribuții.
Poporul român își dorește stabilitate și perspective de dezvoltare economico-socială în Casa Europeană.
România traversează perioada dificilă a crizelor economice mondiale, ca stat membru al Uniunii Europene, cu o economie integrată în piața internă, capabilă să depășească aceste momente.
Eșecul recent al piețelor financiare a evidențiat importanța reglementării și supravegherii lor eficiente pentru a limita excesele care au condus la declanșarea crizei. Noile reglementări trebuie să găsească echilibrul între flexibilitatea și lichiditatea piețelor financiare, pe de o parte, și stabilitatea acestora, pe de altă parte. Sectorul financiar trebuie să lucreze pentru economia reală, și nu invers.
Comisia Europeană a adoptat pe 23 septembrie anul curent un pachet de proiecte legislative care își propun stabilizarea sustenabilă a sectorului financiar din întreaga Uniune Europeană.
Legislația promovează crearea unor noi instituții, respectiv: Comitetul European pentru riscuri sistemice, având ca obiectiv principal identificarea și semnalarea timpurie a riscului sistemului financiar, sistemul european al supraveghetorilor financiari, compus din autorități naționale de supraveghere, autoritatea bancară europeană, autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale și autoritatea europeană a piețelor financiare, chestiuni despre
care, noi, în ultimele 9 luni de zile, nu numai că nu am discutat, dar nu am exprimat nicio opinie clară.
De bună seamă, Parlamentului României are un cuvânt de spus în stabilirea formei finale a acestei propuneri a Comisiei Europene, fie prin intermediul Comisiei pentru afaceri europene, fie printr-o analiză în plen.
Apreciem arhitectura globală a pachetului și considerăm că în procesul de negociere și amendare în Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European trebuie avute în vedere trei principii: asigurarea unui mecanism de supraveghere coordonat la nivel comunitar, în scopul prevenirii și combaterii efectelor unei potențiale crize financiare, evitarea suprapunerilor de atribuții, suprapunerilor de atribuții între autoritățile de supraveghere constituite la nivel comunitar și cele existente la nivelul statelor membre, asigurarea unui sistem de finanțare echitabil în raport cu resursele și dimensiunea piețelor financiare naționale ale statelor membre, în special în contextul crizei economice prezente.
Pachetul legislativ reprezintă un bun punct de plecare, dar trebuie lansate și inițiative pentru îmbunătățirea reglementărilor piețelor financiare, și nu numai a supravegherii.
O atenție specială trebuie acordată evaluării activității lobby-urilor financiare pentru a identifica modul în care acestea au reușit să prevină reglementările Uniunii Europene și să promoveze cu succes dereglementarea excesivă a piețelor financiare atât în Europa, cât și în lume.
Pe termen lung, Europa are nevoie de o strategie actualizată pentru creșterea economică și pentru crearea de locuri de muncă, o strategie Lisabona revitalizată pentru a transforma economia Uniunii Europene într-una capabilă să beneficieze de avantajele globalizării. Considerăm, astfel, că prioritățile factorilor de decizie din Uniunea Europeană în procesul de redresare economică ar trebui să fie restabilirea, pe un nou fundament, a funcționării piețelor financiare și de capital dar, în aceeași măsură, protejarea locurilor de muncă și crearea unora noi, astfel încât revenirea la creștere a economiei Uniunii Europene, prin aplicarea planului anticriză și reluarea puternică a investițiilor, să însemne și bunăstarea pentru cetățenii acesteia.
Cooperarea reală dintre state în aceste momente este esențială și, de aceea, salutăm concluziile Summit-ului G20 de la Pittsburgh. Este semnificativă, în acest sens, reafirmarea poziției comune europene, conform căreia nicio entitate financiară nu trebuie să se găsească în afara reglementărilor și supravegherii.
Ne raliem poziției Parlamentului European care subliniază necesitatea unui cadru responsabil de creditare și a reglementării stricte a tranzacțiilor extrabursiere și a produselor derivate, ca și necesitatea de a consolida și de a extinde regulile prudențiale dincolo de cadrul Basel II, pentru ca rezervele minime obligatorii ale băncilor să crească în mod substanțial.
Departe de a fi importante doar pentru specialiștii sistemului bancar, astfel de reguli se regăsesc în viața de zi cu zi și în siguranța cetățenilor României, în perspectiva de realizare personală a fiecăruia.
Dacă riscurile financiare și-au dovedit pe termen scurt și rapid forța distructivă, schimbările climatice sunt cele care pe termen mediu își vor spori impactul asupra întregii vieți economico-sociale.
Ne așteptăm la efecte semnificative asupra agriculturii, energiei, transportului și sănătății.
Echilibrul ecologic va fi modificat îngrijorător, ca urmare a impactului direct al creșterii temperaturii globale asupra ecosistemelor. Din acest motiv, salutăm propunerea Comisiei Europene de a stimula și susține finanțarea internațională a eforturilor de combatere a schimbărilor climatice.
Până în 2020, statele dezvoltate vor fi nevoite să aloce reducerii gazelor cu efect de seră peste 100 de miliarde de euro anual. Din această sumă, urmează să se aloce din surse publice 22 până la 50 de miliarde de euro anual. Aceasta reprezintă un efort uriaș, nu doar financiar, ci și de înțelegere de către cetățeni a necesității utilizării de fonduri publice pentru un scop care trece dincolo de frontiere și a cărui atingere este atât de importantă în timp.
Considerăm ca fiind de mare importanță și implicarea coordonată a tuturor statelor în realizarea de acțiuni ambițioase în acest domeniu, în concordanță cu principiul responsabilităților comune, dar diferențiate, și mai ales cu circumstanțele naționale și susținerea angajamentului Uniunii Europene de a se ajunge la Conferința ONU de la Copenhaga dedicată schimbărilor climatice din anul acesta, 2009, ca un acord global și cuprinzător în domeniul schimbărilor climatice.
Din păcate, România nu are niciun punct de vedere, nu are nicio viziune, în afară de o scurtă alocuțiune de aproape 100 de secunde, dacă nu vreo 200, a domnului prim-ministru Boc la Conferința ONU.
Comisia pentru afaceri europene a Parlamentului României salută concluziile Consiliului European din 29–30 octombrie anul curent, care afirmă că Acordul de la Copenhaga trebuie să cuprindă dispozițiile privind obiectivul de 2 grade Celsius, referitor la încălzirea planetei, angajamentele ambițioase ale țărilor dezvoltate privind reducerea emisiilor, acțiunile de atenuare adecvate întreprinse de țările în curs de dezvoltare, adaptarea, tehnologia și un acord privind finanțarea. Această abordare asigură o poziție puternică a Uniunii Europene în cadrul fazei finale a procesului de negociere.
Implementarea pachetului legislativ al Uniunii Europene, energie, schimbări climatice, convenit în decembrie 2008, reprezintă cadrul legal pentru care Uniunea Europeană să-și îndeplinească, până în 2020, angajamentul independent de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% față de nivelul din 1990, cu posibilitatea de a extinde ținta de reducere la 30%, dacă celelalte țări dezvoltate însoțesc acest obiectiv cu măsuri adecvate. De fapt, această frază, tradusă din limba engleză, a fost singura frază inteligibilă pe care noi am spus-o în cadrul Convenției ONU.
1. Susținem următoarele opțiuni: utilizarea anului de referință 1990 pentru stabilirea angajamentelor celorlalte state dezvoltate, deoarece utilizarea altor ani, spre exemplu, anul 2005, va dezavantaja statele care au depus deja eforturi de reducere sub Protocolul Kyoto. Susținerea anului 2005 ca an de referință în locul anului 1990, angajat de Uniunea Europeană prin pachetul legislativ, echivalează cu o repornire a cronometrului în materie de eforturi de reducere.
2. Stabilirea contribuțiilor fiecăruia dintre statele membre ale Uniunii Europene, utilizând capacitatea de plată ca principal criteriu.
Menționăm că unul dintre instrumentele cele mai importante ale luptei împotriva schimbărilor climatice este piața carbonului care, printre altele, dă schema de comercializare a emisiilor.
Prețul corect al carbonului este esențial pentru stimularea investițiilor în tehnologii care să permită reducerea emisiilor de carbon. Dar, mecanismul licitațiilor va genera produse și derivate financiare complexe, iar actorii de pe piață vor trebui să fie: instituții financiare, operatorii instalațiilor întreprinderilor acoperite de schema IPS, firme de consultanță etc.
Ne exprimăm preocuparea în vederea unor reglementări adecvate a piețelor. Piețele imperfecte nu vor putea oferi prețul corect al carbonului și vor deveni doar un instrument eficient de redistribuire inechitabilă a resurselor, fără a se atinge obiectivele de reducere a emisiilor.
Un alt motiv de preocupare îl reprezintă compensațiile de carbon sau carbon offset, prin care întreprinderile din Uniunea Europeană, dar și întreprinderile din Statele Unite, vor putea revendica reducerea emisiilor, investind în diverse proiecte din lume, care ar reduce teoretic emisiile de gaze cu efect de seră.
Atât noua Directivă Europeană privind schema de comercializare a emisiilor pe perioada 2013–2020, cât și proiectul de lege american permit acest gen de operațiuni comerciale. Există riscul real să se formeze o adevărată piață _subprime_ a carbonului.
Conform ultimului raport al Agenției Internaționale de Energie, emisiile de gaze au scăzut în anul 2008 cu 2,6%, ca urmare a crizei economice, iar în Uniunea Europeană, cu 1,5%. Este cea mai importantă scădere din ultimii 40 de ani. Estimarea pentru anul 2009 arată că se preconizează o reducere globală de 3%. Totuși, această reducere ocazională pentru o situație de excepție nu trebuie să reprezinte un motiv pentru a limita măsurile pentru combaterea schimbărilor climatice.
Cooperarea la nivel mondial poate diminua semnificativ costurile de adoptare și atenuare în lupta împotriva schimbărilor climatice.
Considerăm că obiectivul mai îndepărtat al Uniunii Europene de reducere cu cel puțin 50%, până în anul 2050, a nivelului emisiilor globale este imposibil de atins în absența unor acțiuni intense de combatere a defrișărilor.
Tăierea ilegală de masă lemnoasă este o problemă majoră cu implicații grave asupra mediului înconjurător, incluzând pierderea biodiversității, despăduriri și degradarea pădurilor. Putem adăuga la acestea implicațile sociale majore ale reducerii suprafețelor împădurite pentru comunitățile locale dependente, uneori aproape în totalitate, de resursele pădurii, așa cum sunt multe localități din România.
În afara efectelor benefice asupra mediului, industria europeană are avantajul primului venit în această regiune din lume și, de aceea, este bine să creăm o revoluție verde. Poporul român și popoarele europene așteaptă de la noi, parlamentari și factori de decizie ai Uniunii Europene, o viziune clară și bine fundamentată asupra viitorului, precum și o acțiune fermă în toate planurile: al principiilor, strategiilor, politicilor, programelor, proiectelor concrete pentru realizarea obiectivelor Uniunii Europene.
Implicarea sporită a cetățenilor Uniunii Europene atât în procesul de consultare pentru formularea politicilor Uniunii Europene, cât și în procesul de adoptare a deciziilor, rămâne unul dintre obiectivele de care depinde succesul noii construcții constituționale, care va fi lansată la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.
Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.